TehnoMil

Nu e ce pare la prima vedere – Sursa: fly.historicwings.com

Continuare…

Umkhonto – Sursa: defenceweb.co.za

Sud-africanii de la Denel au testat la inceputul lunii Octombrie o varianta cu raza de actiune marita a rachetei Umkhonto,  care a lovit in premiera o tinta aflata la o distanta de 20km.

Sesiunea de teste a fost compusa din trei trageri, primele doua folosind versiunea curenta a Umkhonto, lovind cu succes tintele la o distanta de 15km.

O alta premiera a fost folosirea radarului 3D Reutech RSR-320 pentru ghidarea rachetelor pana in faza terminala a traiectoriei, cand acestea au folosit proprii senzori IR pentru incadrarea tintelor.

Fata de competitia existenta in acest moment pe piata rachetelor SHORAD, Umkhonto se apropie de paritate tehnologica cu MBDA MICA VL, concurentul francez avand inca ascendentul unui cap de ghidare alternativ RF, este superioara lui Diehl IRIS-T SLS, care nu dispune de legatura de date si comparabila cu Spyder-SR, care insa foloseste doua tipuri de rachete diferite.

Comparatia cu SL-AMRAAM este mai dificila, racheta americana avand avantajul senzorului RF si a razei de actiune mai mari insa, cu siguranta si dezavantajul pretului mai mare.

In viitorul apropiat pe aceeasi piata se vor inghesui si britanicii cu CAMM si turcii cu Hisar-A, ambele aflate inca in teste.

Continuare…

Alrosa, deocamdata singurul submarin al Flotei Marii Negre – Sursa: alrosa.net

Inca un episod din seria OPFOR, o continuare la “Razboaiele gazului“, despre modul in care Romania isi poate apara (sau nu) interesele in zona Marii Negre.

Consultand lista proiectelor de inzestrare pentru perioada imediat urmatoare, prezentata pe site-ul DpA, se constata ca singurul program naval aflat in desfasurare este cel referitor la dotarea elicopterelor Puma Naval  pentru lupta anti-submarin.

Nu sint pe lista achizitiile celor 4 corvete multirol, a celor 4 vanatoare de mine si nici macar dotarea fregatelor T22 cu armament anti-nava, anti-aerian sau cu senzori noi, care ar trebui totusi sa fie urmatorul pas logic.

De pe lista misiunilor elicopterelor lipseste de asemenea componenta anti-nava, desi cu ceva timp in urma fusese emisa o cerere de informatii referitoare la asemenea rachete fara a fi insa urmata si de o achizitie.

Prioritatea acordata luptei anti-submarin ar parea ciudata daca nu am observa ce se intampla de cealalta parte a gardului, unde rusii lucreaza de zor si in relativa discretie la submarinele destinate Flotei Marii Negre.

Planul initial era de a construi nu mai putin de 8 (opt!) submarine diesel-electrice din clasa Proiect677 Lada/Amur, inlocuitoarea clasei de mare succes Proiect877 Kilo, doar pentru dotarea acestei flote.

Continuare…

Testele interceptorului exo-atmosferic Lockheed Martin MKV-L (multiple kill vehicle) destinat initial a echipa rachetele din componenta scutului anti-balistic american: GBI, KEI si SM-3.

Programul MKV avea ca obiectiv proiectarea unei platforme ce putea lansa un numar de interceptoare cinetice asupra incarcaturilor balistice inamice aflate la apogeu. MKV era gandit ca o versiune avansata a EKV care putea distruge o singura tinta. MKV ar fi fost o solutie eficienta impotriva amenintarii focoaselor multiple si a capcanelor lansate de rachetele balistice moderne cu raza lunga de actiune dar a fost anulat in 2010, odata cu racheta interceptoare KEI.

Recent au aparut noi informatii conform carora se cauta in continuare un interceptor comun pentru cele doua rachete anti-balistice supravietuitoare, GBI si SM-3, capabil sa distruga mai multe tinte deci se doreste repornirea programului MKV sub o alta denumire.

Vanator de mine Kormoran II – Sursa: Altair.com.pl

…e liniste si pace in ceea ce priveste modernizarea fregatelor T22 si achizitia celor patru corvete si patru vanatoare de mine.

In lipsa oricarei miscari pe frontul asta din partea romanilor, sint de urmarit polonezii, acesti Chuck Norris-i ai achizitiilor militare din regiune care, macar la nivel de intentie, cumpara mai mult decat toate celelalte state din Europa Centrala si de Sud-Est la un loc. Asta daca nu-i punem la socoteala si pe turci, dar e deja alta poveste.

Ultima tinta a polonezilor este achizitia a trei vanatoare/dragoare de mine si a trei nave de patrulare, probabil niste corvete usoare.

Istoria contractului pentru vanatoarele de mine, program numit Kormoran II, a fost destul de convoluta: caietul de sarcini prevedea constructia navelor din otel nemagnetic in locul materialelor compozite care au ajuns sa fie materialele favorite pentru asemenea constructii.
In urma discutiilor tehnice tinute in 2011 cu firmele ofertante, dintre care faceau parte mai multe societati poloneze si santierul german Lurssen, s-a ajuns la concluzia ca germanii sint singurii care au corespuns complet caietului de sarcini si era de asteptat ca acestia sa primeasca contractul.

