June 30th, 2016 
admin 
Piratul de la ZM Mesko – Sursa: Remigiusz Wilk via altair.com.pl
Sau urmarea episodului 8 din seria La altii se poate, unde era vorba de o noua racheta antitanc poloneza care sa fie mai ieftina decat Spike si care sa inlocuiasca rachetele antitanc portabile sovietice.
Desi Polonia produce Spike in licenta deci achizitionarea lor ar fi in mare parte o afacere locala – spre deosebire de Romania care trebuie sa le importe – pretul ramane destul de ridicat asa ca pentru a completa inzestrarea infanteriei ar fi nevoie de o racheta mai ieftina. Si cum cea mai mare parte a costurilor se concentreaza pe echipamentele sistemului de ghidare, rezulta ca cea mai buna solutie ar fi o racheta mai “proasta”, ghidata de la distanta. Intr-un fel, o descendenta directa din Maliutka si Fagot pe care de altfel le va si inlocui.
Luna aceasta a fost prezentat un mockup al viitoarei rachete, dezvoltata de ZM Mesko si cunoscuta ca Pirat. Numele e oarecum ironic, probabil involutar, avand in vedere ca racheta este dezvoltata in cooperare cu ucrainienii de la Luch si se bazeaza un produs al acestora numit Corsar.
RK-3 Corsar – Sursa: luch.kiev.ua
RK-3 Corsar e o racheta antitanc portabila cu o raza de actiune de 2,5km si o greutate de aproximativ 10kg (15kg racheta in tubul de lansare) la care se adauga trepiedul si sistemul de ochire/ghidare, in greutate de inca aprox. 15kg. Ghidarea se face in mod SACLOS sau MCLOS laser iar racheta poate fi folosita nu numai impotriva vehiculelor blindate ci si a pozitiilor intarite sau chiar a elicopterelor – lucru plauzibil avand in vedere ca are un sistem de ghidare similar cu cel al VSHORAD-urilor Starstreak si RBS 70 desi racheta este cel mai probabil mai putin manevrabila.
Sursa: luch.kiev.ua
Polonezii s-ar fi interesat de achizitionarea Corsar inca de acum trei ani insa se pare ca, in buna lor traditie, acum se pregatesc de localizarea productiei mai degraba decat o simpla achizitie.
In contrast, romanii nu numai ca nu au vrut sa cheltuiasca pentru achizitia licentei Spike dupa modelul polonez dar nu au nici la aceasta data un raspuns clar la aceeasi problema a inlocuirii Maliutka si Fagot. Un eventual import si in cazul asta ar insemna eliminarea definitiva a Electromecanicii de pe lista potentialilor furnizori de rachete antitanc si la nivel teoretic, nu numai practic ca acum, cand inca mai exista posibilitatea de redresare. Evident ar fi necesare niste fonduri atat pentru cumpararea unei licente cat si pentru eventualele modernizari ale echipamentelor de productie dar avand in vedere ca o racheta similara Fagot/Pirat/Corsar ar trebui achizitionata intr-un numar mare, cheltuielile s-ar amortiza mai usor.
Pana atunci e de remarcat aparitia Corsar pe un nou vehicul blindat ucrainian, KrAZ Spartan, in fapt o licenta a canadienilor de la Streit Group.
KrAZ Spartan cu rachetele Corsar – Sursa: military-today.com
Vehiculul este bazat pe sasiul unei camionete Ford F-550, o alegere destul de populara se pare, aceasta fiind si baza mai celebrului Plasan Sand Cat, construit de specialistii in blindaje israelieni. Desi la moda este folosirea unor sasiuri de camion, se pare ca nici F-550 nu se descurca chiar rau in teren accidentat, avand in vedere greutatea structurii blindate.
Nu e chiar JLTV dar e cu siguranta preferabil Dusterului cu mitraliera sau chiar a J8-ului propus de curand pentru asamblare la UMB. Asamblarea nu ar fi de fapt o problema, Streit Group infiintand ateliere care se ocupa cu asamblarea sau fabricatia in diferite grade de integrare a produselor sale in 12 locatii din toata lumea.
