September 28th, 2013 
admin 
CV9035NL – Sursa: defensie.nl
… Olanda ar fi devenit talciocul european al blindatelor, facand o concurenta acerba Germaniei.
Dupa ce a renuntat la tancuri in 2011, Olanda se pregateste sa mai faca un pas radical: desi au fost cumparate in 2008, se va renunta si la o parte din IFV-urile CV90 (varianta adaptata cerintelor olandeze are indicativul CV9035NL).
Numarul de CV90 care vor fi scoase la vanzare este de 44 din cele 192 cumparate initial. Odata cu ele vor fi vandute si un numar de vehicule antitanc KMW Fennek.
Este doar ultimul episod dintr-un lung sir de “luari de sange” aplicate fortelor armate olandeze: in anii ’90 au transferat in jur de 100 de tancuri Leopard 2A4 Austriei, in 2007 au vandut Canadei 20 de Leo 2A6 si 80 de 2A4 iar in 2008 au scapat de inca 37 de 2A6 abia modernizate, care au fost cumparate de Portugalia.
Afacerea cu tara frunzei de artar este interesanta in mod special, canadienii inchiriind initial din Germania 20 de Leo 2A6 pentru suportul operatiunilor din Afganistan. Ulterior, Canada a cumparat cele 100 de tancuri olandeze la un pret de USD570mil (incluzand antrenamentul si logistica). Dintre ele, 20 de 2A6 vor fi oferite Germaniei in contul celor imprumutate si folosite in Afganistan, astfel ca nu va mai fi nevoie de transportul acestora inapoi in Europa iar din cele 80 de 2A4 ramase, o parte vor fi aduse la standarul 2A6, restul fiind destinate antrenamentului sau conversiei in vehicule specializate. Rezulta un pret per unitate pentru un Leo folosit de USD5-6mil.
Leo 2A6 olandez – Sursa: Aviationweek.com
In 2011 ultimele tancuri Leopard 2 au fost scoase din serviciu si plasate in conservare, un numar de 116 bucati fiind inca stocate alaturi de 32 de tunuri autopropulsate PzH2000 si 40 de Fennek.
PzH2000 – Sursa: Aviationweek.com
KMW Fennek MRAT – Sursa: kmweg.com
La modul cum au facut olandezii afaceri pana acum, estimarea ar fi ca blindatele nu vor ramane prea mult timp in depozite.
Posted in
Am rezolva toate problemele cu olandezii dintr-un foc.
Data trecuta cand am incercat exercitiul asta a mers oarecum dar ne-am si luat cea mai mare teapa din istoria achizitiilor militare de dupa 1989. Nu din vina lor, e adevarat dar totusi… Si efectul nu a tinut foarte mult timp.
Ma refeream in primul rand la Leo si autoobuziere, care pot merge pe langa tehnica romaneasca. Nu ca celelalte ar fi rele. Data trecuta se cumparase ceva vechi, dar astea sunt noi.
Intr-adevar e o chestie diferita, echipamentele sint moderne si functionale, nu am vrut sa se inteleaga ca afacerea ar fi identica cu ce s-a mai facut.
Dpdv tehnic ar fi problema intretinerii unor echipamente complet diferite de ce avem in momentul asta. Iar dpdv financiar achizitia e de domeniul SF-ului: practic doar pt cele 100-120 de Leo 2A6 ar fi nevoie de o suma comparabila cu ce se va plati pentru intreg programul F-16 (asa cum arata acum). Tot la minusuri, ar insemna si actul de deces al UMB.
Iar daca tot e nevoie de obuziere autopropulsate, nu inteleg de ce nu fac o varianta pe sasiu de TR-85. Suprastructura si tunul se pot face in licenta, asa cum au facut de exemplu polonezii.
