September 19th, 2013 
admin 
GAF Pika si Jindivik – Sursa: ctie.monash.edu.au
Ca orice batran care a vazut multe la viata lui, Rolls-Royce Viper are multe povesti de spus despre aventurile din tinerete.
Venit pe lume la inceputul anilor ’50 in familia Armstrong Siddeley, Viper-ul a fost destinat de la nastere sa fie un mic motor reactiv extrem de ieftin si cu viata operationala redusa, perfect pentru a echipa noile avioane-tinta telecomandate ale RAF si RAAF.
Era perioada cand Marea Britanie trecea la dezvoltarea unei game de rachete anti-aeriene si, avand nevoie de un poligon adecvat, s-a inteles cu Australia pentru folosirea bazei de la Woomera.
La testele efective englezii contribuiau cu rachetele anti-aeriene iar australienii, pe langa poligon, au adus avionul-tinta. Proiectul a fost dezvoltat la GAF (Government Aircraft Factory) incepand cu anul 1948 si s-a numit Jindivik. Motorul ales initial era un Armstrong Siddeley Adder, un mic turbojet de “unica” folosinta.
Pentru a testa aerodinamica si sistemele de control ale avionului-tinta, australienii au construit mai intai un demonstrator pilotat numit Pika care a zburat in 1950. Pika putea fi pilotat fie de la sol, pentru testarea sistemului de comanda la distanta, fie de pilotul de la bord.
Profil Pika – Sursa: ctie.monash.edu.au
In retrospectiva, a fost probabil cel mai rapid mod de a dezvolta un asemenea avion-tinta, evitandu-se pierderile materiale ca urmare a accidentelor provocate de problemele de inceput ale sistemului de telecomanda.
Pika, dimensiuni relative – Sursa: aviastar.org
Pika a fost construit in doua exemplare iar zborurile de test au fost finalizate cu succes astfel ca in 1950 decola primul Jindivik, avionul-tinta telecomandat.
Ca diferente fata de Pika, pe langa lipsa locului de pilotaj, evident, se remarca mutarea prizelor de aer de pe laterale pe partea superioara a botului si inlocuirea trenului de aterizare cu niste “talpi” fixe.
Diferente Pika vs Jindivik – Sursa: F-16.net
Realimentare Jindivk Mk 2 – Sursa: adf-gallery.com.au, Mike Mirkovic
Jindivik la Woomera – Sursa: adf-serials.com.au
Dupa o serie initiala foarte scurta, Adder a fost inlocuit cu nou aparutul Viper, motor care era in fapt o versiune marita a acestuia.
GAF Jindivik – Sursa: wikimedia.org
Ca si Viper-ul, Jindivik a avut a cariera foarte lunga in serviciul RAF si RAAF, ultima serie fiind construita destul de recent, in 1997. Tinand cont ca inceputul a fost in 1952, se poate spune ca a fost un mare succes.
Ca dimensiuni si performante, unele surse indica o lungime de 8,76m, o greutate gol/alimentat de 1.300/1.600kg , o viteza maxima de 904kmph si o raza de actiune de 1.320km. Extrem de respectabil pentru un avion-tinta si un motor concepute acum aproximativ 60 de ani!
La randul sau Viper-ul, adoptat de familia Rolls-Royce, si-a gasit o noua utilizare pentru avioanele pilotate si dupa ce a trecut prin programe succesive de prelungire a duratei de viata (proiectate initial pentru doar 10 ore de functionare), rezultand un numar semnificativ de variante cu tractiuni din ce in ce mai mari, a ajuns sa fie unul dintre cele mai de succes motoare turbojet din lume, atat din punct de vedere al numarului de unitati produse cat si al tipurilor de avioane propulsate si a perioadei cat a ramas in productie.
Posted in 