Ca o paranteza, vazand testele ucrainenilor nu poti sa nu admiri insurgentii cu Toyote si DShK care retin cumva un avantaj asupra majoritatii blindatelor usoare de serie inarmate cel mai des cu cate o mitraliera de 7,62mm. Felicitari MApN care a reusit sa echilibreze balanta de forte si chiar sa preia initiativa.
Insurgentul Duster Pickup + M2 de 12,7mm – Sursa: autolatest.ro
Per total, polonezii sint pe cale sa asimileze in productie locala inca o racheta antitanc, dupa Spike, si se apropie de momentul cand vor incepe si productia noilor MANPADS-uri Piorun, ce urmeaza sa inlocuiasca actualele Grom.
In timp ce Romania se joaca inca de-a razboiul asimetric, Polonia reuseste, fara a detine tehnologie foarte avansanta, sa fabrice macar elementele de baza ale apararii sale antitanc si antiaeriene pregatindu-se pentru un conflict cat se poate de simetric.
Posted in 
Tags:
Dar ce, noua ne trebuie sa dezvoltam rachete portabile antitanc sau antiaeriene? In cel mai rau caz putem semna niste pdf-uri de colaborare si parteneriat strategica!
Lasa-i pe fraieri sa faca dezvoltare si sa colaboreze cu ucrainenii si altii!
Noi cumparam la cheie, stocuri mici, fara offset, cand avem chef, da?!
Si orice oferta de colaborare industriala ricoseaza din soricul gros si bine hranit al maretilor nostri decidenti.
Vezi comportamentul exemplar al Floarei la Romarm… oare de ce a demis-o, ca totul mergea ca pe roate in directia cea buna?
Pai Romarmul si MinEc sint si principalii vinovati pentru situatia asta. Acolo unde e mafie, nu se rezolva prea multe schimband doar capul. Mi-e sa nu fie acelasi lucru si pe mai departe. Deocamdata nu exista motive reale pentru a fi optimisti, decat daca vrem sa fim doar ca sa ne simtim bine. Auto-iluzionare cum ar veni.
De ce or fi dat-o afara… Poate era randul altcuiva la cascaval, nu stiu.
Parerea mea pe care am mai exprimat-o. Exista o nisa pt rachete ieftine si mai putin performante decat cele antitanc. 3-4 variante de cap (HEAT 2-300mm, HE/fragmentare, termobaric si eventual recunoastere), raza de actiune de 2-4000m, ghidaj prin fibra optica, 10-12kg.
Folosibile ca “artilerie la purtator” contra unor tinte de oportunitate mai slab blindate sau neblindate si in general nedotate cu contramasuri: TBT-uri, MLI-uri, camioane, cuiburi de mitraliera, lunetisti, forta vie surprinsa neadapostita, adaposturi usoare, samd. Deocamdata inca e o nisa neexploatata pt. ca exista inca stocuri de ATGM-uri care oricum e mai ieftin sa le tragi decat sa le delaborezi controlat. Dar situatia asta nu va tine la nesfarsit. Si nu poti duce prea mult un razboi in care tragi cu rachete de 80.000 dupa jeep=uri de 20.000 sau cuiburi de mitraliere, lunetisti, etc. Exista un dicton valabil in multe domenii, 80% din efect il obtii cu 20% din efort. Normal ar fi ca peste jumatate pana la trei sferturi din echipare sa fie cu rachete ieftine (5-15000$ unitatea) dar disponibile in mari cantitati si 30-25% rachete performante (Spike, Javelin, TOW, etc) destinate tintelor dificile (tancuri, vehicule cu contramasuri, MLI-uri grele, etc)
As spune ca in nisa aceea deja s-au mutat alde STAR-80L&comp (PRND-uri cu ghidaj laser) pe partea de rachete instalate pe vehicule/elicoptere sau aruncatoarele fara recul gen Carl Gustav, pentru cele gen artilerie la purtator.
