Incapacitatea industriei romanesti de a produce motoare de aviatie performante este deja o traditie ce dateaza de dinainte de al doilea razboi mondial. Mai recent, esecul IAR-95 si performantele limitate ale IAR-93 s-au datorat de asemenea lipsei unei alternative locale la importurile conditionate politic.
Elementul comun a fost dificultatea de a obtine motoare turboreactoare cu performante la zi, importul fiind se pare prea scump iar industria romaneasca neavand tehnologia si nici finantarea pentru a veni cu un produs autohton.
Perspectivele sumbre pentru dezvoltarea IAR-99 sau a unui inlocuitor sint deci cumva in logica lucrurilor. Fara o solutie de motorizare reala nu se poate face o proiectarea in detaliu a unui avion iar fara o perspectiva clara asupra cererii nimeni nu va investi in proiectarea unui turboreactor.
Chiar daca nu exista inca un efort sustinut coerent pentru proiectarea unui turboreactor modern romanesc, se inregistreaza totusi progrese semnificative in dezvoltarea tehnologiilor care la un moment dat pot fi folosite in acest scop.