Recunosc, nu ma pricep la arme decat la nivel de Internet. Dar totdeauna e buna o schimbare a atitudinii: 1. UMB oricum e pe moarte, deci miscari chibzuite poate ar salva-o. 2. sa iei Leo (preferabil 2A6) la pret de T72 e oricum o afacere pe care nu ai voie sa o pierzi. Apoi urmeaza crearea de punti: coexistenta lui Leo si a Bizonului pentru misiuni diferite, o intelegere cu KMW pentru modernizarea tancurilor romanesti/Romania ca centru regional de expertiza la pachet cu un contract de mentenanta s.a.m.d. Iar pentru noi nu ar fi chiar un produs nou: Gepard-urile sunt pe sasiu de Leo 1. Dintre cele trei segmente, acesta ar fi cel mai de succes.
Cat despre PZh, o achizitie la a doua mana ar fi mult mai ieftina decat dezvoltarea unui produs (de catre cine? cu ce bani?). Ar concura, intr-adevar, cu ATROM si nu am un raspuns pentru asta decat sub forma de idei de la tancuri. Locul doi ca oportunitate, probabil hotaratoare ar trebui sa fie comparatia performantelor PZh-ATROM. Punct pentru decizie (care, repet, nu exclude ATROMul): KMW este implicat si aici, deci se poate extinde intelegerea de la tancuri. Si tancurile si obuzierele respective ne-ar da oricum un ragaz de maximum 15-20 ani (pentru occidentali ele au trecut de ceva timp de jumatatea ciclului de viata), de aceea factori importanti (si favorabili) sunt pretul si posibilitatea consolidarii unei relatii cu o industrie de armament puternica (cea germana).
La CV 90 e cea mai grea decizie: MLI-urile, destul de depasite moral, ar fi maturate de modelul suedez, care este cel mai nou si bun dintre aceste produse (pentru clasa lui). A scoate MLI din productie insa nu e o idee buna (nu poti renunta la fabricarea de IFV pe senile), iar un offset/alta intelegere suplimentara probabil este exclus (am vazut cat de inflexibili cu noi sunt sudedezii dupa experienta Gripen). Sigur, functioneaza si aici ideile de la punctele anterioare, iar producatorul suedez e detinut de un concern britanic (BAe). Sau, ca alternativa, daca americanii ne-au promis F-35 de ce nu ne-ar promite si nemtii Puma pentru viitor? Mai ales ca piata lor europeana a cazut un pic.
In general cumparatul de echipamente SH e o decizie care trebuie cantarita bine, are si plusuri si minusuri, mai ales cand esti producator de astfel de echipamente. Polonezilor le e frica de SH-uri, chiar daca afacerea in sine ar fi buna, pentru ca stiu ca asta va omora industria nationala.
Referitor strict la Gepard, din cate stiu reparatiile se fac in Germania, aici pot sa ma insel dar cred ca sint pur si simplu urcate in tren si trimise acolo. In plus, sint diferente intre Leo 1 si 2 si cel mai probabil 2A6 va fi un echipament complet strain pentru romani. Dar nu asta ar fi de fapt problema, s-au mai cumparat si alte lucruri cu care am avut probleme la intretinere.
O cooperare cu KMW si infiintarea unui centru de intretinere este o idee dar va fi facuta pe banii nostri 100%. Va insemna practic plata transferului tehnologic, ceea ce in sine nu e rau, doar un element al ecuatiei. Oricum ar fi, tot va trebui sa platim retehnologizarea UMB fie facuta pentru un proiect nou fie pentru transferul unei tehnologii deja existente. Din nou plusuri si minusuri.
Am amintit de sasiul de TR-85 ca baza pentru un SPH deoarece cred ca avem (UMB-ul de fapt) mai multe sanse sa producem un obuzier autopropulsat decent decat un tanc pentru ca nu trebuie schimbat sasiul. Banii sint intr-adevar o problema, daca armata nu a putut achizitiona ATROM, care e mult mai ieftin, e greu de crezut ca are bani sa dezvolte si sa cumpere ceva de genul Krab.
Nu cred ca trebuie facuta o comparatie directa intre ATROM si PzH avand in vedere ca sint doua clase complet diferite si va da cu virgula, in principiu Armata ar trebui sa se decida intai daca vrea obuziere autopropulsate pe senile sau pe roti sau ambele (si in ce proportie in cazul asta). Abia dupa aia se poate alege in cazul fiecarei categorii ce e cel mai bun pentru noi (a se citi ieftin).