Continuare…

S-75M varianta 22D – Sursa: Steven Zaloga “Red SAM: The SA-2 Guideline Anti-Aircraft Missile “

In incercarea de a creste performantele rachetelor S-75 (mai cunoscute in Vest ca SA-2 Guideline) sovieticii au studiat mai multe variante de modernizare ale acestora.

Printre cele mai interesante idei a fost montarea a patru statoreactoare in jurul treptei cu combustibil lichid, rezultand o racheta cu trei trepte si o raza de actiune marita. Aceasta varianta, numita V-758 (22D), a fost abandonata insa in favoarea dezvoltarii unei modernizari ample a rachetei de baza S-75 (V-750), avand ca rezultat final varianta S-75M (V-759). Aparitia S-200 a dus apoi la oprirea dezvoltarii in continuare a S-75M.

O eventuala adoptare a solutiei cu o treapta intermediara statoreactor de catre lansatorul suborbital romanesc NERVA (subiect deja abordat aici si aici) ar asigura propulsia acestuia de la o altitudine de circa 1km si o viteza de aproximativ Mach 2 (performante atinse la sfarsitul arderii primei trepte) pana la o altitudine de peste 20 de km si o viteza cel putin dubla, moment in care a treia treapta (actuala treapta a doua) ar fi aprinsa.

Continuare…

Competitorii JSF – Sursa: aee.odu.edu

Pe vremea cand Boeing construia avioane de pasageri, de transport si bombardiere multi-motoare dar nu gasea solutia de intrare pe piata avioanelor de vanatoare, colosul Lockheed Martin era concurat de trei firme care incercau sa compenseze diferenta de marime prin proiecte mai radicale si mai riscante: Northrop, Grumman si McDonnell Douglas.

Grumman se confunda practic cu istoria aviatiei navale americane, emblematica fiind seria “felinelor” inceputa in timpul razboiului mondial cu F4F Wildcat si terminata cu poate cel mai faimos membru al sau, F-14 Tomcat.

Northrop era cunoscuta mai mult pentru proiectele sale experimentale, cu aerodinamica radicala, “semnatura” biroului de proiectare fiind aripa zburatoare, concept urmarit cu incapatanare din anii ’30 pana la obtinerea succesului in anii ’80, cu B-2 Spirit. Atunci cand nu erau ocupati cu testarea aripilor zburatoare aveau si proiecte mai practice si de mare succes cum ar fi F-5 sau F-18.

In final McDonnell Douglas, cu un portofoliu echilibrat din care faceau parte avioane de transport, civile si militare, elicoptere si aparate de lupta cum ar fi F-4 Phantom si F-15 Eagle.

Continuare…

Racheta anti-balistica Sprint a avut o viata operationala foarte scurta pe la mijlocul anilor ’70 dar a demonstrat niste performante uimitoare, greu de depasit pana in ziua de azi: atingea viteza maxima Mach 10 in 5 secunde de la lansare.

Conceptul OTRAG – Sursa: Wikimedia.org

Se zice ca solutiile simple sint si cele mai bune.

Eterna speranta a tehnologiei lansatoarelor spatiale, rachetele hibride se lovesc de dificultati serioase in momentul in care se cere scalarea lor pana la dimensiuni care sa permita lansari (sub)orbitale cu sarcini utilizabile in practica.

Putinele reusite de genul SpaceShipOne readuc in atentie tehnologia dar si subliniaza problemele pe care le intampina rachetele hibride cu lansare de la sol.

Poate cea mai veche solutie la problema tractiunii scazute a motoarelor racheta a fost sa se asambleze un manunchi de astfel de motoare, avantajul evident fiind cresterea tractiunii totale iar dezavantajele fiind controlul mai dificil si greutatea crescuta. In cele mai multe proiecte, motoarele impart aceleasi rezervoare de combustibil, in ideea de a tine totusi greutatea sub control insa dusa la extrem ideea poate lua forma unui manunchi de motoare, fiecare cu propriile rezervoare de combustibil.

Simplificarea constructiei ar duce la un cost mai scazut al lansatorului insa atrage o crestere a greutatii iar problema controlului variatiei de tractiune intre motoarele aprinse in acelasi timp se mentine insa nu e de nerezolvat tehnic.

Cel mai faimos exemplu al unui asemenea lansator a fost OTRAG, o racheta propulsata cu combustibil lichid compusa dintr-un manunchi de elemente identice, fiecare incorporand rezervoarele si motorul racheta. Proiectul s-a desfasurat in ultima parte a anilor ’70 si a fost anulat la presiuni politice la inceputul anilor ’80. Desi nu a fost construit nici un lansator orbital, in scurta perioada de timp cat s-a aflat in teste OTRAG a demonstrat totusi fezabilitatea conceptului.

Continuare…