TehnoMil

Faliment – Sursa: dcnews.ro

Stire mai veche de la o rascruce de drumuri:

“Guvernul a aprobat numărul mediu maxim de personal din industria de apărare

Potrivit unui proiect de Hotărâre de Guvern lansat în dezbatere publică de Ministerul Economiei, la finele lunii martie, numărul mediu maxim de personal din industria de apărare, care nu desfăşoară activitatea de bază din lipsă de comenzi sau contracte, dar efectuează activităţi specifice propus pentru anul 2013, se ridică la 1.503 salariaţi, de la 7 societăţi din domeniu.

Nivelul propus pentru anul 2013 este mai mic cu 84 de persoane (5%) faţă de cel aprobat pentru 2012.

Pentru compania Romarm Bucureşti, numărul mediu maxim de salariaţi propus pentru acest an este 1.180, la Romaero Bucureşti – 135 angajaţi, la Avioane Craiova – 112, IAR Braşov – 50, Construcţii Aeronautice Braşov – 10, Şantierul Naval Mangalia – 8, Uzina Mecanică Orăştie – 8.” Sursa: Agerpress

Pentru cine este interesat sa citeasca ordonanta de guvern in baza careia se stabileste nivelul de personal esential, “nucleul” industriei de aparare, Ordonanta de urgenta nr. 95/2002 poate fi citita aici.

Trecand peste umorul involuntar al expresiei “numărul mediu maxim de personal”, se remarca un lucru bizar: in ultimile trei unitati din lista numarul de angajati considerati esentiali pentru activitatile de conservare a utilajelor de productie pe timpul opririi productiei este de 8-10 persoane.

In cazul in care restul de angajati ar fi disponibilizati, ca urmare a aceleiasi lipse de comenzi, ar insemna ca cei prinsi in “nucleu” ar fi fie niste urmasi directi ai lui Stahanov, fie detinatorii unor secrete industriale complexe, fiind capabili sa reporneasca singuri productia. Nu are insa rost sa ne mintim, dupa o perioada mai lunga de intrerupere productia nu mai poate fi relansata, fie si numai din lipsa de personal calificat. Lasat de capul lui, mortul de la groapa nu se mai intoarce.

De exemplu, UM Orastie a fost inchisa in Decembrie 2007, ultimii 115 angajati fiind trimisi in somaj. O investitie de EUR35mil intr-o linie de productie a tuburilor de fonta ductila inceputa in 1998 si finalizata in 2002 a fost abandonata doar un an mai tarziu. Paradoxal sau nu, uzina a continuat sa aiba nevoie de “manager”, de exemplu in Aprilie anul acesta fiind numit unul nou.
Nu e deci greu de ghicit secretul mortului care umbla si era chiar vazut prin ordonante de guvern. Cu mult noroc, intoarcerea la viata s-a produs gratie capitalului privat strain, un investitor german inchiriind turnatoria de fonta in 2012. Desi investitorul ar fi vrut sa cumpere sectia, datoria de EUR50mil (investitia initiala + penalitati) a facut imposibila preluarea, germanii preferand inchirierea.

Santierul Naval Militar Mangalia are o poveste care poate fi descrisa foarte pe scurt asa: din 2004 pana in 2010 a inregistrat pierderi in fiecare an, iar la finele lui 2011 (primul an in care a inregistrat un profit anemic) avea datorii de 3 ori mai mari decat activele, fiind practic in moarte clinica. Nu s-a dat insa dus pe ultimul drum, acum mai avand de doi bani sperante intr-o privatizare cu un investitor israelian, Shlomo Group, detinatorul Israel Shipyards din Haifa, cunoscut pentru proiectele militare SAAR si Shaldag, ultimul fiind si in dotarea Garzii de Coasta a Romaniei.

Cat despre Constructii Aeronautice Brasov, desprinsa din IAR, daca in 2009 avea 155 de angajati, in 2010 mai avea doar 25, in timp ce situatia financiara s-a deteriorat constant astfel incat in 2012 a ajuns sa aiba datorii de 4 ori mai mari decat activele. Anul 2012 nu a adus decat o noua majorare a pierderilor. Certificatul de deces ar putea fi semnat chiar de angajatii societatii, avand in vedere restantele salariale.

Saga Uzinei de Produse Speciale Fagaras rivalizeaza cu cea a Olandezului Zburator, desi decedata in 2007 si intrata in lichidare, este vazuta constant la licitatiile de vanzari de active chiar si anul acesta (2013), dar, mai surprinzator, este prinsa intr-o noua strategie Romarm alaturi de colegele de suferinta (sau groapa) Fabrica de Pulberi si Pirochim Victoria.

Dupa esuarea tentativelor de privatizare anterioare si in lipsa marilor constructori mondiali care nu se prea bulucesc la usa cavoului, Avioane Craiova, IAR Ghimbav si Romaero isi leaga sperantele de interesul aratat pana acum de grupul IAROM/Aerostar.

Ceilalti morti vii ai industriei militare romanesti isi asteapta inca transfuziile de sange proaspat si sanatos, ridicandu-se in fiecare an pentru negocierea “nucleului” si reintorcandu-se in groapa imediat dupa aceea.