Adio arme (prin SAFE)?

SIG Sauer 516 – Sursa: sigsauer.com

Sau: Despre oameni si soareci daunatori

Pentru ca nu puteam sa nu dam cu bata in balta, cu mucii in fasole sau cu tesla in (propriile) coaie si de data asta. Pentru ca intregul program SAFE a fost o catastrofa.

Pentru ca e greu de identificat vreun program din SAFE care sa nu cante cate un cantec, o serenada dedicata in cel mai bun caz opacitatii decizionale si, in cel mai rau, coruptiei si traficului de influenta.

Pentru ca Seful Statului Major al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad este acum la DNA, fara legatura directa cu SAFE, dar in legatura cu traficul de influenta normalizat in interiorul MApN.

Pentru ca am ajuns aproape de starea in care cu greu cineva i-ar simti lipsa, daca intregul program SAFE ar fi, prin absurd, anulat.

Am duce lipsa Mistral-ului, definitia achizitiei cu dedicatie? Sau IRIS-T, pierzatorii licitatiei SHORAD/VSHORAD, primiti inapoi pe usa din dos? Sau Airbus, pretinsii “parteneri traditionali”, care isi cer cu insistenta demna de Shylock tributul in grame de elicopter?

Restul e “decat” Rheinmetall. Singurul lucru pozitiv e ca vor inlocui “afacerea Skoda” in dictionar, la capitolul “achizitii militare de povestit nepotilor”.

Si asta e doar la MApN. Dar la MAI? Abia s-a stins scandalul investigatiei Recorder.

Saga mutarii contractului „Sistem armament individual tip NATO” – SAI la MAI nu a fost nici pana acum complet elucidata. Stim ca exista “gunoi”, nu stim detaliile. Inca. Dar mizeria ajunge intotdeauna la suprafata.

Si MAI-ul a urmat exact acelasi traiect. A atribuit cu dedicatie un program de achizitie unei companii care a oferit un produs de mana a doua (dpdv al clientilor militari) pe care nu ar fi avut de gand nici macar sa-l produca in totalitate in Romania. Sau asta e explicatia care razbate deocamdata de dupa perdea. In lipsa alternativei, e singurul “narativ” care exista.

Cel mai important program de dotare cu armament individual este acum in aer, variantele de achizitie in comun impunand solutii de compromis. Pentru ca MAI n-a fost in stare.

In stare sa reziste presiunilor, in stare sa testeze si sa gaseasca cea mai buna varianta dpdv tehnic si industrial, in general, in stare sa gestioneze un program de asemenea anvengura.

Solutia curajoasa ar fi o achizitie in comun cu Moldova de Est, a unei arme alese de utilizatori si care sa fie produsa 100% local. Probabil ca MAI nu va fi in stare nici de asta ci se va opta pentru solutia cea mai facila, sa dispara scandalul, si sa achizitionam orice arme or fi, in comun cu oricine s-o nimeri.

Pentru ca nu vom ramane cu mai nimic, din punct de vedere industrial.

Pentru ca banii vor fi oricum furati.

Catalin Tolontan scria “În fața dronei de la Galați a stat suferință omenească reală. În spatele „isteriei dronelor” stă dorința de a pune mâna pe putere și pe bani“:

… alții au simțit mirosul banilor. Dacă aveți o bunică, acum e momentul să facă un start-up de drone și alt start-up de anti drone! Câte zile credeți că vor trece în România până să declare unii că au găsit deja sistemul valah imbatabil, perfect și rotund împotriva dronelor?

Colega mea, jurnalista Claudia Pîrvoiu a descris fenomenul general: „România este sub asaltul unor grupuri organizate de interese care vânează fonduri publice comercializând proiecte fanteziste. De fapt, sunt niște escrocherii la nivel înalt”.

