TehnoMil

SLT la POLIFEST 2013

In cadrul POLIFEST, eveniment organizat de Universitatea Politehnica Bucuresti intre 3 si 5 Aprilie 2013, a fost prezentat intr-o prima varianta lansatorul suborbital de testare (SLT) care este dezvoltat in cadrul programului STAR SLT-USD “Suborbital Launcher for Testing, Unconventional Subsystems Development”.

SLT este o dezvoltare ulterioara a VLS (Vector Lansare Sateliti) a carei prezentare poate fi citita aici, proiect al carui rezultat a fost o racheta in trei trepte cu combustibil solid. Diferenta intre SLT si VLS este data de inlocuirea ultimei trepte a VLS cu una propulsata de un motor racheta cu combustibil hibrid.

Potentialul micro lansatoarelor suborbitale este semnalat de cresterea activitatii in domeniul satelitilor cu masa mai mica de 500kg, asa cum reiese dintr-un studiu asupra tendintelor industriei aerospatiale europene:

Distributia satelitilor in functie de masa – Sursa: EuroSpace.org

Faptul ca deocamdata se prefera lansarea microsatelitilor in grupuri sau ca sarcina secundara cu ajutorul lansatoarelor medii sau grele are explicatia in costul pe kg mai scazut fata de folosirea unor micro lansatoare bazate pe aceeasi tehnologie de propulsie clasica bazata pe combustibili solizi sau lichizi. SpaceX, de exemplu, a abandonat microlansatorul Falcon 1 in favoarea unuia mult mai puternic, Falcon 9, ce ar permite optimizarea costului pe kg de sarcina plasata pe orbita. Chiar si in aceste conditii, la un cost estimat de USD56Mil per lansare ramane o optiune scumpa si este deci dificil de gasit suficienti clienti cu aceleasi cerinte pentru o lansare la capacitatea maxima iar in cazul in care racheta nu zboara cu sarcina maxima, pretul per kg creste corespunzator.

Solutia ar fi o noua tehnologie care sa permita constructia unor microlansatoare care sa serveasca cel mai bine fiecare client in parte si care sa poata concura cu eficienta data de economica de scara a lansatoarelor medii si grele actuale. In centrul atentiei este propulsia cu combustibil hibrid ce promite o constructie mult mai simpla si mai ieftina a rachetei purtatoare. Combinata cu o constructie modulara care sa poata fi redimensionata usor, tinand cont de conditiile din piata, astfel incat lansarile sa fie efectuate de fiecare data cat mai aproape de capacitatea maxima, rezultatul ar fi o nisa de piata inca neexplorata.

Conform unui alt studiu, volumul pietii microsatelitilor este mult mai puternic afectat de pretul per kg al lansarii fata de volumul lansarii de sateliti medii si mari, in general guvernamentali sau comerciali, iar o reducere semnificativa a pretului ar duce la o expansiune a cererii pe acel segment. Astfel, o scadere cu 75% a pretului ar duce la o crestere de 200% a numarului de lansari pana in 2021. Desi studiul este mai vechi, el da totusi o idee despre impactul scaderii pretului asupra cererii de pe aceasta piata.

Pe plan european, cel mai mic lansator disponibil este Vega, insa la un pret aproximativ de USD50Mil per lansare este in aceeasi clasa cu Falcon 9.

Exista deci o oportunitate pentru un lansator suborbital romanesc care sa reprezinte o contributie si un avantaj competitiv in cadrul ESA. Fara o finantare adecvata va ramane insa doar la stadiul de oportunitate, acum fiind cel mai bun moment pentru concentrarea eforturilor asupra putinelor proiecte care ne-ar aduce avantaje reale.

Faptul ca norvegienii de la Nammo au planuri in aceeasi directie este o confirmare indirecta a validitatii calculelor economice asupra microlansatoarelor cu combustibili hibrizi si a potentialului lor de dezvoltare.