Noua ce ne lipseste?
Odata cu intrarea in dotare a Gepard-ului, pe langa bateriile semi-mobile Oerlikon, s-ar parea ca s-a decis standardizarea artileriei AA romanesti la calibrul 35mm.
Vechile A-436 Model 1980 2x30mm romanesti au fost intr-un fel retrase in linia a doua si au intrat intr-un con de umbra, ele nefiind nici macar prezente in lista de produse ale Arsenal Resita. Cate din tunurile listate acolo sint efectiv in productie sau daca mai exista productie propriu-zisa, asta e alta discutie.
Avantajele calibrului mai mare sint evidente in cazul unor sisteme care se bazeaza exclusiv pe tunuri, bataia marita si capacitatea mai mare a proiectilului facand 35-ul mai eficient decat 30-ul.
Treptat conceptia folosirii tunurilor AA s-a schimbat si din ce in ce mai multe sisteme adopta acum o arhitectura hibrida tunuri-rachete, elementul principal al acestora fiind rachetele cu raza scurta de actiune iar tunurilor revenindu-le doar sarcina de a acoperi zona minima de lansare a rachetelor.
In cazul asta, bataia superioara a tunurilor de 35mm nu mai este un element decisiv, balanta inclinand spre 30mm datorita greutatii mai mici a intregului sistem, a volumului mai mare de munitie transportata si cadentei de tragere, teoretic, mai mare.