TehnoMil

SAPLAR – Sursa: Electro-Optic.ro

Principalele performante si caracteristici evaluate in general in cazul unui vehicul blindat sint grosimea si calitatea blindajului, viteza maxima, capacitatea de trecere, autonomia si, mai recent, protectia anti-mina. Am lasat in afara listei armamentul principal, capacitatea de transport si numarul de soldati ambarcati care sint specifice fiecarei clase de blindate.

Toate aceste elemente sint puse pe primul loc in cazul misiunilor de mentinere a pacii si a conflictelor de mica intensitate sau asimetrice insa devin secundare in cazul unui razboi clasic. Nici cel mai avansat blindaj compozit nu va rezista unei rachete antitanc moderne cu incarcatura de lupta dispusa in tandem, iar viteza maxima si performantele in teren accidentat nu vor fi nici ele de prea mare ajutor impotriva, de exemplu, unui elicopter de atac.

Supravietuirea blindatului va depinde de o componenta adesea trecuta cu vederea, acceptata ca atare pe lista dotarilor dar ale carei performante sint foarte rar discutate: sistemul de avertizare si protectie la iluminare radar si laser. Acesta ramane de obicei ultimul paravan in calea munitiilor antitanc moderne, capabile sa distruga blindajele tancurilor grele.

In cazul Romaniei, majoritatea sistemelor cu care au fost dotate MLI-84M1, TR-85M1 si a dragorului de mine derivat, posibil sa fie destinate si viitorului TBT sint produse locale realizate de Electro Optic Components (SAPLAR) si integrate de Pro Optica (SAM).

Recent, Electro Optic Components a obtinut finantarea pentru un proiect de cercetare care avea ca obiect imbunatatirea performantelor produsului de baza prin extinderea spectrului de sensibilitate la iluminarea laser. In comparatie cu receptorul laser existent, sensibil la semnale laser cu lungime de unda intre 900 si 1700 nm, noul produs va folosi un sistem compus din doua diode sensibile la lungimi de unda diferite, spectrul fiind astfel extins intre 400 si 1700 nm.

SAPLAR-S – Sursa: eosmc.ro

Proiectul a fost finalizat in 2012 cu executia unui prototip si a seriei zero. Asta a fost vestea buna.

Ce lipseste inca si care ar fi directiile posibile de dezvoltare?

In primul rand lipseste o metoda de protectie eficienta impotriva rachetelor ghidate CLOS, care sint inca folosite pe scara larga de catre infanterie.

La fel, lipsa contramasurilor radar active face ca protectia sa cada exclusiv in sarcina grenadelor cu dipoli, o metoda destul de riscanta in fata senzorilor radar moderni.

Receptorul radar este cotat ca fiind sensibil in domeniul 33-37GHz dar deja unele rachete auto-dirijate folosesc lungimi de unda mai mici, de exemplu Brimstone – 94GHz. Dat fiind succesul acestor munitii din ultimul timp, nu le va lua mult “celor din afara NATO” de a prezenta o tehnologie comparabila.

De asemenea, nu exista inca nici o posibilitate de a detecta munitiile cu ghidaj pasiv, in lipsa unui senzor radar similar cu cel folosit de Trophy sau Arena. Si daca tot am ajuns pana la nivelul acesta, deocamdata SF in cazul Romaniei, putem pune pe lista si componenta hard-kill, munitiile destinate sa distruga prin impact rachetele inamice.

Dupa cum se vede mai e destul pana departe.