October 1st, 2013 
admin 
Conceptul OTRAG – Sursa: Wikimedia.org
Se zice ca solutiile simple sint si cele mai bune.
Eterna speranta a tehnologiei lansatoarelor spatiale, rachetele hibride se lovesc de dificultati serioase in momentul in care se cere scalarea lor pana la dimensiuni care sa permita lansari (sub)orbitale cu sarcini utilizabile in practica.
Putinele reusite de genul SpaceShipOne readuc in atentie tehnologia dar si subliniaza problemele pe care le intampina rachetele hibride cu lansare de la sol.
Poate cea mai veche solutie la problema tractiunii scazute a motoarelor racheta a fost sa se asambleze un manunchi de astfel de motoare, avantajul evident fiind cresterea tractiunii totale iar dezavantajele fiind controlul mai dificil si greutatea crescuta. In cele mai multe proiecte, motoarele impart aceleasi rezervoare de combustibil, in ideea de a tine totusi greutatea sub control insa dusa la extrem ideea poate lua forma unui manunchi de motoare, fiecare cu propriile rezervoare de combustibil.
Simplificarea constructiei ar duce la un cost mai scazut al lansatorului insa atrage o crestere a greutatii iar problema controlului variatiei de tractiune intre motoarele aprinse in acelasi timp se mentine insa nu e de nerezolvat tehnic.
Cel mai faimos exemplu al unui asemenea lansator a fost OTRAG, o racheta propulsata cu combustibil lichid compusa dintr-un manunchi de elemente identice, fiecare incorporand rezervoarele si motorul racheta. Proiectul s-a desfasurat in ultima parte a anilor ’70 si a fost anulat la presiuni politice la inceputul anilor ’80. Desi nu a fost construit nici un lansator orbital, in scurta perioada de timp cat s-a aflat in teste OTRAG a demonstrat totusi fezabilitatea conceptului.
Posted in 
