Pe data de 18 Septembrie s-a desfasurat un nou test al rachetelor anti-racheta SM-3 Block IB. FTM-21 sau Flight Test-Standard Missile-21, organizat de Missile Defense Agency si US Navy, a constat din interceptia unei tinte balistice de catre doua rachete SM-3 lansate de la bordul crucisatorului USS Lake Erie.
Ce este special la acest test, este ca a fost pentru prima data cand s-au lansat doua rachete spre aceeasi tinta, procedura standard ce are menirea de a asigura o probabilitatea mai mare de distrugere a rachetei inamice. In plus, momentul lansarii si traiectoria tintei nu au fost cunoscute dinainte, pentru a da un plus de realism testului.
Tinta a fost distrusa de prima racheta interceptoare, cea de-a doua zburand prin norul de fragmente rezultat de coliziune.
A fost cel de-al 4-lea test consecutiv reusit pentru SM-3 si al 27-lea dintr-un total de 33 de incercari.
Trebuie amintit ca SM-3 Block IB este destinata a dota baza Aegis Ahore de la Deveselu, incepand cu 2015, deci lucrurile par sa mearga conform planului.
Filmul testului poate fi vazut mai jos.
In related news: se aude ca Turcia ar fi acordat contractul pentru rachetele antiaeriene si anti-racheta cu raza lunga de actiune, in valoare de USD4Bil, chinezilor de la CPMIEC (China Precision Machinery Export-Import Corp.) care au oferit varianta de export FD-2000 a sistemului HQ-9.
Asta in pofida repetatelor avertismente primite de Turcia din partea membrilor NATO care ar fi ingrijorati de integrarea echipamentelor chinezesti in reteaua de senzori a Organizatiei. Cat e adevar si cat o incercare a SUA si Frantei de a impinge Turcia sa selecteze produsele lor (Patriot si respectiv SAMP/T) nu e foarte clar.
Cert e ca Turcia a primit din partea chinezilor cea mai ieftina oferta si promisiunea transferului tehnologic complet. Asa cum a procedat si pana acum, e foarte probabil ca acesta sa fie primul pas pentru Turcia pe calea proiectarii unui sistem local mai avansat, pe baza experientei acumulate cu HQ-9.
Asta daca intelegerea va fi dusa la bun sfarsit, pentru ca stirea ar putea fi doar o incercare a Ankarei de a smulge in final un pachet similar din partea competitorilor occidentali. HQ-9 este considerat cel mai putin avansat dintre sistemele prezente in competitie, pe langa cele mentionate mai sus fiind evaluat si S-300.
Oricum ar fi, este un joc interesant al Turciei care doreste sa obtina tehnologia necesara fabricarii rachetelor anti-aeriene cu raza lunga insa nu poate sa-si strice relatiile cu partenerii occidentali.
Daca contractul va fi in cele din urma semnat va fi insa un mare castig pentru China care s-ar afla astfel la primul export de inalta tehnologie catre un membru NATO (cooperarea Turcia – China in domeniul rachetelor e mai veche dar nu a avut pana acum ca obiect sisteme asa de avansate).
Desfasurarea evenimentelor este cu siguranta tinuta sub observatie de Polonia, care trebuie sa se decida in curand asupra unui contract similar.