Noua mantra a proiectantilor romani pare a fi “cat mai mic”, “ieftin” si “usor de intretinut”, cu referire la viitoarea generatie de avioane de antrenament si atac la sol usor menite sa inlocuiasca IAR-99.
Teoria conventionala le da dreptate atat timp cat un avion cu dimensiuni reduse => greutate mica => o suprafata portanta redusa => rezistenta la inaintare mica => motor cu tractiune redusa => consum scazut => rezervoare de dimensiuni reduse => volum intern minim => pret si cost de intretinere scazut.
In practica insa sint putine exemple de avioane de succes care au incorporat filozofia de mai sus, Northrop F-5 si Folland Gnat fiind poate cele mai celebre dintre ele, ambele fiind insa avioane de lupta usoare si antrenament proiectate cu foarte mult timp in urma, in anii ’50.
Limitarile s-au dovedit a fi prea mari, printre cele mai importante fiind incarcatura de lupta si raza de actiune reduse si mai ales capacitatea scazuta de dezvoltare, versiunile evoluate necesitand reproiectari costisitoare. La acestea s-ar mai adauga si intretinerea problematica ca urmare a accesului dificil la echipamentele interne din cauza lipsei spatiului.