Ce pregătim noi

Formula e aceeași: Vine cineva și spune că face în România ceva unic în lume. Important e să nu se înțeleagă nici cine e cineva și nici ce Dumnezeu e ceva-ul care se face. E parte din mister. Apoi se declară că va costa enorm. Și, cu cât costă mai mult, cu atât e mai secret și mai greu de înțeles. Pentru că e de importanță strategică.

După explozia dronei de la Galați, să ne pregătim, așadar, să avem sistemul perfect care va proteja România de atacuri aeriene: rachete, avioane, sau drone.

Sursa: Hotnews

Articol aparut pe 30 Maiu’.

Pe 29 trecut aparuse deja urmatorul articol: “Industria privată de apărare trage un semnal de alarmă: Situaţia de la Galaţi putea fi prevenită cu tehnologii produse în România

După incidentul de azi, de la Galaţi, companii private din domeniul apărării atrag atenţia cu privire la faptul că în România există posibilitatea producerii de sisteme care să lupte contra ameninţărilor cu care se confruntă România azi.

Ce nemultumea asa numita “industrie privata de aparare”?

Companiile care operează la acest nivel nu pot participa la nesfârşit la demonstraţii, exerciţii şi prezentări doar pentru că cineva este curios să vadă tehnologia. (…)

Părerea lui Mihai Filip este împărtăşită, într-o oarecare măsură, şi de Bogdan Ochiană, de la Orbotix, o altă companie relevantă din industria de apărare, care, la fel ca Oves Enterprise, a primit contract de la MAI pentru dotarea României cu drone. (…)

Tocmai de aceea, România trebuie să treacă de la demonstraţii şi discuţii izolate la construcţia reală de capabilităţi.

Sursa: MonitorulApararii.ro

Rezumand, demonstratiile si exercitiile sint pentru fraieri, baietii destepti se misca repede si cumpara/vand. Acum, ca e la oferta. Repede. Nu conteaza ce si cum, conteaza sa vina banu’ la baiat. Suna cunoscut?

Nu stiu daca la ei se referea Tolontan cand a scris articolul sau, but if the shoe fits

Contractele pentru drone sint de altfel un alt absent la apelul SAFE al MAI. I-o fi speriat cineva? Inca negociaza in buzunarul cui sa intre offsetul?

Asta sa regretam? Pentru ca oriunde apesi pe SAFE, iese puroi.

Noaptea, ca hotii

Sursa: milmag.pl

29 Mai 2026, noaptea care va fi cunoscuta ca punct de plecare a “Afacerii Rheinmetall”.

Sau “Tunurile lui Miruta”.

Las si eu asta aici, episodul 2

Ucraina tocmai a lansat, la propriu si la figurat, primele sale bombe de aviatie cu aripi, un raspuns simetric la poate cele mai de succes arme rusesti de pana acum, bombele cu kit de planare UMPK/UMPB.

Indirect, este o recunoastere a faptului ca dronele, desi dominante la acest moment, totusi nu pot indeplini absolut toate misiunile de pe campul de lupta, uneori e nevoie de puterea de penetrare si incarcatura de lupta masiva a unei bombe de aviatie. Alternativa Flamingo este prea scumpa pentru lovirea unor obiective tactice insa o astfel de bomba cu aripi ar fi perfecta.

Ucrainienii au avut la inceput mari dificultati in a intercepta bombele rusesti – la momentul asta situatia pare a nu mai fi la fel de critica, desi nu e clar exact ce au facut ucrainienii pentru a contracara UMPK – asa ca va veni timpul sa observam cum se vor descurca rusii cand se vor afla la primire. Ca asa-i in tenis.

Din ciclul “asa-i cand n-ai lucrul tau”: unde o fi acum “kitul adaptor aripă pentru bombe de aviaţie” pe care ACTTM il cerceta in urma cu vreo 20 de ani? O fi bine, sanatos, oare ce-o face la ora asta?

O vrei la Steaua?