Si aici se poate merge pe o colaborare cu germanii, din nou insa va trebui sa ne pregatim sa platim pentru asta.
Suedezii au fost intr-adevar de neinteles in unele momente (nu numai cu Gripen ci si cu celebra datorie) insa nu sint singuri pe piata. Cel putin Mizilul e deja privat deci ar fi sanse sa se orienteze mai rapid, cum deja a facut-o cu Renault. Pentru pretul corect, toata lumea e gata sa ne ofere orice: Cobra, F-35, Leo 2, Boxer, VL MICA, Gowind, etc..
Ca o concluzie, avem o industrie ramasa in urma tehnologic. Prima decizie e daca o salvam sau cumparam SH-uri.
Daca vrem sa o salvam atunci trebuie sa o aducem la zi ca tehnologie (si de proiect si de linie tehnologica). Urmatoarea decizie e daca cu un proiect nou sau licenta de produs existent. . Tras linie, adunate si comparate costurile si vazut daca ne permitem. Si luat de la capat…
O decizie alternativa ar fi privatizarea dar care depinde de o prealabila retehnologizare, in momentul asta nu cumpara nimeni o fabrica cu o linie de productie inapoiata si care nu are nici un produs vandabil decat ca sa o inchida de tot.
Strategia insa lipseste.
CV90 35 NL – a fi un MLI excelent pentru Armata Romana, acum sa vedem preturile la care vor fi vandute.
Cred ca ar trebui ca sa il avem in vedere daca tot suntem pusi pe cumparat second hand-uri.
Indiferent de cat vor cere olandezii, va fi prea mult pentru Romania (poate cu exceptia cazului in care le dau pe gratis dar e imposibil avand in vedere ca sint aproape noi).
Daca pentru un proiect strategic, ultraurgent si de care se stia de ani buni nu au fost bani alocati in bugetul Apararii de au trebuit sa vina cu ce au luat pe licente de telecomunicatii (se putea sa nu existe nici sursa aia de finantare) atunci e destul de clar cati bani are MApN-ul pentru achizitii pentru anul asta. Si anul viitor cel mai probabil va fi mai rau.
Va spuneam de punti: exista zone (in general America Latina si Africa) unde lipsa de armament nu duce la pace, ci la razboi. Daca i-am putea atrage pe KMW la UMB (cu care asteapta sa vorbeasca inca din 1993), asta ar fi salvarea sa. Iar cu tehnica cumparata la 1/4 pret si bani suplimentari din transferuri de armament vechi (eventual modernizate la comanda prin noul parteneriat) ar fi cea mai buna afacere. Din pacate, chiar si cei mai inteligenti oameni din Romania iau de buna realitatea artificiala in care traim. Insa nu mereu trebuie sa platesti cash o afacere; exista barter, exista investitii, cooperari trilaterale, dorinta de cooperare in vederea unor castiguri viitoare (iar dupa ce polonezii au spus pas, as zice ca ramanem cel mai viabil partener din regiune pentru Germania). Si nu e adevarat ca polonezii se tem de SH: din contra, ei au inceput cu un SH mai elaborat, dar pe care noi deja nu ni-l putem permite, respectiv innadituri de tehnica proprie si occidentala – vezi Jenot, Twardy, SCAM, Krab, Loara, Huzar etc. In timp, economia lor s-a redresat, industria de aparare a capatat un oarecare prestigiu prin aceste asocieri si au trecut la trufandale mai elaborate. Romania imi da impresia ca poate fi totul sau nimic. Asa ca daca ne jucam bine cartea am putea trece de la SH de Leo 2A6 (care nu e SH, e visul oricarui stat din zona) si am juca bine cartea germana la blindate cu senile am fi asigurati. Intrebati inginerii de la UMB: prefera sa fabrice 85-uri (probabil zece pe an) sau sa repare Leo pentru noi si altii si in timpul liber sa lucreze la TR 2000? Eu cred ca stiu raspunsul.