Nu e exact ce descrii tu dar poate si din cauza ca exista limitari tehnice greu de depasit. Daca iei Corsarul ca punct de plecare, vezi ca o racheta antitanc relativ ieftina si usoara care sa bata la 2,5km duce toata instalatia de lansare in jur de 30kg. Btw, se pare ca ar avea si incarcatura de lupta HE, deci relativ similar cu conceptul descris de tine. Pentru a creste raza la mai mult de 2,5km, e nevoie de mai mult compustibil. Poti sa iei ca referinta Stugna-P sau Skif ale aceluiasi producator si vezi cum greutatea rachetei in container creste de la 15kg la 25-30kg, pentru o crestere a razei de actiune la 5km, ceea ce le face mai greu de transportat.
Pe undeva pe aici se invart cam toti insa trebuie facuta o diferenta intre rachetele antitanc usoare/multirol si aruncatoarele de grenade sau lansatoarele de rachete de umar care ar putea acoperi distanta pana la 1km.
Un sistem de ghidare mai simplu si mai ieftin decat al Corsarului e greu de gasit, doar unul inertial care e de mica utilitate impotriva unor vehicule in miscare si in plus cere incarcatura de lupta mai mare. Deci si banii tot pe aici vor fi.
Poate nu ar fi rau de explorat varianta unor anti-materiel rifle gen Gepard, pentru lovirea unor tinte punctuale la distanta mai mica de 2km.
“Folosibile ca “artilerie la purtator” contra unor tinte de oportunitate mai slab blindate sau neblindate si in general nedotate cu contramasuri: TBT-uri, MLI-uri, camioane, cuiburi de mitraliera, lunetisti, forta vie surprinsa neadapostita, adaposturi usoare, samd.”
Pai dupa alea trag cu AG7/AG9 cu mari successuri cincinalul in trei ani si cred ca de aia nici nu se mai streseaza
Astia au deja un stoc de aproximativ 1900 Spike LR/ER pe SOCAT (care mai este) si MLI
Si ce’or mai cumpara acuma LR pt infanterie
Sa zicem in total 3000 de bucati.
Una din zece daca loveste (super-pesimist) si deja le’ai topit 300 de tancuri
Aia au 400 de T90S in toata Uniunea Sovietica si ce rahati de T72 modernizati mai au, Armata au niste prototipuri, ideea e ca nu au mii de tancuri sa vina fix incoa
Si dupa “TBT-uri, MLI-uri, camioane, cuiburi de mitraliera, lunetisti, forta vie surprinsa neadapostita, adaposturi usoare” dai cu ce nimeresti, batranul AG si batrana mitraliera, batranele aruncatoare, batranele tunuri de 100, puscoace antimaterial de 12.7 samd
Au angajati pe stoc, ai folosesc batraneste 🙂
Normal, daca ar avea o racheta usoara ghidata ieftina era bine, insa odata ce apare ghidajul munitia nu mai e ieftina, ia si in greutate
Sau macar alte lansatoare AT4 la genul
Da’ n’au 🙂
Sa zicem ca pentru lansatoare de grenade ar fi cateva prototipuri care ar putea fi la o adica aduse la zi si puse in productie. Sau cumparate licente. Sau importa direct, ca e foame mare. Si parca si germanii vb de ceva oferte pe segmentul asta. S-au dus asa cum au venit, ramane pe alta data.
Si grupa AT cum ar trebui sa arate?! 1-2 cara Spike-uri :), 2 trupeti care AG 7 si incarcaturie (care daca sunt termobarice lasa inamicul fara forta (vie 🙂 ) adpostita sau mai neadapstita), alti 2-3 cara racheta anti-toate alea (mai putin tancuri) ieftina, mai adaugam si mitraliera de 7,62 cu munitia aferenta si- transportam grupa cu masinute de golf, ca-i prea grea…
Daca ne ducem spre un pluton AT, mai adaugam si aruncatoarele si ajungem la uimitoarea concluzie ca racheta asta ieftina nu-i chiar asa o mare descoperire. E buna, nu zic, dar merge si fara.
