May 29th, 2012 
admin 
LAROM - Sursa: www.bsda.ro
Voi incerca sa fac o trecere in revista a directiile posibile de dezvoltare a celui mai puternic sistem de lovire al Fortelor Terestre Romane, LAROM, asa cum apar din sursele publice.
Actualul LAROM este rezultatul unei cooperari cu firma israeliana IMI, care a conceput un pachet de modernizare a lansatoarelor de rachete clasice de provenienta sovietica GRAD, permitand pe langa cresterea preciziei tragerilor si lansarea rachetelor mai avansate de tipul LAR-160 (Light Artillery Rocket).
In varianta clasica, cu rachete de 122mm, raza de actiune este de 20km iar in varianta LAR Mk4, de 160mm, raza de actiune este de 45km. Recent, rachetele de 122mm au fost upgradate cu motoare din import, raza de actiune dublandu-se, pana la 40km.
Toate acestea sint rachete nedirijate, cele de 122mm fiind stabilizate aerodinamic iar cele de 160mm prin rotatie insa LAROM poate folosi si varianta dirijata a LAR-160, AccuLAR.
Inca de la momentul aparitiei, rachetele de artilerie (MRLS) s-au aflat in competitie cu artileria clasica, avand avantajul razei de actiune si al suprafetei acoperite mai mari dar avand dezavantajul preciziei scazute si al costului mai mare per unitate.
Progresele artileriei clasice din ultimul timp (introducerea tunurilor L52, a proiectilelor “base bleed” si a celor asistate reactiv) au extins raza de actiune la peste 40km si, daca luam in considerare precizia ineret mai buna a artileriei clasice, aparitia proiectilelor “cargo” cu submunitii si a posibilitatii ghidarii prin GPS, avantajele artileriei reactive s-au erodat si este nevoie de o evolutie atat in privinta preciziei cat si a razei de actiune pentru ca MRLS sa ramana relevant.
Precizie crescuta
Actualul sistem determina coordonatele tintei bazandu-se pe coordonatele GPS ale platformei de achizitie si luind in calcul directia si distanta relativa a tintei masurate cu ajutorului unui goniometru si a unui laser.
Informatiile sint trimise printr-un sistem ACCS (Artillery Command And Control System) unui punct de comanda care ia in calcul informatiile obtinute de la statiile meteo Vaisala si pozitia lansatoarelor determinata prin GPS si furnizeaza bateriei ordinele de tragere.[1]
Precizia tragerilor poate fi afectata atat de erorile in determinarea pozitiei tintei, de orientarea platformei cat si de abaterea cumulata in timpul zborului rachetei.
Un prim pas propus de Aerostar, integratorul LAROM, consta intr-un sistem de urmarire al rachetelor prin intermediul unui radar Doppler si efectuarea corectiilor necesare asupra platformei lansatoare[2]. Avantajul consta in faptul ca nu sint necesare modificari ale munitiei si deci un cost scazut al upgrade-ului insa rachetele vor fi in continuare neghidate, precizia fiind afectata de abaterea de la traiectoria normala.
O solutie avansata vine de la IMI, care ofera AccuLAR, un sistem TCS (Trajectory Correction System) care utilizeaza de asemenea un radar de urmarire dar are in plus un senzor GPS si un sistem de telemetrie instalate la bordul rachetei. Pozitia rachetei este in permanenta masurata prin intermediul radarului si a senzorului GPS, iar traiectoria reala este comparata cu cea dorita de catre o statie de la sol, care trimite apoi comenzi de corectie rachetei prin sistemul de telemetrie. Avantajul acestei metode ar fi acela ca racheta este ghidata in faza terminala a zborului si erorile de navigatie sint corectate, dezavantajul fiind acela ca statia terestra poate ghida un numar limitat de rachete in acelasi timp, numarul publicat fiind 12.
Anumite surse indica Romania ca utilizator al AccuLar [3], insa nu exista o confirmare oficiala.
Principiu functionare TCS - Sursa: www.militaryphotos.net
Rezultate TCS - Sursa: www.militaryphotos.net
Urmatoarea evolutie ar fi aparitia unui sistem de navigatie complet autonom cu ghidaj inertial asistat de GPS, similar cu Lockheed Martin GMRLS, cercetarile fiind in curs.
