Daca in privinta inlocuirii P-37 si PRV-13 decizia a fost luata cu ceva timp in urma si s-a mers pe o formula cu FPS-117 si TPS-79R, decizia inlocuirii radarelor mobile de mare distanta ale Romaniei a tot fost amanata, probabil in asteptarea unor timpuri mai bune.
ACTTM a emis insa de curand o cerere de informatii (RFI) in acest sens, semn ca momentul inlocuirii P-18 se apropie.
Cele mai importante cerinte prevazute in caietul de sarcini, subliniate in continuare, se refera la raza maxima teoretica de cel putin 400km si o inaltime de cel putin 30km, acoperirea in elevatie pentru tinte aeriene intre +20 si -6 grade si prezenta unui modul/canal special pentru urmarirea rachetelor balistice pana la o elevatie de +60 de grade. Performantele urmarite includ capacitatea de salt in frecventa intre cel putin 100 de frecvente distincte, urmarirea a cel putin 1500 de tinte simultan, o rata de scanare variabila de 6 si respectiv 12 rpm si detectia tintelor sa nu fie afectata de prezenta turbinelor eoliene. Radarul trebuie sa poate fi pozitionat pe amplasamente intre 0-3000m, ceea ce implica capacitatea de “look-down”, sa poata fi transportat pe camion sau intr-un singur C-130 si instalat in mai putin de 3 ore.
Fata de alte RFI-uri emise in trecut, identificarea favoritului prin simpla comparatie cu fisele tehnice ale principalilor concurenti de pe piata se dovedeste mult mai dificila in acest caz.
AN/TPS-77 este fara indoiala unul dintre cei mai importanti candidati, fiind versiunea mobila a lui FPS-117, beneficiind deci de existenta componentelor comune, fapt care ar reduce costurile intretinerii si avand avantajul unui sistem deja cunoscut in Romania.
Tinand cont de experienta contractului pentru TPS-79, Lockheed Martin s-ar putea arata deschis pentru un transfer de tehnologie si in acest caz. TPS-77 indeplineste o mare parte din cerintele listate in RFI, distanta si inaltimea maxima de detectie, acoperirea in elevatie de +20/-6 grade iar canalul special dedicat urmaririi TBM are o elevatie maxima de exact +60 de grade.
Forma de unda folosita “pencil beam” ii da capacitatea de “look-down” spre deosebire de radarele conventionale sau cele de tip “stacked beam”.
Un alt element important este si capacitatea radarului de a functiona in apropierea parcurilor de turbine eoliene, Marea Britanie inlocuind deja radarele 2D traditionale cu TPS-77 tocmai datorita acestei caracteristici.
Desi unele surse sustin ca radarul poate fi amplasat in doar 30 de minute si poate fi transportat cu un singur avion de tipul C-130, in brosura producatorului timpul de instalare este evaluat la 2 ore iar necesarul de transport este de doua avioane C-130.
Masiva antena in banda L nu este foarte usor de transportat si asta ar putea fi punctul in care TPS-77 nu indeplineste intocmai cerintele RFI-ului. Unele surse indica dificultatile in montarea si demontarea antenei IFF ca o cauza majora pentru durata destul de lunga necesara pregatirii pentru transport, asta fiind valabil cel putin pentru TPS-117 (versiune initiala a TPS-77).
Desi inrudit cu TPS-77, TPS-59 merita o mentiune speciala aici deoarece este unul din cei mai importanti senzori din dotarea USMC si a fost initial gandit ca radar de cercetare pentru sistemul I-HAWK, accentul fiind pus pe capacitatea superioara ATBM, pe langa cea traditionala AA.
TPS-59 a demonstrat deja capacitatea de a urmari nu numai diverse tipuri de rachete balistice dar si sateliti aflati pe orbita joasa. Desi are performante excelente, ca si in cazul TPS-77/117 o problema ar putea fi timpul lung necesar instalarii si pregatirii pentru transport. Un program de modernizare (PIP) a fost deja demarat pentru a imbunatati prin altele si acest aspect, in principal prin proiectarea unei noi antene.
Un alt candidat de origine Nord Americana este Northrop Grumman TPS-78. Beneficiind de o antena in banda S, este mai compact decat concurentii sai care folosesc banda L si poate fi transportat intr-un singur avion C-130. In brosura proiectatul se mentioneaza clar antena IFF interna care nu necesita timp pentru montare, o referinta probabil la concurentul TPS-77.
Un alt avantaj derivat din alegerea benzii S ar fi si precizia mai buna insa exista si dezavantaje, cum ar fi susceptibilitatea mai mare la vremea nefavorabila si consumul mai mare de energie pentru a obtine o distanta de detectie echivalenta cu cea a unui radar L. Forma de unda folosita este si ea diferita, de tip “stacked beam”, producatorul sustinand ca spre deosebire de un sistem “pencil beam” (a se citi TPS-77, principalul concurent) TPS-78 scaneaza simultan la toate inaltimile posibile si astfel obtine o acoperire mai buna.