In umila mea opinie, in locul unei rachete ieftine (cat o fi ea de amarata tot sare de 15-20 mii de euro) mai bine de luam TABuri dotate cu tun de 35-40mm cu proiectile perforante si turela cu lansator dublu: pe stanga doua Spike, pe dreapta 2xSTAR 80L (sau…viceversa), ca tot a intrat in fabricatie, si am terminat dilema.
Sa-i pui pe trupeti sa care dupa ei tot “sifonerul” nu mi se pare chiar ok. Pe campul de lupta mai conteza si logistica, dotarea uniforma si mobilitatea trupelor.
Si pana la sfarsit avem se pare Spikeuri sa ne punem in cap, sau sa i le punem lu” ivan in cap, indiferent cu cate capete ar avea ideea sa vie spre noi.
Sa aiba ivan tancuri cate Spikeuri avem noi si mai vorbim dupa aia 🙂 .
La nivel de companie/pluton de infanterie vor avea Spike, asta a fost motivul recentei achizitii: “Aşadar, cu achiziţia actuală, toate subunităţile de luptă antitanc de la batalioanele de infanterie vor fi dotate cu rachete Spike LR, fie în varianta portabilă, fie pe MLI.” Sursa
O racheta mai ieftina sau, de ce nu, o familie de rachete cum au ucrainienii cu raze de actiune de la 2,5km la 5km ar avea sens:
– la batalioanele AT din compunerea regimentelor de artilerie mixta, pentru inlocuirea tunurilor de 100mm si a rachetelor maliutka, Fagot sau Konkurs
– pe TAB/TBT-uri. TBT cu tun de 35-40mm, Spike si STAR e MLI pe roti dar principala problema e ca Spike vor trebui din nou importate
– pe blindatele de cercetare 4×4 TABC-79 sau ce va urma
Sigur ca se poate cumpara Spike pentru toate rolurile astea dar asta inseamna sume mari. O racheta mai ieftina, facuta local, ar fi mai.. ieftina.
Si ivan nu are doar tancuri ci o multime de blindate mai usoare la care trebuie un raspuns mai bun decat AG-9, tunurile de 100mm sau rachetele de pe vremea URSS.
Bre, eu nu inteleg ce-are toata lumea cu AG-9, AG-7 si ce mai avem noi in dotare. Da, ok, e bine sa visam la alde Spike, da’pe astea de ce sa nu le folosim? Daca ar fi dupa mine as inventa tot felu’de munitie pentru astea doua, de la HEAT tandem pana la termobarice, folosind principiul de baza si avand grija ca sa pastrez traiectoria calculata pentru aparatele de ochire. Si cat de greu e sa faci un vizor automatizat pentru AG-9, ceva care sa se prinda pe locasul ala? Sistem de vizare cu telemetru laser, eventual niste senzori atmosferici, un controller Raspberry Pi, ceva ecran mic (nu vorbim de proiector integrat in vizorul principal) care sa calculeleze automat punctul de ochire? Suedezii au deja a patra generatie a burlanului Carl Gustaf, noi de ce n-am fi in stare sa facem aceeasi treaba cu AG7/9?
Daca e sa incep cu AG-9, as zice ca ar fi trei probleme:
– diametru prea mic pentru HEAT eficient in conditiile de acum
– greutate prea mare pentru a fi transportat usor per pedes apostolorum fata de Carl Gustav de exemplu (care nu e din cale afara de usor nici el), ramanand varianta pe vehicul
– concept depasit – pentru raza lui de actiune raportata la greutate, exista solutii mai eficiente si mai flexibile adica rachetele
Poti imagina un AG-9 cu munitie ghidata si consola de observare/ochire, cu ecran, etc.. Dar trebuie sa faci o comparatie referitoare la o alternativa, de exemplu o racheta cu aceleasi caracteristici. Si intrebarea ar fi, care e avantajul AG-9 (in afara ca exista desi munitia respectiva inca nu)?