Raza de actiune extinsa
Unul din obiectivele declarate este extinderea razei de actiune de la 20-45km, in acest moment, la 150km [4] si o alegere logica ar fi IMI Lynx. Acesta este o dezvoltare a GRADLAR, prin adaugarea posibilitatii de lansare a unei noi rachete de artilerie EXTRA (Extended Range Artillery) dar si a unei rachete de croaziera, DELILAH-GL.
EXTRA are o raza de actiune de 150km, un diametru de 300mm si o greutate de 430kg (din care 150kg este incarcatura de lupta).Ghidarea se face printr-un sistem inertial asistat de GPS [5].
IMI EXTRA - Sursa: www.imi-israel.com
Mai jos este o prezentare a IMI Lynx din dotarea Azerbaigianului, in cele trei configuratii de baza: 122/160/300mm [6].
Lynx Azerbaijan - Sursa: www.military-today.com
DELILAH-GL este o racheta de croaziera cu raza de 250km, propulsata de un turboject, cu ghidaj INS/GPS si infrarosu pe portiunea finala a zborului si cu posibilitatea de a fi controlata prin telemetrie.
DELILAH - Sursa: www.imi-israel.com
La final, o poza foarte interesanta, un lansator LAROM in timpul unui test cu racheta EXTRA.
LAROM EXTRA - Sursa: www.militaryphotos.net
Surse:
[1]www.brigada8art.ro/accs.html
[2]www.aerostar.ro/doc/produse/cercetare/LANS.pdf
[3]www.asianmilitaryreview.com/upload/200712032017151.pdf
[4]www.rft.forter.ro/50_teorie/507-arm/01.htm
[5]www.imi-israel.com
[6]www.military-today.com/artillery/azerbaijan_lynx.htm
[7]www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?109837-Rockets-and-missiles-of-Israeli-origin.
Posted in 
Tags:
Avand in vedere ca marele vecin dispune de sisteme moderne de bruiaj, nu-mi dau seama cat de eficient ar fi sistemul. In plus, exista sanse foarte mari ca, in momentul cand pornesti radarul de urmarire a rachetelor, inamicul sa-i detecteze rapid pozitia si sa fii nevoit sa-l opresti, pierzand posibilitatea de corectie a traiectoriei rachetelor, pentru ca altfel risti sa incasezi o racheta antiradiatie.
O modernizare pentru ele ar trebui sa mearga pe principiul “trage si uita”, cu ghidaj GPS (cel putin) si ghidaj terminal CCD/IIR sau doar IR, in functie de pret.
O alta problema de rezolvat este cadenta mica de tragere (1,8 secunde)
Ar fi interesant de studiat daca nu pot fi facute modificari astfel ca cele doua containere sa lucreze ca unitati de foc distincte, conectate amandoua la calculatorul balistic al masinii.
Practic, pe masura primirii datelor, calculatorul balistic sa repartizeze alternativ coordonatele tintelor catre cele doua containere de lansare.
In modul asta cadenta de tragere s-ar dubla (0,9 secunde) ceea ce ar duce la o speranta de viata mai mare pentru echipaj.
Exista si riscul asta. Daca s-ar folosi un radar gen SNAR atunci rezultatul e cel descris de tine insa daca s-ar achizitiona radare moderne LPI sansele sint mult mai mici.
Fara a-i desconsidera pe vecini la capitolul asta, experienta recenta ne-a demonstrat ca sint superiori romanilor, asa cum era de asteptat, totusi pentru a lovi sau bruia un asemenea radar ar fi nevoie ca mai intai sa-l detectezi. In general se sare foarte repede peste faza asta dar cu radarele moderne e mult mai usor de spus decat de facut. Razboiul din Iugoslavia a demonstrat ca si radare mai vechi folosite cu extrem de mare grija pot supravietui impotriva unui inamic extrem de sofisticat. Daca raportul de calitate se inverseaza in favoarea aparatorilor, atunci lucrurilr nu mai par asa de rele.