Evident, acest lucru trebuie pus in balanta cu contra-argumentele Lockheed Martin legate de capacitatea “look-down” a unei “pencil beam”. Northrop Grumman acopera in elevatie doar de la 0 la +20 de grade si nu exista o mentiune clara despre un modul sau canal care sa permita urmarirea TBM pana la o elevatie de +60 de grade. Radarul este cotat ca urmarind “doar” 1000 de tinte simultan, inca un element care nu este conform cu RFI-ul.
Europa este reprezentata prin cateva companii, cea mai mare fiind Thales (Thomson-CSF), care scoate la inaintare Master-T, un radar relativ similar cu TPS-77, folosind “pencil beam” si un canal dedicat pentru urmarirea TBM pana la o elevatie de +70 de grade. Deosebirea majora este data de alegerea benzii S. Si la fel ca TPS-77 are nevoie de doua C-130 pentru a fi transportat.
Un nou produs al Thales (in cooperare cu Raytheon de aceasta data) este Ground Master 400, un radar AESA in banda S care indeplineste cerintele de mobilitate din RFI insa, din cauza arhitecturii “stacked beam” pare a avea probleme cu acoperirea in elevatie, doar de la 0 la +20 de grade. Se pare ca asta nu il impiedica sa concureze in India, unde RFI-ul mentioneaza aceeasi cerinta de operare la altitudini mari. Explicatia ar putea consta intr-o caracteristica formulata criptic: “electronic tilts +5/-6 degrees”.
Producatorul il anunta ca avand capacitatea de a opera langa turbine eoliene si, optional, de a urmari rachete balistice, fara insa de a da mai multe detalii. Tinand cont de succesul comercial avut pana acum mai ales in Europa, Ground Master 400 este unul dintre favoritii la inlocuirea P-18 in Romania.
O alternativa putin cunoscuta este Indra LANZA, un radar spaniol proiectat in cooperare cu britanicii de la Marconi, folosind antena mult mai cunoscutului Martello S-743. Arhitectura “pencil beam” in banda L si capacitatea de a urmari TBM pana la o elevatie de +30 de grade.
SELEX are in portofoliu un produs interesant, RAT 31DL/M, un radar in banda L cu o tehnologie “unica” – “Multiple Simultaneous Pencil Beams”, acoperirea in elevatie intre -2 si 20 de grade si indeplinind la limita conditiile referitoare la distanta si respectiv inaltimea maxima (400km/30,5km).
De asemenea timpul de instalare este destul de lung, doua ore. In schimb este transportabil pe doua vehicule sau intr-un singur C-130.
Lista producatorilor majori in domeniul radarelor nu poate fi completa fara israelienii de la Elta, care au in oferta pe acest segment, in principal EL/M-2082 ADAR si EM/M-2288 AD-STAR.
EL/M-2082 ADAR este un AESA in banda L, transmisia si receptia folosind o tehnologie numita “Electronically Steered Multi-Beam techniques”, probabil un concept similar cu RAT 31DL/M “Multiple Simultaneous Pencil Beams” si este un concurent direct pentru TPS-77.
EL/M-2288 AD-STAR este un radar AESA in banda S, compact si foarte mobil, extrem de asemanator vizual cu Thales Ground Master 400 al carui principal competitor si este.
AD-STAR are o raza de descoperire maxima de 480 de km pana la o inaltime maxima de 30km, acoperirea in elevatie este de 30 de grade si are capacitatea de a detecta rachete balistice. Poate fi transportat intr-un singur C-130.
In cazul in care accentul este pus pe mobilitate, -2288 devine unul dintre favoriti alaturi de TRS Ground Master 400.
Pana la desemnarea inlocuitorului lui P-18, alegerile care trebuiesc facute, in ceea ce priveste caracteristicile tehnice, sint: banda de frecventa (L vs S), tehnologia (PESA vs AESA) si modul de functionare (pencil vs stacked beam). Totul depinde de finantarea alocata.
[…] AN/TPS-70 este si la aceasta ora una dintre cele mai folosite statii radar de catre SUA, in versiunile modernizate AN/TPS-75/78, si e de remarcat ca Serbia a avut in dotare AN/TPS-70 inca din anii ’80, gratie deschiderii regimului comunist iugoslav de la acea data in timp ce Romania are in vedere achizitia unor echipamente similare abia acum. De citit si “Cu ce vom inlocui batranul P-18?” […]
[…] AN/TPS-70 este si la aceasta ora una dintre cele mai folosite statii radar de catre SUA, in versiunile modernizate AN/TPS-75/78, si e de remarcat ca Serbia a avut in dotare AN/TPS-70 inca din anii ’80, gratie deschiderii regimului comunist iugoslav de la acea data in timp ce Romania are in vedere achizitia unor echipamente similare abia acum. De citit si “Cu ce vom inlocui batranul P-18?” […]
[…] cum remarcam in episodul precedent, Lockheed Martin TPS-77, unul dintre principalii favoriti pentru inlocuirea P-18, se potriveste […]
[…] si procedurile de operare similare precum si relatiile bune cu Lockheed, TPS-ul ar trebui sa fi intrat pe lista candidatilor pentru dotarea Romaniei cu radare mobile. Punctul la care TPS-77 sta mai slab, din lista de cerinte […]