La AG-7 cred ca principala limitare tehnica e data de diametrul boosterului insa problema sta mai mult in rol, fiind prins intre lansatoarele “de oras” care pot functiona din incaperi inchise, mai usoare si cu incarcatura optimizata mediului si cele “de camp”, mai folositoare impotriva blindatelor dar nu exclusiv si care se bazeaza mai mult pe munitie “desteapta”, (auto)ghidata. AG-ul incearca sa le faca pe amandoua si nu-i reuseste prea bine. Nu-i nici cal, nici magar. De asta ziceam ca ar fi interesant de inlocuit cu doua tipuri diferite de aruncatoare, fiecare cu rolul sau.
Dpmdv, odata ce te-ai apucat sa dezvolti ceva nou pentru AG-7/9, de ce nu a face ceva complet nou, adaptat conditiilor si cerintelor de acum, in loc sa te chinui cu niste limitari “istorice” lasate prin proiectul original. Oricum nu ai refolosi decat tuburile, fier prost, cu toate limitarile de rigoare, restul fiind echipamente noi.
Pe de o parte, matale ai dreptate, cu “Dpmdv, odata ce te-ai apucat sa dezvolti ceva nou pentru AG-7/9, de ce nu a face ceva complet nou, adaptat conditiilor si cerintelor de acum, in loc sa te chinui cu niste limitari “istorice” lasate prin proiectul original.” Eu ziceam sa refolosim fiarele, mai intai oferind o gama mare de munitie (vandabila la export, inclusiv) si apoi un sistem de vizare modernizat. Avantajul AG7 si Carl Gustaf, “dpmdv”, ca sa te citez, e fix flexibilitatea in folosire, acum il indop cu un HEAT tandem, peste 30 de secunde cu un HEDP antistructura/antinfanterie, ce are aceeasi traiectorie, deci foloseste acelasi sistem de ochire cu aceleasi setari. Boosteru’ original? Ce, la ala nu se poate schimba tipul de pulbere cu una mai puternica? Ca doar nu s-au terminat chimistii in Romania. 😀
Exportul ar fi un motiv pentru refolosirea AG-7 dar daca ne gandim ca munitia inteligenta si sistemul de ochire vor fi relativ scumpe iar clientii potentiali sint cei mai saraci dintre pamanteni rezulta o mica problema de neincadrare in piata – rezolvabila insa cu anumite limitari. Daca un proiect complet nou, facut pe cerintele si buzunarul ceva mai larg al celor din NATO – doar un exemplu – ar atinge performantele X, in cazul in care te-ai chinui sa-l reimpachetezi in munitie compatibila AG-7 si sa scazi costul pentru a fi atractiv si pentru somalezi/iemeniti/etc, s-ar putea ca performantele si fie mult sub X ceea ce l-ar face neatractiv pentru cei cu ceva mai multi bani.
Are flexibilitate de folosire e adevarat dar nu cred ca balistica a doua grenade complet diferite ca greutate si aerodinamica sa fie aceeasi. Insa nu cred ca asta sa fie marea problema, setarile se schimba la apasarea unui buton – butoanele suplimentare costa.
Chimistii nu s-au terminat doar ca acum fac marketing&vanzari.
Nu dam o spaga cinstita la poporu’ frate jordanian pentru o licenta de RPG-32? Nu cred ca se supara rusii de la Bazalt :p
Pai nu stiu daca fratii usor mituibili iordanieni au dreptul de a re-vinde licenta. Oricum, RPG-32 e unul dintre cele mai interesante lansatoare de pe piata – piata care cumpara de la ei, adica una foarte mica.
@georgeGMT, Ce tot incerc eu sa spun: hai sa ne stergem din cap imaginea Marelui Asalt Blindat cu sute de T-90 si T-14 atancand cu muzica din Pirates of Carribean in fundal. Bun, o sa fie si asta din cand in cand. Pt. cazuri de-astea le dam la baieti atatea Spike cate pot cara, le povestim de stramosii de la Posada si Podul Inalt, vor avea sustinere din partea blindatelor si aviatiei proprii, etc…
Dar in 80% din misiuni probabilitatea este de a intalni maximum 1-2-4 blindate in pozitii semimobile sau de-a dreptul fixe, pe post de artilerie de front. Si pt. ele vei cara 2-4 Spike-uri. Nici nu e realist sa-ti imaginezi ca o biata grupa va infrunta de una singura mai mult de 2 tancuri. TAB-ul cu tunul lui de 30mm are si mai putine sanse pt. ca odata ce-a tras si e localizat ii e greu sa se ascunda. In timp ce trupa pedestra se disperseaza si tot scapa mai multi.