Sig Sauer MCX-Spear LT, posibil viitoarea arma de asalt a Armatei Romane.

Ce a lipsit din oferta Hanwha

Fregata Daegu – Sursa: ROK Navy via navalnews.com

Hanwha a facut publica oferta tehnico-economica pentru programul MLI. Dupa cum se banuia: pret mic per unitate, procent de localizare foarte mare si, per total, impact economic semnificativ.

Si totusi, coreenii n-au fost nici macar intrebati de sanatate. Desi nu exista o explicatie oficiala (si nici n-o sa vedem vreuna), exista destule indicii ca motivul e destul de transparent: prin programul MLI, guvernul roman nu a vrut de fapt sa cumpere MLI-uri, ci urmarea sa “cumpere” un patron pentru falimentarul santier Mangalia.

Rheinmetall au fost selectati direct, probabil pe baza faptului ca germanii se afla intr-un proces de expansiune in domeniul naval. Astfel, la 1 Martie 2026, Rheinmetall a finalizat achizitia Naval Vessels Lürssen (NVL), si acum cateva zile a depus o oferta pentru achizitia santierului din Kiel. Mangalia ar veni in completarea seriei de achizitii astfel incat germanii au fost alesi din oficiu.

Ca o paranteza, ceva ce a fost intotdeauna anuntat in Romania ca o licitatie restransa sau macar o negociere competitiva, s-a transformat pe sest intr-o negociere fara publicare. Publicului i s-a spus mereu ca va exista o negociere cu potentialii furnizori, ceea ce s-a dovedit a fi o minciuna.

Politic, asta se plateste dar cum stam din punct de vedere juridic? Acoperirea oficiala:

Continuare…

Ne-am predat: Reichswerke Hermann Göring preia programul SAFE pentru Romania

Sau: Intre Hoti si Tradatori

Pentru ca asa cer interesele de partid si de Stat

La inceputul anilor ’40, Romania preda cele mai importante capacitati industriale ale sale catre Reichswerke Hermann Göring. Asa erau vremurile, se zice(a), fara nici o alta explicatie. Pentru ca toata lumea intelegea. Asa se comporta, in mod normal, o tara de facto invinsa. Consecinta a fost colapsul militar-industrial al Romaniei in al Doilea Razboi Mondial, culminand cu momentul Stalingrad. Cele doua nu se pot disocia. Pur si simplu, Armata Romana nu a putut concentra nici macar firavele sale capacitati industriale locale spre uzul propriu. Pentru ca existau alte interese mai inalte.

Componenta si urmasa lui Reichswerke Hermann Göring, actuala Rheinmetall AG, a rechizitionat aproximativ jumatate din programul SAFE al Romaniei. Din nou, fara nici o explicatie. Pentru ca asa e in tenis. Desi existau oferte mai avantajoase industrial, MApN a decis sa predea grosul contractelor catre un singur furnizor, si acela cu care am avut experiente proaste. Nu e vorba de perioada Razboiului, trebuie doar sa ne amintim de recentul proiect Agilis.

Fara competitie, totul din pix. Practic, s-a sacrificat productia locala a MLI pentru o iluzorie salvare a santierului naval Mangalia. Cam la asta se rezuma, trist, programul SAFE al Romaniei, adica o caruta de bani imprumutati risipiti sub pretextul salvarii unei singure capacitati industriale, in detrimentul tuturor celorlalte.

In-curand-cetateanul Miruta a adoptat o strategie inovatoare: se declara public socat de micile gainarii din Sistem insa, la adapostul mantiei de justitiar, ocroteste marile tunuri. E o chestie noua but is getting old really fast.

Si daca vreodata Justitia din Romania se va curata intern, va avea mult de lucru la dosarul afacerii SAFE.

SAFE e pentru noi,

Afacerea SKODA 2.

PS.

