Rar se intampla ca pe parcursul vietii unui avion militar sa nu-i fie impuse noi cerinte operationale ce necesita instalarea de mai mult echipament avand ca rezultat o greutate totala mai mare decat cea pentru care a fost proiectat initial.
Practic e greu de gasit vreun proiect mai longeviv care sa nu fi luat constant in greutate de-a lungul timpului.
Ca o consecinta, performantele dinamice se degradeaza pana la punctul in care, invariabil, apar voci care cer reproiectarea pentru restabilirea performantelor initiale.
Daca in unele privinte precum acceleratia sau viteza maxima o re-motorizare ar ajuta, proces despre care am vorbit deja aici si aici, in alte privinte e nevoie de mai mult si criticii se regrupeaza sub steagul modificarilor aerodinamice, cel mai adesea atacand cu strigatul de lupta “Mai multa aripa!”.
Cum procesul de “ingrasare” in decursul timpului e unul previzibil iar solutia teoretica la fel de clara, de ce nu vedem multe astfel de modificari puse in practica?