January 3rd, 2014 
admin 
SA-8 lovit in Libia – Sursa: defense-update.com
Campania aeriana deasupra Libiei a intarit imaginea suprematiei tehnologiei occidentale moderne in fata tehnicii de lupta sovietice folosita de arabi.
Libia era considerata a doua forta militara din regiune, dupa Egipt, iar arsenalul anti-aerian era suficient de dezvoltat pentru standardul local, chiar daca depasit moral.
Ca o paranteza, o comparatie interesanta cu apararea AA a Romaniei, similara ca dotare, ar indica chiar usoara superioritate a Libiei de la acea data.
Desi rezultatul bombardamentelor coalitiei era asteptat, parca balanta a fost mai dezechilibrata ca niciodata. Dupa eliminarea apararii anti-aeriene fixe, executata cu ajutorul rachetelor de croaziera lansate de pe submarine sau din aer, misiune relativ usor de indeplinit, pilotii coalitiei au avut de infruntat lansatoarele de rachete mobile.
In conditiile unei operatiuni care si-a fixat rapid ca obiectiv sprijinul la sol al rebelilor, complexele SA-6, SA-8 sau lansatoarele SA-7 ale fortelor pro-guvernamentale ar fi trebuit sa aiba, cel putin teoretic, sanse destul de bune. Si totusi tehnica sovietica a avut (din nou) o prestatie slaba, nereusind sa reprezinte mai mult decat niste tinte aditionale.
Pe langa lista de motive deja uzuale, legate de uzura morala sau chiar fizica a echipamentelor, cauzata de o ipotetica intretinere defectuasa, de slaba pregatire a echipajelor si superioritatea la toate aceste capitole a adversarilor, se mai adauga un element relativ putin discutat: informatiile extrem de detaliate despre sistemele sovietice obtinute de Occident, care au condus la dezvoltarea de contra-masuri si in final, dupa cum s-a demonstrat, la anularea aproape completa a eficacitatii lor.
Practica obtinerii si testarii tehnicii militare a adversarilor, dusa la rang de arta de SUA si Israel, este arhicunoscuta, in schimb o mentiune speciala revine Marii Britanii, un jucator discret din acest domeniu.
SA-8 in Regat – Sursa: raf.mod.uk
Din informatiile facute publice pana acum, cel putin SA-6 si SA-8 au fost testate si analizate de specialistii britanici, ele gasindu-se de o buna perioada de timp in “dotare” si informatiile obtinute au permis distrugerea SA-8, cele mai moderne sisteme din dotarea libienilor, folosind bombe ghidate laser, rachete anti-tanc Hellfire si varianta sa mai moderna, noua arma-minune, Brimstone.
Desi SA-8 nu a are capacitati anti-PGM, fiind prin proiect destinat combaterii doar a elicopterelor si a avioanelor ce evolueaza la altitudini mici, deci nu ar fi fost oricum de asteptat sa poata distruge munitiile respective, totusi trebuie remarcat ca a esuat si in misiunea de distrugere a platformelor lansatoare, scop in care a fost de altfel conceput. Atat Hellfire cat si Brimstone au necesitat sa fie lansate din interiorul razei de actiune a SA-8 iar in unele misiuni au fost folosite ca lansatoare aparate fara pilot americane MQ-1 Predator, lipsa de eficacitate a SA-8 in aceste conditii fiind greu de explicat.
Nu au fost date detalii legate de modul in care au fost exploatate vulnerabilitatile identificate de specialistii occidentali, acestea putand fi legate de modul de functionare a radarelor, de legatura radio de comanda a rachetei sau chiar de capacitatea limitata sistemului care poate urmari o singura tinta, cert este ca SA-8 nu mai poate fi considerat relevant impotriva unui adversar care detine informatii detaliate despre functionarea sistemului.
Se pare ca Rusia a tras invatamintele de rigoare si succesorul SA-8, Tor, este modernizat constant (si) pentru a nu ajunge o victima a propriului succes la export iar vreun exemplar al versiunii din dotarea curenta a Rusiei sa ajunga sub lupa inginerilor occidentali. Sau mai rau, a celor chinezi.