Sa nu-i uitam pe autori:

Col. ing. PETRE Mihăiță – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Col. dr. ing. NICOLA Julian – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Col. SZLAVIK Monica – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Col. VĂTĂMANU Marius – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Lt.col. cons. jur. DIEANU Roxana – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Lt.col. MAZERE Andrei – Statul Major a l Forțelor Terestre – MApN;

F.P. cons. jur. ŞIŞMANIAN Gabriel – Secretariatul General – MApN;

Lt.col. ing. PÎRVULESCU Cătălin —Agenția de Cercetare pentru Tehnică ș i Tehnologii Militare;

Lt.col. ing. STOICA Anca – Agenția d e Cercetare pentru Tehnică ș i Tehnologii Militare;

Lt.cdor ing. ZAVOIANU Mădălin – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Lt.col. ing. MATANIE Daniel – Direcția Planificare Integrată a Apărării – MApN;

Cpt. dr. ing. MARIAN Alexandra – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Pit. LUPU Marius – Agenția Media a Armatei – MApN;

P.c.c. ing. UDREA Mihail-Alexandru – Direcția Generală pentru Armamente – MApN.

Torpila terestra Eremia , cea care nu a existat

By habarnistul:

& by Caudillo:

TimpulBukarest_1944_06-1705306923__pages131-131 ActiuneaBucaresti_1944_01-04_Editia2-1741378192__pages147-147 Flacara_1983-01-1621994750__pages17-17

Las si eu asta aici

Se da spre studiu articolul “Incercari de dezvoltare a tehnicii militare romanesti in anii celui de-Al Doilea Razboi Mondial” scris de Dr. Viorel Gheorghe:

Revista_088_2020

Multe lucruri interesante si pana acum necunoscute, spre exemplu incercarea de adaptare a tunului antiaerian Vickers de la calibrul standard 75mm la cel folosit de aliatul german, 88mm. E interesant faptul ca se gandeau inclusiv la utilizarea unui tub Vickers “lung”, pentru a atinge performantele etalonului german. Frumos.

Conversia urmarea oarecum, de la mare distanta, dezvoltarea 88-ului german, care si-a avut originea in tunul Bofors Model 1929 de 75mm, modificat de germani prin cresterea calibrului.

Altfel, merita mentionata prezentarea succinta a “carului torpilor”, adica predecesorul Maresalului, care ar fi trebuit dotat inclusiv cu rachete (sau “lovituri reactive” in limbajul de lemn-curent) de 120mm, inspirate de modelul sovietic Katiusha. Precizia slaba si lipsa unei componente de lupta cumulative de mare putere, au facut ca cercetarile sa fie suspendate temporar si Maresalul a primit obuzierul sovietic de 122mm. De aici povestea este cunoscuta, obuzierul sovietic avand la randul lui precizie slaba in rol anti-car si suferind aceeasi lipsa a unui proiectil cumulativ eficient, asa ca decizia a fost de a dota Maresalul cu tunul Resita de 75mm.

Continuare…

La altii se poate, episodul 34

Ca și România, Muntenegru avea un program de lansare a rachetelor anti-grindina. Spre deosebire de România, ex-Yugoslavii s-au gândit ca ar fi frumos sa foloseasca motoare racheta cu combustibil compozit, în locul obositului DB, și sa nu depindă de import, nici în ceea ce privește combustibilul în sine și nici sub aspectul încărcăturii anti-grindina, care aveau ca ingredient comun percloratul de amoniu (AP).

Muntenegrenii nu au avut nici ei mare industrie aerospațială, uniunea slavilor de Sud dispărând fără sa le lase mai nimic moștenire dar, fata de românii care totuși au avut și nu mai aveau (industrie în zona asta), aproape-sarbii au avut dorința și atitudine: și-au încropit singuri, după cum chiar ei recunosc, o producție la scara semi-industriala a AP-ului.

