TehnoMil

Iron Dome – Sursa: solveisraelsproblems.com

Vedeta incontestabila a ultimilor saptamani este sistemul antiracheta israelian Iron Dome.
Elementul de noutate adus de el nu este atat modul de utilizare, sisteme antiracheta fiind folosite cu succes in trecut, nici tintele angajate, sisteme C-RAM fiind de asemenea cunoscute de ceva vreme si nici macar rata foarte mare de succes atinsa inca de la prima utilizare reala, de circa 90% dupa unele surse.
Ce este cu adevarat uimitor este costul extrem de scazut cu care este obtinuta performanta de mai sus, apararea antiracheta fiind considerata unul din elementele cele mai complexe si mai scumpe din arsenalul conventional al unei armate.

Pretul unui baterii Iron Dome este evaluat undeva la circa USD55mil iar cel mai vehiculat pret al unui interceptor Tamir de circa USD50k.

Pentru a avea o perspectiva asupra sumei, trebuie spus ca pretul unei rachete aer-aer WVR este de cateva sute de mii de dolari iar a uneia BVR in jur de USD1mil. In zona apararii anti-racheta, desi nu este o comparatie exacta performantele fiind foarte diferite, PAC-3 costa undeva la USD3mil (versiunea MSE fiind mai scumpa).
Practic, cu Tamir se obtine o racheta C-RAM la pretul unei rachete tactice anti-tanc sau al unei rachete sol-aer lansate de pe umar, Stinger.
Modul in care a fost realizata aceasta performanta ramane cel mai putin cunoscut si discutat subiect.

Desi sistemul Iron Dome a fost intens mediatizat, cele mai importante detalii tehnice lipsesc, fiind ascunse cu grija de Rafael si reprezentantii IDF.
In linii mari se stie ca rachetele  sint similare ca dimensiuni si se bazeaza pe  familia de rachete aer-aer Python/Derby, adica un diametru de 160mm, o lungime de 3m si o greutate de 90kg.
Desi initial se zvonea ca vor fi dotate cu un senzor EO, acum se stie ca este vorba de un senzor activ radar. Pe prima parte a traiectoriei, interceptorul este ghidat inertial iar pozitia tintei este retransmisa periodic de centru de control.
Pana aici pare arhitectura clasica a unei rachete sol-aer de ultima generatie, extrem de scumpe. Se mai stie ca incarcatura de lupta si senzorul de proximitate sint proiectate special pentru Tamir.
Referitor la modalitatea de reducere a costurilor, singura indicatie vine de la Jane’s care da ca exemplu ingenioasa constructie a radomului: constructia clasica cerea un material special care sa protejeze senzorul radar de temperatura inalta rezultata din frecarea cu aerul la viteze mari dar in acelasi timp sa asigure caracteristici foarte bune de transmisie pentru frecventele electromagnetice.
Inginerii israelieni au inlocuit radomul clasic cu unul din plastic protejat de un coif metalic care este largat in momentul in care racheta, aflata pe partea finala a traiectoriei, s-a apropiat suficient de tinta pentru ca senzorul radar sa poata fi folosit.
Nimic mai mult insa despre solutiile tehnice la adevaratele probleme, din perspectiva costurilor: senzorul radar, cel de proximitate si platforma inertiala.

Rafael afirma ca Tamir se bazeaza pe experienta castigata cu familia Python/Derby deci ar fi de asteptat sa reutilizeze anumite componente insa daca tinem cont ca sistemul de navigatie si senzorul radar constituie mare parte din costul de USD1mil al unui BVR tipic, este destul de clar ca nu pot fi refolosite intr-un interceptor de doar USD50k.
O alta intrebare ar fi cum au reusit israelienii sa reproiecteze niste rachete aer-aer ca rachete anti-racheta.

La o privire mai atenta se pot distinge unele deosebiri externe, punand unul langa altul (de la stanga la dreapta) Python, Tamir, Derby, Derby-ER (Spyder-MR), Barak-8 si Stunner (David’s Sling)

Tamir si fratii sai – Sursa : www.deagel.com

Mai intai o comparatie intre Python, o racheta WVR ghidata in infrarosu si o versiune derivata BVR ghidata radar, Derby.

Python vs Derby – Sursa: trishul-trident.blogspot.com

Python vs Derby – Sursa: www.network54.com

Cele doua rachete sint identice ca diametru, 160mm, utilizeaza o schema aerodinamica similara (canard + coada libera), impart acelasi senzor de proximitate si aceeasi componenta de lupta si cel mai probabil un sistem de ghidaj similar.
Deosebirile constau in senzorul principal, IR vs Radar, precum si in detaliile aerodinamice: Python este proiectata pentru lupta apropiata la AoA mare, avand nevoie de al doilea set de aripioare canard, fixe, in timp ce Derby este optimizat pentru o raza de actiune mare si sacrifica agilitatea extrema pentru o aerodinamica mai curata, renuntand la al doilea set canard si avand o coada cu suprafata redusa.

Daca il alaturam pe Tamir langa cele doua rachete de mai sus, se observa dimensiunile asemanatoare dar si diferentele: pe langa lipsa senzorului de proximitate laser, considerat probabil mai putin eficient impotriva tintelor de dimensiuni foarte reduse, suprafetele de comanda sint mult reduse si cel de-al doilea set canard lipseste (similar cu Derby).
O explicatie ar putea fi dorinta de a creste raza de actiune in detrimentul agilitatii considerate poate mai putin importanta in cazul interceptarii unor tinte care zboara pe o traiectorie balistica fixa.

Tamir vs Python, Derby – Sursa: trishul-trident.blogspot.com

Tamir vs Python, Derby – Sursa: defesaglobal.wordpress.com

Un alt element diferit ar fi aripioarele posterioare fixe, cel putin asa rezultand din imaginea urmatoare, diferenta fata de Python fiind clara.

Tamir vs Python – Sursa: www.deagel.com

Suprafete de comanda canard in actiune – Sursa: Rafael

Legat de senzorul radar, daca excludem transplantul de la “donatorul” Derby pe motiv de cost ramane de imaginat poate cea mai simpla si eficienta solutie: un senzor MMW fix (strap-down) avand avantajul unui cost redus datorat lipsei complicatului mecanism de orientare si stabilizare a antenei si rezolutia superioara adusa de frecventa de lucru mai ridicata.
Eventual, tot pe considerente de cost, este posibila si folosirea lui ca senzor de proximitate. Pana la aflarea detaliilor exacte, toate acestea raman, evident, doar speculatii.

Deocamdata Rafael continua dezvoltarea Tamir, imaginand o versiune sol-sol a acestuia, numita Iron Flame, care retine pachetul de ghidare de precizie, legatura de date cu centru de comanda si arhitectura generala, inlocuind insa senzorul radar si componenta de lupta speciala cu un sistem modular.

Iron Flame – Sursa: defense-update.com