TehnoMil

Arma suprema a celui de-al Doilea Razboi Mondial in batalia avion vs nava, bombardierul-torpilor a fost inlocuit complet de rachetele de croaziera anti-nava moderne care au raza de actiune si viteza superioare.
De atunci, evolutia inseamna o cursa intre contra-masurile soft/hard pe de o parte si noile profile de atac ale rachetelor anti-nava, pe de alta parte.

Ceva a ramas insa constant: este dificil de scufundat o nava, de la un anumit tonaj in sus, folosind doar munitii conventionale, fiind nevoie de mai multe lovituri pentru a asigura distrugerea tintei si asta pune in pericol platforma lansatoare.

Ca un exemplu de rezistenta la atacurile aeriene conventionale asupra unei nave de tonaj mare, se poate vedea un exercitiu in care nava de asalt amfibiu din clasa Iwo Jima USS Guam a fost folosita pe post de tinta in 2001.

Dupa ce a fost folosita o varietate de munitii lansate din aer, lovitura finala a venit in forma unei torpile Mk-48.

Desi nu este de asteptat acelasi nivel de rezistenta la explozii si de la unele nave de asalt/debarcare moderne, care au imprumutat metodele de constructie civile pentru scaderea pretului, ramane totusi de remarcat ca cea mai eficienta arma pentru a scufunda o asemenea nava a ramas torpila.

Un alt exemplu al efectului provocat de detonarea unei torpile sub chila unei nave de dimensiuni mari:

Pentru cei ce nu dispun de submarine, singura optiune practica pentru lansarea torpilelor anti-nava ramane aviatia, avioanele specializate disparand insa ca tip de mult timp. Ca o paranteza, o mentiune ar fi existenta elicopterele dotate cu torpile usoare anti-submarin.

Un exemplu de avion torpilor de  succes a fost SM-79B al Regia Aeronautica, versiunea bi-motoare fiind JRS-79B construita in licenta de Romania, avion legendar al razboiului din Est si ramas pe nedrept intr-un con de umbra.

Evident, in acest moment platforma ideala ar fi un UAV si deja exista asemenea aparate care pot cara cele 1,5 tone necesare unei torpile moderne cu raza lunga de actiune.

Lansarile de la inaltime mica, ideale pentru torpile si de la o distanta de aproximativ 40km de tinta ar asigura eficacitatea atacului si in plus o protectie relativa pentru platforma aeriana.
Daca se ia in considerare ca in acest moment contra-masurile impotriva torpilelor sint mai putin evoluate in comparatie cu cele dezvoltate impotriva rachetelor de croaziera, ar fi de asteptat aparitia cat de curand a unor UAV-torpiloare.