Chiar si in cazul in care localizarea a fost facuta, racheta anti-radiatie trebuie ghidata si asta e din nou mult mai usor de facut teoretic decat practic. Chiar daca ne uitam doar la diferenta de dimensiune intre cele doua antene, fara a mai lua in calcul puterea de procesare necesara “decodarii” semnalului, rezulta ca pentru a reusi asa ceva costul rachetei ar trebui sa fie prohibitiv.
La final, un alt lucru care se neglijeaza de obicei, exista tehnici de protectie a statiilor radar impotriva rachetelor anti-radiatie, sint relativ vechi si destul de bine cunoscute.
As fi mai ingrijorat in privinta ghidarii GPS, pentru care stim sigur ca vecinii au sisteme de bruiaj functionale desi e si cea mai ieftina. CCD/IR au dezavantajul pretului, asa cum ai spus si tu. In plus, ca si in cazul ghidarii radar, daca se foloseste o legatura de date atunci apar aceleasi vulnerabilitati teoretice.
As pleca mai degraba observand ce se foloseste acum in Ucraina: obuziere, MLRS, drone + ceva radare anti-baterie insa nimic mult mai sofisticat de atat, cum ar fi rachetele anti-radiatie. Cel putin nu au fost stiri despre statii radar distruse in felul asta. Daca romanii ar ajunge foarte familiari cu elementele alea de baza si ar putea sa le foloseasca eficient (cumva ma indoiesc ca sint in pozitia asta la momentul de fata) tot ar fi ceva. De acolo s-ar putea adauga bruiaj, C-RAM, rachete anti-radiatie, etc…
Legat de rata de tragere, cred ca exista un alt factor care o limiteaza, nu neaparat faptul ca nu se poate transmite comanda de dare a focului la mai multe rachete odata. Intarzierea intre lansari pare sa fie din proiect, probabil pentru a proteja lansatorul mai degraba decat o limitare tehnica.
Initial si eu m-am gandit tot la protejarea lansatorului, aici fiind doua elemente posibile: protejarea containerului si evitarea intrarii masinii in balans.
Prima problema se rezolva prin lansarea alternativa, fiecare container pastrandu-si cadenta de tragere.
In privinta celei de-a doua probleme sunt cateva variante posibile:
– folosirea unor stabilizatoare mai bune decat cele actuale;
– trecerea la o platforma de tip Lynx, mai stabila decat lansatorul de pe DAC-urile noastre;
– instalarea sistemului pe un sasiu de tanc / mli, cu renuntarea la turela si utilizarea unui simplu erector (sau 2) pentru intreg ansamblul. Argentinienii folosesc asa ceva (TAM).
Inevitabil, cand ne evaluam armele ne uitam si pe la vecini.
Pentru 122mm, bataie normala si extinsa, suntem similari Grad-urilor utilizate de vecini.
Pentru LAR 160 ar trebui sa sa incercam sa obtinem o capacitate de foc similara Uraganului:
Bataie 35 km, 16 lovituri x 100 kg incarcatura de lupta, lansate in 20 secunde.
Pentru a obtine o putere de foc similara am avea nevoie de cca 36 rachete LAR 160 mk IV.
Asta ar insemna un sasiu de T-55 (sau, preferabil, TR-85) cu trei containere de cate 13 lovituri, operand ca trei unitati distincte pentru a trage simultan.
Un container se goleste intre 21,5-22 secunde, foarte apropiat de Uragan, incarcatura totala de lupta ar fi undeva la 1800 kg iar raza de lovire ar fi mai mare (45km fata de 35km Uragan).
Pe sasiu de TR-85 ar obtine o viteza de deplasare cel putin egala cu a transportorului Uragan (poate spre 70km/h).
Pentru lovituri neghidate, puterea de foc si rata de tragere a lansatorului sint intr-adevar importante, mai ales la distante mari.
Dar daca sintem de acord ca viitorul e reprezentat de loviturile ghidate (detaliile tehnice fiind alta discutie) atunci apare posibilitatea de a opta pentru lansatoare pe roti gen HIMARS, cu capacitate mai mica dar mai usoare si mai ieftine. Atat timp cat rachetele vor lovi tinta cu o precizie buna, nu este necesar sa fie folosita o salva completa de 40 de lovituri.
