TehnoMil

MBDA CAMM la primul contract de export – Sursa: armyrecognition.com

O carca de bani.

Mai precis USD385mil, atat vor plati neo-zeelandezii pentru modernizarea celor doua fregate din clasa ANZAC (Meko).

Contractul pentru modernizare a fost atribuit deja gigantului Lockheed Martin, ca integrator principal, care va avea ca sarcina proiectarea si instalarea sistemului de conducere a luptei si sub-contractarea altor furnizori pentru senzori si sistemele de armament.

Asa cum era de asteptat, o parte foarte consistenta a sumei (USD164mil) va fi oprita de Lockheed Martin Canada pentru furnizarea Combat Management System (CMS) , aflat la primul contract de export, fiind initial conceput pentru dotarea navelor canadiene din clasa Halifax. Restul se va imparti intre sub-contractori, din randul carora nu vor lipsi Saab si MBDA.

Cooperarea Lockheed Martin – MBDA (detaliata aici) isi face efectul, firma europeana reusind sa castige primul contract de export pentru rachetele CAMM (intregul sistem naval fiind cunoscut sub numele de Sea Ceptor), fiind primul caz in care VLS Mk41 va integra rachete de alta provenienta decat americana.
Un castig evident pentru MBDA si un motiv de satisfactie discreta pentru Lockheed Martin, care a pus umarul la scoaterea din joc a rivalului Raytheon, furnizorul traditional de rachete anti-aeriene pentru Mk41.

Noua Zeelanda incepe astfel procesul de modernizare a controversatelor sale fregate, achizitia clasei ANZAC fiind vazuta de la inceput ca o miscare gresita, fregatele de clasa Meko, din care ANZAC deriva, fiind considerate mai potrivite pentru operatiuni militare clasice decat pentru patrularea pe distante mari, in rolul OPV-urilor de care Noua Zeelanda avea nevoie.

HMNZS Te Kaha, clasa ANZAC – Sursa: defenseindustrydaily.com

Rezultatul adaptarii Meko la cerintele Noii Zeelande (si Australiei, care a construit navele atat pentru Noua Zeelanda cat si pentru propria Marina) a fost o clasa de fregate relativ slab dotata cu sisteme de armament, la nivelul unor corvete mai avansate contemporane.

Fregatele au fost prevazute cu instalatiile necesare montarii unor echipamente aditionale, de exemplu sistemele de rachete anti-nava Harpoon, insa atat in cazul Australiei cat si a Noii Zeelande, decizia a fost de a amana instalarea lor.

Odata cu trecerea timpului, chiar si echipamentele existente au devenit depasite, capacitatea de lupta a navelor fiind redusa la minim.
A fost momentul in care drumurile s-au despartit, Australia incepand un program de modernizare foarte ambitios, cu rezultate destul de spectaculoase, navele sale fiind aduse la nivelul unor fregate multirol, primind senzori AESA, rachete ESSM (in locul SeaSparrow originale) si, in sfarsit, Harpoon.

In schimb, Noua Zeelanda a ales sa mentina cele doua nave ale sale in rol de OPV-uri sau corvete supra-dimensionate, fiind totusi nevoita sa inceapa si ea un program de modernizare.

Asfel, in locul rachetelor Sea Sparrow a fost ales CAMM, un SHORAD ultra-modern cu capacitate CIWS, inferior insa ca raza de actiune ESSM-urilor instalate de australieni (o comparatie ESSM vs CAMM, inclusiv din punct de vedere operational, poate fi citita aici) iar rolul rachetelor anti-nava va fi luat de Penguin, lansate de la bordul Super Seasprite SH-2G, la randul lor inferioare elicopterelor S-70 Seahawk folosite de australieni. La acestea se vor adauga cel mai probabil senzori moderni, precum si modificari ale compartimentarii si a echipamentelor auxiliare.

Din punctul de vedere al capacitatilor de lupta efective, programul poate fi considerat destul de scump, luand in considerare si foarte probabilele reduceri de pret obtinute datorita alegerii unor sisteme aflate la primul contract de export.

Pretul poate fi folosit insa ca referinta pentru costul unei modernizari limitate a unor fregate vechi, aduse ca si capacitati la nivelul unor corvete moderne de genul SIGMA sau Gowind.

Studiul de caz poate fi de interes si pentru Marina Romana, cu atat mai mult cu cat Lockheed Martin si-a anuntat deja intentia de a participa la modernizarea fregatelor T22. Daca MApN intentioneaza aducerea T22 la un nivel de echipare superior OPV-urilor ANZAC neo-zeelandeze, asa cum ar fi normal, atunci trebuie luat in calcul si un cost sensibil mai mare.