Pentru ca au ramas cu Kfir-urile nevandute, IAI preda o adevarata lectie de marketing intr-un articol publicat in IAF Magazine in care sint insirate calitatile exceptionale ale ultimei versiuni a venerabilului avion, acum retras din serviciul IAF.
Titlul cu litere mari este “Nou, complet nou“, evident referindu-se la echipamentele de bord, mai jos fiind precizat cu litere mai mici ca structura este doar inspectata pentru diferite fisuri inainte de a se monta noile echipamente. Si nici un cuvant despre motoare, care sint probabil reconditionate.
Parca am mai auzit ceva asemanator pe undeva…
Din punct de vedere tehnic se scot in evidenta caracteristicile noilor radare AESA si a sistemelor de legatura de date. Ca punct forte comercial este amintit interesul unor state europene membre NATO pentru aceasta configuratie, cu referire probabil la Bulgaria. Din nou ei, cei mai des amintiti cumparatori virtuali de avioane din lume.
Este scoasa apoi “artileria grea”: pretul de achizitie si intretinere ca o fractiune din preturile similare ale avioanelor contemporane, RCS-ul scazut datorita dimensiunilor mici si disponibilitatea crescuta in comparatie cu niste modele straine neidentificate.
Pana la urma e vorba de un turbojet de-o varsta cu R25 de pe LanceR si un AESA de prima generatie, ce probleme de intretinere se pot ivi?
Nu este uitat nici episodul primei victorii aeriene obtinute de Kfir care a doborat un MiG-21 sirian in 1979. Era greu de uitat, a fost de altfel si singura victorie obtinuta in serviciul IAF.
Rezultatul final ar fi un avion ca nou, cu viata operationala de 8.000 de ore capabil sa zboare “zeci de ani” de acum incolo, modernizarile nefiind o problema datorita arhitecturii deschise a echipamentelor de bord.
Daca luam in calcul ca avionul a zburat in 1975 (desi bazat pe un proiect mai vechi), deci au trecut deja 38 de ani de atunci, norocosul cumparator va putea sa zboare acest tip de avion pana cand va implini o varsta de 58-68 de ani. Nu foarte departe de varsta MiG-urilor 21 aflate inca in serviciul Romaniei, e adevarat. Doar ca asta se va intampla prin 2033-2043!
IAI a aruncat nada, sa vedem cine se va prinde in ea.
Articolul insa merita citit cu atentie, ca un exemplu de cum se fardeaza cu profesionalism realitatea. Desi si-au dat toata silinta, ai nostrii mai trebuie inca sa invete.
PS. Cine nu stie cum se vinde elefantul, poate consulta instructiunile aici.
Intr-adevar… cam aceeasi categorie cu MIG-21 Lancer sau F-5 E/M BR Tiger II sau F-5 Tigris al Royal Thai Air Force si F-5 Tiger III Plus .
E o mare performanta ca isi fac inca treaba, la mai mult de 50 de ani de cand au fost concepute.
Pai asta nu este remake dupa Mirajele francezite? Ca au furat astia planurile avionului in epoca de “haur”.
Avionul a fost conceput mai demult e adevarat dar din cate stiu eu au fost produse pe la inceputul anilor 80 deci nu sunt chiar chiar asa de vechi (stiti voi… F-16). Practic astia au aplicat reteta de success Mig21 Lancer la niste produse de care vor sa se scape. Oamenii stiu sa faca afaceri bune.
Vazusem mai demult un documentar despre primele contacte cu MIG-21 si primele evaluari facute de evrei cand le-au picat in maini aparatul. Oamenii au fost incantati de avion, simplu, robust, foarte rezistent, eftin tare de operat. Si-au dat seama probabil ca avionului ii lipsea electronica performanta, cred ca le-ar fi placut atunci sa aibe un asemenea aparat dar cu electronica moderna, evident nu a fost posibil decat dupa 90 sa faca acest exercitiu de inginerie. Rezultatul cu Mig-21 Lancer a fost un success.
Sint si MiG-uri 21 produse in anii ’80 in China, de fapt si mai tarziu, dar e doar gardul vopsit. Tot proiecte din anii ’50 sint si unul si celalalt si totusi israelienii au scos niste aparate decente din ele.
Poate ca LanceR-ului i-ar fi mers si mai bine cu o solutie gen Kfir pentru rezolvarea problemelor la decolare/aterizare dar banuiesc ca nu s-ar fi meritat financiar.