Posted in
Fortele libiene nu au avut nici o sansa in fata suprematiei tehnologice occidentale.
Felicitari pentru aceasta analiza obiectiva!
Multumesc.
Aici mai trebuie adaugat si faptul ca un sistem antiaerian are nevoie de operatori pe masura si mai trebuie spus ca oricat de bun ar fi la lansarea pe piata dupa 20# de ani in care Lybia a pierdut razboaiele cu hoardele de Toyote sigur nu au ofiteri capabili.
Pregatirea operatorilor e pe lista de motive ca si uzarea morala a echipamentului, totusi chiar si la 20 de ani de la intrarea in serviciu ar fi trebuit sa doboare niste UAV-uri.
In plus nu trebuie uitat ca fara interventia Occidentului Toyotele ar fi pierdut razboiul ceea ce pare a indica ca Libia avea inca personal care sa opereze echipamentul sovietic. Nu zic ca tancurile sau tunurile ar fi acelasi lucru cu OSA dar nici nu cred in teza ca libienii erau complet “praf”, au avut totusi 20 de ani sa se antreneze si chiar au avut o ciocnire destul de dura cu SUA in anii ’80 deci aveau si motivatia necesara.
Ca un profan, ca un roman mai bine zis vin si eu sa ‘dau cu parerea’.
Libia nu a fost atacata asa in ‘orb’. Se stia foarte bine unde, cand, cum, cat, in ce stare, etc etc.
Mai departe eu nu as numi altceva decat poligon ceea ce s-a intamplat acolo. Oamenii si-au reglat echipamentele, interoperabilitatea a fost testata si imbunatatita, au fost consumate niste consumabile, s-au cheltuit niste bani si mai ales am scapat lumea de un dicator!
Puteau aia sa aibe si echipament american sau european, rezultatele ar fi fost aceleasi. Nu au avut nici o sansa. Lectiile din Balcani au fost invatate.
In cazul Libiei s-a mers la sigur, asta e clar.
Intrebarea este daca altii ar fi facut mai mult cu echipamentele avute la dispozitie de libieni: SAM-urile sovietice par compromise total, sarbii nu au avut nici o victorie cu SA-6 sau SA-8.
Iugoslavii au reusit sa doboare F117 si asta cred ca zice foarte multe despre profesionalismul personalului militar. Ce e drept, au folosit o versiune imbunatatita sau adaptata de SA-3. Am putea pune imbunatatirea asta sa o punem la “altii ar fi facut mai mult cu echipamentele avute la dispozitie de libieni” ?
Putem sa o punem fara indoiala dar cat a fost vorba de tehnica, cat priceperea personalului si cat noroc, e mai greu de spus.
Detaliile tehnice ale doborarii F-117 sint, asa cum era de asteptat, foarte vagi si tot ce se stie e ca au folosit o racheta primitiva SA-3 si tactici mai speciale in ceea ce privesc radarele. Daca au fost si modificari tehnice, nu se stie clar.
Se mai stie ca apararea AA sarba a lansat un numar foarte mare de rachete cu rezultate slabe si, daca luam in considerare faptul ca sarbii nu au mai putut repeta isprava si cu alte ocazii, se poate spune ca si norocul a ajutat. Daca ar fi sa rezum as spune ca sarbii au reusit sa doboare F-117 mai mult in ciuda decat ajutati de tehnica ruseasca. Si asta nu poate sa tina prea mult timp, cum s-a si dovedit practic.
M-am concentrat pe SA-6 si SA-8 ca cele mai moderne rachete din dotarea RoAF (ca si la sarbi) si am exclus SA-2 si SA-3 nu ca sa minimizez episodul cu F-117 ci pentru ca sint mult prea vechi pentru a mai fi relevante cu adevarat, se pot obtine inca victorii cu ele dar depind foarte mult de noroc. In mod normal complexele moderne ar trebui sa imbunatateasca asta dar tocmai ele au obtinut rezultatele mai proaste. Cum cale de intors la SA-2/3 nu (cred) ca e, ramane sa vedem daca nu se pot imbunatati SA-6/8, in caz contrar va trebui renuntat la ele.
