TehnoMil

Bizon – Sursa: Wikipedia.org

Ca un accident vazut cu incetinitorul, ne indreptam incet spre o solutie de avarie (“România, 12 avioane F-16 “portugheze”, din 2017“) criticabila din cel putin trei puncte de vedere:

– Numarul de avioane este doar un sfert din minimul acceptabil angajat la intrarea in NATO (48) si asta va avea un impact devastator asupra numarului de piloti si tehnicieni, asa cum am detaliat deja aici. Nu a fost identificata deocamdata o sursa de aparate pentru completarea efectivelor.

– Lipseste cu desavarsire orice discutie publica referitoare la modul si locatia in care se va face intretinerea avioanelor. Costul intretinerii si operativitatea reparatiilor vor face diferenta intre o flota functionala si una consemnata in hangare. S-a presupus din start ca intretinerea se va face in tara, la Aerostar sau Craiova, din singurul motiv ca acolo ar exista posibilitatea sa se faca asa ceva. Lipsesc insa orice fel de confirmari oficiale in directia asta. Logica economica indica drept improbabila deschiderea unui al treilea centru de reparatii P&W in regiune, dupa cele din Turcia si Polonia sau transferul tehnologic necesar intretinerii celulei, din cauza numarului mic de avioane. In cazul asta “Assumption is the mother of all fuck ups“.

– Procedura de achizitie este in limita regulilor europene din punct de vedere strict formal dar le incalca spiritul. Desi pozitia ei poate fi argumentata si sustinuta pana in panzele albe de Romania, nu ar fi decat o re-editare a scandalului Schengen. Iar un stat ca Romania, care este de facto in faliment, are nevoie de orice farama de bunavointa economica si imagine pozitiva in fata statelor “donatoare”. Iar daca tot impingem relatiile cu ei la un nou minim, macar sa stim ca am facut o afacere buna in privinta avioanelor.

Daca nu ar exista alternativa, atunci chiar si solutia asta ar putea fi pana la urma acceptata, s-ar putea invoca diverse motive plauzibile incepand cu situatia economica actuala, care este cu adevarat foarte dificila si greu de imaginat acum 6-7 ani. Totusi alternativa exista dar pentru a avea o competitie de oferte ai nevoie mai intai de niste cerinte clare si de cel putin doua propuneri comparabile. Aici este insa rolul Bizonilor. Cine sint ei am explicat aici.

Cum ar trebui sa arate o contra-oferta pentru a putea fi luata in considerare:
– Disponibilitatea de a vinde un numar suficient de aparate aflate in uz, cu termen de livrare mai apropiat decat 2017
– Un pret per avion in configuratie compatibila NATO de maxim USD10mil sau mai mic in cazul versiunilor incompatibile NATO
– Asigurarea transferul tehnologic necesar intretinerii aparatelor in tara si a modernizarii lor la standardele NATO, daca este cazul
– O schema de finantare care sa asigure ca plata se va face pe masura ce aparatele sint receptionate

Un anunt comun al SAAB si GE prin care sa prezinte public o oferta similara cu cea de mai sus ar forta o competitie de oferte chiar si numai pentru a tempera reprosurile UE.
Desi Gripen nu are multe componente de origine americana, implicarea activa a GE in promovarea lui ar avea o greutate politica si economica deosebita, mai ales in conditiile in care compania are deja o unitate de productie in Romania. GE a ales insa sa fie partenerul tacut in aceasta afacere.
Chiar si in cazul in care rezultatul ar fi acelasi, competitia ar duce la obtinerea unor conditii mai bune din partea celuilalt ofertant, un lucru oricum pozitiv pentru Romania.

Nici o asemenea oferta nu a fost insa facuta publica pana acum si asta ar putea avea cel putin doua cauze:
– FMV/SAAB nu pot veni cu o oferta comparabila fie din cauza pretului fie din cauza lipsei de avioane disponibile. Atat timp cat soarta NG-ului nu este inca decisa, s-ar putea ca FMV sa fi decis pastrarea avioanelor capabile de a fi modernizate in continuare. In orice caz, asta ar inseamna ca Suedia a renuntat la competitia romaneasca si asta ar fi o greseala in acest moment, cand intelegerea cu Portugalia nu este inca parafata. SAAB, cu doar doi cumparatori ai Gripen-ului, intampina probleme in Elvetia, nu poate da ca sigur contractul din Brazilia, este sub presiune in Cehia si ar avea deci nevoie de inca un utilizator major de Gripen care sa justifice continuarea lucrului la versiunea E/F.
– Sau poate ca discutiile cu Romania continua dar nu sint facute publice. Cam acelasi lucru pe care Bulgaria a anuntat ca il va face si anume discutii in paralel cu posibilii furnizori.

Si daca tot am ajuns la Bulgaria, odata cotati ca mai avansati in discutiile cu Portugalia, tacerea lor este putin surprinzatoare. Evaluarea progresului negocierilor dintre Romania si Portugalia se face cel mai bine monitorizandu-i pe bulgari.