In rest vor intalni infanterie, APC-uri usoare din clasa BTR-urilor sau chiar BMD-urilor, camioane cu “blindaj” din prelata sau foaie de tabla de 4-5mm, checkpoint-uri protejate cu saci, lunetisti dindaratul unor pereti de caramida sau BCA, samd, samd.
Spike e frumos dar la rachete din clasa lui sau a lui Javelin vbim de 60-80.000$ racheta si 400.000 unitatea de comanda. Si in cazul asta ma gandesc daca nu ar fi avantajos de exp ca in loc de 1000 de Spike sa avem 750 de Spike si 1000 de rachete ieftine (cu un pret de 15-20.000/bucata, sunt realist si nu ma astept la chestii gen 500$/bucata) si performante undeva in zona Maliutkai dar mai rapide si mai ergonomice.
In cazul costurilor impuse de ghidaj e de discutat. Daca pui problema cum trebuie poti iesi avantajos. Ca fost si oarecum si actual aeromodelist iti spun ca acum 15-20 de ani cand faceam modele cu radiocomanda “proasta” – adica fara computer, munceam enorm ca sa echilibram modelul, sa avem tije de comanda perfecte fara jocuri si vibratii, samd. In ziua de azi ai eventual giroscop de stabilizare pe model si in mod sigur functii de trimming/mixing pe emitator controlate prin computer. Chiar si pe chinezarii. Rezultatul e ca odata ce inveti sa faci reglajele din trim si giroscop poti literalmente sa faci modele “pe genunchi” intr-o ora, taiate cu cutter-ul din “depron” – un fel de polistiren. Zboara la fel de minunat ca alea la care munceam cu saptamanile la reglaje. Ce voiam sa spun, ghidajul iti creste pretul in prima faza ca orice lucru pus in plus, dar ti-l poate scadea la fabricatie, la prelucrari mecanice, etc. Pentru serii mari sau chiar medii renteaza. Vei putea pune pe racheta piese executate in regim de masa si nu frezate/strunjite la precizie, etc.
@Stelian. Eu nu spun ca o racheta mai “chioara” nu ar fi utila, spun doar ca pt orice tip de camion lovitura termobarica AG 7 (aflata in dotare) este arhisuficienta, pt BTR-uri tunul de de pe TAB sau STAR 80L. Sansa ca infanterie noastra sa fie pedestra si aia sa vina cu TABuri este mica. Vom avea si noi – sper – transportoare care sa poata proteja infanteria debarcata. Ajungem sa avem prea multa artilerie “la purtataor”, plus ca avem gata de fabricatie lovitura ghidata de aruncator calibrul 120mm.
In principiu insa o racheta multi-rol, ieftina n-ar strica.
@admin.”O racheta mai ieftina sau, de ce nu, o familie de rachete cum au ucrainienii cu raze de actiune de la 2,5km la 5km ar avea sens:
– la batalioanele AT din compunerea regimentelor de artilerie mixta, pentru inlocuirea tunurilor de 100mm si a rachetelor maliutka, Fagot sau Konkurs
– pe TAB/TBT-uri. TBT cu tun de 35-40mm, Spike si STAR e MLI pe roti dar principala problema e ca Spike vor trebui din nou importate
– pe blindatele de cercetare 4×4 TABC-79 sau ce va urma”
Pai raza e cam mare pt lansare de pe umar, iar tunul AT de 100 nu-l poti inlocui cu o racheta ne-AT. Tunul trebuie inlocuit cu o racheta (Spike LR) AT veritabila montata pe un vehicul. Spike vor fi importate pt ca suntem talambi nu pt ca este scumpa 🙂 .
