Desi nu fusese prevazut un al doilea episod pentru “A Tale of Two Cities: Cugir si Radom“, coincidenta face ca un articol aparut in Observatorul Militar sa fie continuarea perfecta.
Voi reproduce doar un pasaj, restul articolului poate fi citit de la sursa folosind link-ul de mai sus.
“Fabricarea armelor se face pe 900 de masini-unelte, îmi explica Kudler, si cu un numar de 6-7.000 de operatii tehnologice. Tehnologia aceasta este apusa, dar asta o avem si ea raspundea nevoilor razboiului întregului popor. Un om putea fi învatat în cel mai scurt timp sa opereze un utilaj. Din pacate, neretehnologizarea te scoate din piata, usor, usor. Unul din produsele care au cazut victime ale ineficientei vechilor utilaje este celebrul pistol TT, al carui pret de productie este mult mai mare decât este dispusa piata sa ofere.
În tehnologie, aici, nu s-a mai investit de 40 de ani, îmi confirma si Lucian Pop, inginerul-sef al directiei cercetare dezvoltare. Paradoxal, spune ca în ceea ce priveste pretul si calitatea produselor, Fabrica de Arme se afla în top 3, pe piata sa. Pop este cel care coordoneaza dezvoltarea armei de asalt, calibrul 5,56 mm, aflata în teste si care ar putea intra în dotarea armatei. Speram sa o putem omologa si sa identificam alternative tehnologice pentru ca avem nevoie de echipament tehnologic de injectie mase plastice. Componentele sunt facute în regim de prototip, dar productia de serie implica altceva. Nevoia de bani este mare în domeniul acesta.”
Sint clarificate astfel o serie de aspecte legate de tehnologia invechita, complexitatea si costurile mai mari ale uzinarii componentelor din metal fata de folosirea polimerilor si optiunea certa in ceea ce priveste directia de dezvoltare a tehnologiei de productie.
E greu de imaginat insa o solutie de viitor fara un partener care sa asigure tehnologia si recapitalizarea Fabricii de Arme Cugir.