Incep sa imi imaginez un scenariu in care vre-un Gigel de la aparatura a avut o idee foarte buna la un moment dat si nu a fost pusa in practica sau valorificata de sefi care i-au zis “hai ba! ne lasi? nu ne inveti tu pe noi meserie!” apoi dupa ce a reusit sa dea jos cu F117 era oricum prea tarziu sa mai modernizeze sau sa mai mestereasca la ele, dar cel putin au aratat ca se poate! si ca merita investit in avioane noi, mai performante.
Din cate stiu eu au fost 2 avioane lovite, unul doborat, altul grav avariat.
Referitor la sculele vechi – aka- SA-3, poate ca nu s-au gandit ca vor fi vulnerabili la asa ceva din moment ce erau bine pusi in garda impotriva echipamentelor mai noi – SA-6/8. Apoi nu stiu cat de mult conteaza cu ce tragi daca oricum ai deja tinta in vizor, adica e vorba de rachete gandite sa avarieze un aparat de zbor chiar daca explodeaza in apropiere, deci sunt suficient de puternice.
Rezultatele sarbilor eu le privesc drept excelente in conditiile date.
Este clar o mare realizare a ofiterului respectiv. Dar ca sa parafrazez: o mare victorie pentru el dar o victorie mica pentru Serbia. La scara razboiului, nu a influentat rezultatul final iar pierderile au fost imense pentru Serbia.
Referitor la SA-3 dar si alte rachete ghidate similar, intr-adevar, atat timp cat radarul poate urmari tinta vor fi ghidate corect in apropierea tintei. Daca vor si exploda, e o alta poveste. Una din contramasurile cele mai eficiente e bruierea focosului de proximitate. Pot insa sa-mi imaginez ca F-117 nu avea echipamentul respectiv, probabil se bazau pe faptul ca nici un radar nu il poate urmari. Tactica sarbului le-a dovedit ca, in anumite conditii, chiar si F-117 poate fi urmarit.
Mai interesant ar fi e ce concluzie au tras romanii in urma atator razboaie in care au fost folosite exact echipamentele aflate in dotare:
– ca nu mai sint eficiente si trebuiesc schimbate/modernizate
– ca sint (putin) eficiente daca ai Gigeii potriviti
– ca au doborat chiar si avioane “invizibile” deci stam inca bine
Asa cum ai scris in articol partea de bruiaj electronic si contramasuri active si pasive au dus la rezultatele acestea.
Totusi cate SA8 si SA 6 aveau libienii operationale la momentul conflictului si mai ales cate echipamente si oameni stiau ce fac si cum sa opereze cu ele.
O intrebare buna, din unele poze, inclusiv cea din postare, se vede ca lansatorului ii lipseau containerele cu rachete. Evident, nu toate erau la fel de prost pregatite, au fost inregistrate lansari cu rachete asupra aliatilor.
Am ales SA-6/8 nu numai pentru ca erau cele mai moderne (si la libieni dar si la noi) dar si pentru ca in conditiile in care lansatoarele sint mobile, aparatorii se pot baza si pe efectul surprizei. Faptul ca totusi au fost distruse ridica multe semne de intrebare. Putem sa spunem ca a fost exclusiv vina proastei pregatiri a libienilor sau a intretinerii precare sau a numarului relativ mic (toate motive adevarate) dar nu cred ca putem sa ocolim faptul ca SA-6/8 nu mai sint eficiente si au nevoie fie de o modernizare masiva fie de inlocuire.
SA 6 a doborat un F 16 in Yugoslavia….
Dar la cate sute de misiuni au fost zburate… e cam putin. Cred ca aliatii au avut mai multe pierderi din cauza accidentelor, cauze mecanice sau umane, decat din cauza apararii AA.
Sa ai o arma ca cauzeaza pierderi inamicului in acelasi procent cu accidentele proprii specifiec unei asemenea campanii nu e o strategie prea buna. Sigur ca in conditii ideale, care se mai intalnesc si pe campul de lupta real intr-un procent mic sau in poligon, toate rachetele AA pot sa-si faca treaba. Dar nu cred ca vrem sa ne bazam prea mult pe asta.