Permitet-mi sa opinez si la ultimele preocupari enuntate. Sunt un mare fan al site-ului si ma bucur ca am ocazia sa vorbesc asa:
– comparatia PZh-ATROM: se poate face in cinci minute daca exista vointa si am putea avea surpriza ca produsul romanesc (cu 50% piese straine platite cash la cine stie ce pret, fara nici o integrare cu industria israeliana si testat insuficient) sa fie imatur si mai scump. Nu zic sa renuntam la el, dar il putem dezvolta suplimentar si promova la export unora care nu au avut norocul sa cumpere SH-uri noi. Deci eu pledez pentru o solutie ieftina si care sa ne salveze si industria: ganditi-va doar cat s-ar castiga printr-un lucru mic – repararea in tara a Gepardurilor romanesti. Si a celor din inca 5-6 tari unde au mai fost donate. Iar dupa cum vad lucrurile la noi sunt doua variante: platim acum 1-1,5 miliarde pe lucruri bune si cu perspective clare sau peste zece ani cinci miliarde pe niste porcarii. Asta e calculul corect.
Pentru UMB un parteneriat cu KMW sau orice alt contructor major de blindate ar fi clar o salvare. Si cum nu exista activitate e evident ca ar prefera sa repare Leo sau orice altceva. Doar ca pana acum nu a reusit sa atraga pe nimeni. Cum bani cash nu se vor aloca, indiferent cat de logica ar fi propunerea sau cat de solid ar fi planul de afaceri, ramane solutia barter. Dar asta cere o flexibilitate si initiativa de care nu prea am dat dovada pana acum. De fapt cred ca singurul exemplu in care o companie din industria militara romaneasca a intrat intr-o asemenea colaborare ar fi IAR Brasov dar ei aveau deja tehnologia, era vb doar de licenta. Alta companie care sa transfere tehnologie de la un partner extern si sa subcontracteze dupa aia reparatii sau modernizari nu mai stiu. Inseamna ca se poate dar ne bazam mereu pe straini sa faca ei propunerea. Desi solutia este cat se poate de logica. Iar repararea Gepard in tara ar fi trebuit sa fie inclusa in contractul initial. Acum sintem clienti captivi deci e mai greu de negociat.
Legat de PzH vs ATROM: era vb ca o platforma are senile iar alta roti deci primul lucru ar fi sa ne decidem ce vrem. Dpdv tactic nu sint identice.
Referitor la cele doua variante, sa platim acum 1-1,5 miliarde sau 5 mai incolo, mai exista o optiune, pe care se merge din pacate: nu vom plati nimic acum si mai vedem noi mai incolo.
Bine, chestia cu pretul a fost din burta, probabil ca va costa de 2-3 ori mai putin si va aduce si un mic profit acum si unul constant pe viitor. roti comtra senile: senilele au mobilitate mai buna, Romania are 2/3 teritoriu munti si dealuri…
Da, bineinteles, nu e de asteptat ca o licenta pentru tancuri sa coste atat dar nici daca ar costa 100 de milioane (iarasi, doar un exemplu) nu cred ca s-ar gasi bani. Se pare ca deviza e: cat mai putini bani acum, daca se poate deloc, indiferent cat de bune sint oportunitatile pierdute.
Da, senilele au mobilitate mai buna dar mai e un aspect de luat in considerare: sint mai greu de transportat pe distante mari (nu te poti baza pe linia de cale ferata in caz de razboi). Din cate se vede, se vor cumpara foarte putine bucati indiferent de model si atunci acestea vor trebui sa acopere o suprafata foarte mare deci viteza de deplasare va fi foarte importanta. Aici rotile castiga. In plus intretinerea e mai usora si pretul de achizitie mai mic, s-ar putea cumpara mai multe bucati la acelasi pret. Sint insa inferioare ca mobilitate in teren greu si protectie fata de senile. Ramane sa vedem ce vor alege de data asta, poate se va continua ATROM (mai ieftin nu se poate) sau se va veni cu un SPH pe senile.