In privinta vehiculelor blindate si neblindate, altele decat tancurile, avem STAR80L, care si aceasta poate fi montata pe tot soiul de vehicule si elicoptere. Problema este ca STARul le sta in gat si n-o cumpara.
Acum, nu sunt impotriva unei astfel de rachete, dar cred ca deocamdata ne descurcam, daca vor cumpara si o racheta AT cu raza scurta si ceva mai mobila decat LRul, in privinta dezvoltarii la noi 🙂 🙂 😉 …
Pai cine a zis ceva de lansarea de pe umar, bineinteles ca trebuie un trepied.
Cat despre inlocuirea tunurilor de 100mm, o racheta gen Skif cu raza de 3-5km, din aceeasi familie cu Corsarul, ar fi destul. In plus, incarcatura de lupta e modulara. Ideea aici nu ar fi neaparat de mobilitate ci de pret. Evident o racheta cu raza mai lunga nu e la fel de mobila.
Poti sa-i spui “fabricatie sub licenta” daca “dezvoltare” e prea pretios spus. Cred ca macar la nivelul asta s-ar mai poate face cate ceva.
Principala problema a lui AG-7 si partial si a lui AG-9 e raza de actiune. Vbim de cateva sute de metri distanta ochita. Tabelele dau 200m pt sanse de lovitura de 50% pt. AG-7. La distanta aia esti ca si mort. Odata ce-ai executat foc, daca nu esti in mediu urban, nu mai ai nici o posibilitate de mascare. Esti in raza de actiune a armelor individuale deci fiecare combatant inamic are posibilitatea sa deschida foc asupra ta cu arma proprie. Chiar daca nu apuci sa tragi la 200 m esti ca si imposibil de mascat cu optoelectronica care este azi pe masinile de lupta, esti identificabil cu ochiul liber ca fiind inamic, samd. De fapt cred ca la conditiile din zilele noastre nici nu apuci sa te apropii la distanta de tragere eficienta. Cum spuneam…esti ca si mort. La AG-9 treaba e aprox. la fel, dist. de tragere ochita ceva mai mare dar nu cu mult, in plus e o arma greoaie la cele 40 si ceva de kilograme, cu care e greu sa te maschezi in teren din cauza dimensiunilor, samd.
Prin comparatie, o racheta mica si relativ usoara (comparabila ca dimensiuni si greutate cu Maliutka sau Konkurs) iti permite sa pui distanta de 2500-3500m. Asta iti da mult mai multe posibilitati de mascare, in plus poti fi combatut doar cu mitraliera grea, un alt ATGM sau tun de bord. Adica iti cresc sansele de supravietuire enorm.
Cu PRND-urile transformate am o mica problemuta. La originea lor sunt proiectate pentru viteze mari (4-500m/s) prin comparatie cu 150-200m/s cat au ATGM-urile. Asta le face f greu daca nu imposibil de ghidat in sistem SACLOS din cauza timpilor de reactie umani. Nu mai spun ca in general sunt si mai putin compacte, fiind pretabile pt. vehicule si nu pt. tragatori individuali. Deci vbim de un alt tip de arma.
De asemenea nu ar ridica in slavi Star80L care pe lange motorul racheta si incarcatura de lupta e un proiect israelian, deci de import.
De asemena nu mi se pare ca ar avea performante extraordinare:
Deci chiar si ghidarea laser semiactiva da gres. Si se zicea ca ar fi cea mai precisa.
Probabil au facut economie la ghidaj si se pare ca nu e chiar ce-si doreau.
Oare o valianta mai buna a Malyutka nu se poate dezvolta?
Ar fi fost o idee. S-a incercat o modernizare, la momentul ala poate ca ar fi fost o solutie. Acum e cazul de ceva nou.
[…] care o refolosesc la sistemele PK-6) si au in dezvoltare un produs propriu low-cost – Pirat (mai probabil un Corsar ucrainean, cu transfer de tehnologie), polonezii par interesati si de un sistem complementar, cum e […]