September 3rd, 2013 
admin 
Douglas F6D Missileer – Sursa: thanlont.blogspot.com
Intrebare pentru Radio Erevan: se poate construi un interceptor subsonic?
Raspunsul:
Oricat de bizara ar parea la prima vedere ideea, a fost totusi luata serios in calcul la sfarsitul anilor ’50 de Marina Americana. Problema care trebuia rezolvata era aparitia bombardierelor rusesti inarmate cu rachete de croaziera cu raza lunga de actiune.
Solutia ideala era ridicarea unor interceptoare care sa distruga bombardierele inainte ca acestea sa-si lanseze rachetele spre flota americana. Dar tinand seama de timpul scurt intre detectia aparatelor inamice si momentul lansarii rachetelor acestora, era extrem de improbabil ca interceptoarele sa poata decola, urca in pozitie si lansa propriile rachete in timp util.
O varianta ar fi fost mentinerea in permanenta in aer a unei patrule gata de interceptare in orice moment dar avioanele de vanatoare/interceptare ale acelor timpuri se bazau pe motoare turbojet puternice insa si foarte gurmande ceea ce insemna foarte putin timp disponibil pentru patrularea efectiva. Un exemplu foarte bun ar fi chiar MiG-ul 21.
Cealalta idee a fost utilizarea unei platforme cu autonomie foarte mare, deci subsonica, capabila sa patruleze un timp indelungat deasupra flotei si care sa intercepteze bombardierele inamice cu ajutorul unor rachete aer-aer cu raza foarte mare de actiune.
Asa a aparut Douglas F6D Missileer, un interceptor complet atipic, construit in jurul unei perechi de motoare turbofan economice TF30, a unui radar PD extrem de puternic si de avansat pentru vremea sa, AN/APQ-81 precum si a rachetei aer-aer cu raza foarte mare de actiune AAM-N-10 Eagle.
F6D Missileer – Sursa: airvectors.net
Missileer putea acrosa 6 sau 8 rachete iar autonomia ar fi fost de 6 ore. Urma sa fie secondat de avioanele radar Hawkeye, care aveau misiunea de detectie a tintelor la foarte mare distanta. Odata ce Hawkeye ar fi detectat bombardierele inamice (de la o distanta maxima de 370km), tintele erau transferate interceptorului Missileer care le puteau urmari de la o distanta de 220km si ar fi lansat rachetele Eagle.
Interesant este ca raza de actiune a rachetelor nu era limitata la cei 220km, din punct de vedere cinematic ele putand atinge 300km, ghidarea pe portiunea finala a traiectoriei fiind facuta fie cu propriul radar activ fie in modul home-on-jam.
AAM-N-10 Eagle – Sursa: designation-systems.net
La sfarsitul anilor ’50 proiectul era in plina desfasurare, contractorii lucrand deja la interceptor, radar si racheta.
Ideea interceptorului subsonic avea insa si adversari care sustineau ca odata ce Missileer si-ar fi lansat toate rachetele ar fi devenit o tinta usoara pentru avioanele inamice din cauza vitezei scazute, avand practic nevoie de escorta ceea ce facea intregul concept inutil. Pana la urma acestia au avut castig de cauza, proiectul interceptorului subsonic fiind mai intai suspendat in 1960 si apoi anulat definitiv in 1961.
Conceptul interceptorului dotat cu rachete aer-aer cu raza foarte lunga de actiune a supravietuit insa si tehnologia dezvoltata pentru Missileer a fost utilizata in proiectarea lui F-14 Tomcat, motoarele initiale fiind aceleasi TF30 (cu postcombustie insa), radarul AN/AWG-9 si rachetele AAM-N-11 Phoenix fiind evolutii ale AN/APQ-81 si AAM-N-10 Eagle.
Posted in