TehnoMil

Lansare Spike – Sursa: Rafael

Ca o completare a postarii precedente, merita de facut o foarte scurta introducere a principalelor categorii de combustibili racheta solizi, clasificati dupa cantitatea de fum vizibil produsa.

Cel mai vechi tip de combustibil solid inca in uz este cel omogen, compozitia de baza fiind un amestec de nitroceluloza si nitroglicerina, asa numita “baza dubla”. Este ieftin de fabricat si nu emite decat catitati foarte mici de fum vizibil, fiind practic considerat un combustibil “fara fum”.

Puterea dezvoltata (mai precis impulsul specific) este insa mica si exista dificultati serioase in a turna sau extruda motoare de dimensiuni mari din acest combustibil. In general se considera 120-130mm ca fiind diametrul maxim intalnit uzual pentru acest tip de motoare, existand desigur si exceptii.

Cel mai bun exemplu ar fi rachetele de 122mm ale lansatoarelor reactive LAROM.

LAROM 122mm – Sursa: Wikipedia.org

In cautarea de combustibili mai puternici, urmatorul pas a fost aparitia pulberilor compozite, adica un amestec neomogen al unui oxidant (cel mai folosit fiind percloratul de amoniu – AP), un combustibil metalic (cel mai uzual fiind pulberea de aluminiu) si un compus cu rol principal de “legare” sau agregare a celor doua si rol secundar de combustibil (aici lista fiind lunga, incepand cu cei inerti ca HTPB si terminad cu cei activi).

Principalul avantaj este impulsul specific superior combustibililor omogeni insa avand dezavantajele costului mai mare de productie si al emisiei mult mai puternice de fum. Fumul alb, semnatura extrem de vizibila a motoarelor de acest gen este cauzata in principal de oxidul de aluminiu si in mai mica masura de acidul clorhidric si vaporii de apa.

Exemplele clasice sint motoarele de start / accelerare sau boosterele navetei spatiale americane, si de altfel orice lansator spatial civil care foloseste combustibil solid de mare performanta.

Lansarea navetei spatiale – Sursa: Wikimedia.org

Din punct de vedere al aplicatiilor tactice, fumul alb extrem de vizibil este un mare dezavantaj asa ca a aparut o noua categorie de combustibili, cu emisie de fum scazuta, fiind in principiu aceleasi pulberi compozite de mai sus din care a fost eliminat aluminiul. S-a realizat o reducere importanta a semnaturii insa s-a pierdut si din impulsul specific, acesti combustibili fiind totusi superioari celor omogeni.

In continuare aceste motoare emit, ca si in cazul pulberilor compozite clasice, acid clorhidric si vapori de apa care pot condensa in anumite conditii de temperatura si umiditate si se pot constitui in urme vizibile ale traiectoriei rachetei. Exemplele cele mai bune sint majoritatea motoarelor racheta tactice moderne, ca de exemplu rachetele aer-aer de mare performanta.

Lansare AIM-120 AMRAAM – Sursa: defenseindustrydaily.com

Ca preocupari pentru viitor in domeniu, se constata tendinta de inlocuire a percloratului de amoniu cu oxidanti care nu contin clor, pentru eliminarea emisiei de acid clorhidric, precum si cercetarea unor noi compusi care sa creasca impulsul specific la acelasi nivel cu cel al combustibililor “metalizati” insa fara degajarea oxizilor respectivi.

In ceea ce priveste industria locala, Romarm poate produce in acest moment doar combustibili racheta omogeni cu baza dubla sau tripla, renuntand in anii ’90 la investitia facuta cu doar 10 ani in urma intr-o linie de productie pentru combustibili compoziti. Rezultatele au fost imposibilitatea asimilarii rachetelor de 160mm furnizate de IMI pentru LAROM, importul motoarelor pentru rachetele de 122mm cu raza extinsa si oprirea proiectului “Lovitura reactiva cu raza de 80 de km” de 273mm. O solutie de iesire din blocaj ar fi cooperarea cu o firma straina si transferul de tehnologie. Desi timid, interesul recent pentru cercetarea unor noi combustibili racheta solizi este totusi incurajator.

Btw, cand a fost vazuta ultima tragere a LAROM cu rachete LAR de 160mm?

Lansare IMI LAR 160mm – Sursa: deagel.com