Se uita cineva de la Romarm/Elmec aici? Glumesc…

1734


Era deci Anno Domini 2007 și muntenegrenii prezentau o instalație făcută de ei, ce lucra deja de câțiva ani și producea circa 30 de tone de AP pe an.

Cine e tentat sa faca misto de aspectul mai rudimentar al instalației, ar trebui sa se uite pe tabela de scor ce indica 30-0 pentru ei.

Nu se putea realiza ceva similar și in România? Probabil ca da, dar n-ai cu cine. Si de ce. Și chef.

Românii au preferat sa o ardă emo cu combustibil eco (de energie scăzută) și au refuzat sa finanțeze unele proiecte de cercetare pentru combustibili de mare performanța.

Altfel, asteptam sa ni se faca. Probabil de catre eternul Rheinmetall, desi nu face obiectul contractului initial deci va trebui, in cel mai bun caz, asteptat ceva mai mult. Altfel nu.

#basepoate

Sa nu se piarda cumva

xerox_scan_09072025120322_686e41f4ae8de minuta_mli_689adff43d550 anexa_minuta_mli_689adffcb25c0

Ce se cere:


“Valoarea obligației de cooperare tehnologică și industrială este de minimum 70% din valoarea contractului de achiziție publică.”


Ce se ofera:

“Rheinmetall Automecanica: Referitor la valoarea obligației de cooperare tehnologică și industrială, reprezentantul companiei a transmis că 70% din valoarea contractului pentru localizare este un termen ambițios de atins în 8 ani, unul real pentru aceeași perioadă ar fi de 55-60%.”

Interesant de remarcat, raspunsul Rheinmetall lasa sa se inteleaga ca cerinta ar fi ca procentul de 70% sa se duca doar spre localizare, in timp ce la OUG scrie:

Operațiunile de cooperare tehnologică și industrială pot avea următoarele forme:

a) transferul de tehnologie – transferarea de cunoștințe, asistență tehnică sau alte activități de transfer tehnologic, care să permită obținerea de noi capacități sau creșterea competitivității celor existente;

b) cooperarea în cercetare-dezvoltare – cooperare în activități sistematice, bazată pe cunoștințele existente dobândite din cercetare și/sau experiența practică, îndreptată spre producerea de materiale, produse și instalații noi, punerea la punct a unor procedee, sisteme și servicii noi, precum și îmbunătățirea substanțială a celor deja produse sau instalate;

c) subcontractarea – acea formă de cooperare prin care un operator economic român produce o parte sau o componentă a produsului, serviciului sau lucrării care face obiectul contractului de achiziție publică și/sau furnizează produse, prestează servicii sau execută lucrări care contribuie la implementarea și/sau exploatarea în bune condiții a produselor, serviciilor și lucrărilor respective;

d) exportul de produse, servicii și lucrări – vânzarea de produse și servicii și executarea de lucrări în domeniul apărării și securității.

Si mai interesant ar fi de urmarit daca respectiva cerinta nu o se schimbe mai tarziu, ca sa iasa cine trebuie.

Si totusi, daca trebuie sa iasa Rheinmetall, pentru ca interesele de partid-stat o cer, si ei nu vor sa ofere nici macar 70% localizare (prin comparatie, a se vedea oferta mult superioara a coreenilor), ce se poate face?

Or s-o scoata la vopsea din multiplicator:

multiplicator de cooperare tehnologică și industrială – coeficientul utilizat pentru calcularea valorii unei operațiuni de cooperare tehnologică și industrială, aplicat de ARCTIS în situația în care se demonstrează că, prin derularea de operațiuni de cooperare tehnologică și industrială, contractantul contribuie semnificativ la consolidarea sau realizarea unei capacități de producție, integrare, testare și mentenanță, în principal prin transfer tehnologic;

Ca prin magie, cei 55-60% multiplicati vor deveni, pe hartie, 70%. De fapt, se poate chiar mai mult, 80-90-100%, hartia (si multiplicatorul) suporta orice.