La fel, rata de tragere este mai putin importanta: daca e sa luam un exemplu ridicol, doar pentru demonstratie, de sa zicem 10 secunde intre lovituri, atat timp cat acuratetea/precizia va fi mare atunci nici macar o coloana de blindate surprinsa in mars nu va avea cum sa se protejeze in cele 10 secunde in fata unor submunitii ghidate IR/MMW. Fara a mai vorbi de obiectivele semi-fixe. Si, evident, in realitate rata de foc e mai buna de 10 secunde.
Daca ideea e de a folosi rata de foc ca protectie, pe sistemul shoot-and-scoot, cele cateva zeci de secunde castigate pot sau nu sa conteze insa daca se folosesc rachete moderne, cu traiectorie aerodinamica si nu balistica, atunci este imposibil de localizat lansatorul doar urmarind rachetele cu un radar anti-baterie. Si in cazul asta, cu cat mai mare distanta pana la tinta, cu atat mai bine.
In sfarsit, doua camioane cu incarcaturi reduse de rachete ghidate ar fi mai usor de intretinut si mai mobile decat o platforma pe senile cu o capacitate echivalenta, indiferent daca foloseste sau nu acelasi tip de munitie.
Probabil ca solutia va trebui sa fie o combinatie de lovituri ghidate si neghidate pentru a optimiza costurile in functie de specificul tintei.
In privinta HIMARS, pe langa varianta pe camion, mai ieftina, ar trebui incercata o varianta pe un 8×8 amfibiu (evident, ma gandesc la SAUR2), situatie in care punem pe masina un singur container (1x20x122m sau 1x13x160mm), doar cu erector, pentru a-i pastra capacitatea amfibie. Ori e High Mobility ori nu mai e 🙂 iar SAUR2 a fost testat la apa cu 4 tone incarcare, ceea ce e mai mult decat o instalatie cu un container.
Oricum SAUR2 se duce peste 100km/h pe sosea, are capacitate de trecere mai buna, protectie pentru echipaj.
Dar solutia va trebui sa fie tot o combinatie de sisteme pe camion si sisteme pe SAUR2.
Inca putin si ajungi la vechile lansatoare de pe ARO, nu ca ar fi o idee rea in principiu.
Pana sa ajungi insa la asta si la SAUR2 ar trebui rezolvata problema loviturilor ghidate. S-ar parea ca exista niste intentii dar pana sa se faca ceva concret mai trece apa pe Dambovita. Sau pe Nistru.
Ideea cu Aurora n-a fost total aiurea, mai ales daca ne gandim ca am putea ajunge intr-un conflict asimetric/hibrid etc.
Am vazut un astfel de sistem cu 4 burlane lungi, pus pe o Toyota, in Irak/Siria, si nu arata chiar rau.
Loviturile scurte, pentru Aurora, aveau o raza de 13km.
Daca am reusi sa adaptam o incarcatura de lupta si un sistem de ghidaj de tip Stryx sau IMI Excalibur 105mm, am putea reduce incarcatura de lupta de la cca 18.5kg la cca 8-9kg cu o crestere a razei de lovire la 16-17km ceea ce ar arata bine de tot.
Stiu ca motorul racheta la 122mm avea o constructie modulara, permitand atat varianta lunga (2 module) cat si scurta (1 modul). Ar fi interesant sa stim daca si motoarele cu bataie marita sunt facute pe aceeasi structura modulara.
In cazul asta o varianta scurta, cu lungime de 1,90m, o masa de cca 35kg si o bataie de peste 20km (cap Stryx/Excalibur 105) ar fi ceva de vis. Nici macar nu mai folosesti turela ci o montezi pe lateralele unui Humvee, pe stilul Wurframen in wwii.
Exista deja ce vrei tu dar e de 107mm. Link.
Este insa de discutat daca un aruncator de mine de 120mm nu e o solutie mai ieftina. Se pierde din viteza insa costul ar fi mai mic, cam la aceeasi bataie maxima.