TehnoMil

HQ-2 – Sursa: sinodefence.com

Povestea legaturii dintre China si clasicul S-75 incepe in anii ’60, cand pe langa livrarea unui numar de lansatoare din Uniunea Sovietica, este obtinuta si licenta aferenta, rusii retragandu-si insa sprijinul inainte de livrarea completa a tehnologiei de fabricatie.

Intr-o miscare devenita “marca inregistrata” chinezii copiaza (pun intended) originalul sovietic si il adopta sub denumirea de HQ-1 la jumatatea anilor ’60. Extrem de rapid dupa aceea, presati de dezvoltarea sistemelor ECM instalate la bordul aparatelor U-2, este demarata dezvoltarea unei noi versiuni care este certificata in 1967 ca HQ-2.

Programul de imbunatatire a performantelor continua si in 1984 apare HQ-2A, diferentele fata de versiunea anterioara regasindu-se mai ales la nivelul sistemelui de ghidaj, pentru lovirea tintelor de la mica altitudine si a celui ECCM.

Ultima versiune introdusa in serviciu a primit certificarea in 1986 ca HQ-2B, imbunatatirile vizand, pe langa masurile ECCM, extinderea razei de actiune, cresterea manevrabilitatii si reducerea timpului de lansare.

Pentru inlocuirea HQ-2 au fost studiate doua variante, HQ-3 si HQ-4, nici una nu a intrat insa in serviciu, China preferand sa abandoneze complet dezvoltarea S-75 in favoarea unui proiect complet nou, HQ-9, demarat in anii ’80 si bazat, conform unor surse  pe tehnologia Patriot PAC-2, obtinuta printr-un intermediar.

Dezvoltarea greoaie a HQ-9 a obligat China pe de o parte sa mentina in serviciu rachetele HQ-2 iar pe de alta sa comande la inceputul anilor ’90 sisteme S-300 din Rusia. Abia odata cu intrarea in serviciu a primelor exemplare HQ-9 la sfarsitul anilor ’90, desi inferioare S-300 contemporane, s-a pus problema inlocuirii HQ-2 din dotare. Cum HQ-9 si S-300 erau sistemele cu raza lunga de actiune preferate, inlocuitorul HQ-2, desemnat HQ-12, urma sa preia rolul sistemului cu raza medie de actiune si mare altitudine.

HQ-12 – Sursa: sinodefence.com

Dezvoltat in paralel cu HQ-9 si impartind anumite tehnologii cu acesta, HQ-12 (KS-1A) este o racheta cu combustibil solid, intr-o singura treapta care, desi are dimensiuni diferite fata de HQ-2 datorita noului motor mai compact, pastreaza configuratia aerodinamica si mai ales sistemul de ghidare ale familiei S-75.

HQ-12 vs HQ-2 – Sursa: Planeman via defence.pk

HQ-12 vs HQ-2 – Sursa: defence.pk

Asemanarea devine si mai clara atunci cand este examinat lansatorul KS-1A.

KS-1A – Sursa: © 2009, Zhenguan Studio via ausairpower.net

Performantele sint si ele similare S-75, cu o raza de actiune maxima de aproximativ 40km/50km (KS-1/KS-1A) si o altitudine maxima de 25-27km.

Dezvoltarea HQ-12 intr-o prima varianta, KS-1, a cunoscut aceleasi intarzieri ca si in cazul fratelui mai mare HQ-9 si ar fi fost terminata abia la mijlocul anilor ’90, fara a intra insa in dotare.
Varianta imbunatatita KS-1A ar fi aparut la sfarsitul anilor ’90 si dupa o perioada foarte lunga de testari, ce ar indica existenta unor probleme, ar fi intrat totusi in dotarea Chinei.

KS-1 – Sursa: globalsecurity.org

Mai merita de mentionat radarele de conducere a focului: daca SJ-202, folosit initial, e o versiune a vechiului SNR-75 Fan Song sovietic, cele asociate ultimei versiuni KS-1A sint complet diferite si mult mai moderne: SJ-231 si H-200. Amble sint radare cu antena PESA, diferenta constand in faptul ca H-200 este tractat iar SJ-231 instalat la bordul a doua camioane, altfel performantele fiind similare.

SJ-202 similar originalului SNR-75 – Sursa: harpoondatabases.com

H-200 – Sursa: Wikipedia.org

SJ-231 – Sursa: ausairpower.net

Soarta HQ-12 este insa incerta odata cu aparitia HQ-16, un sistem VLS care foloseste o racheta identica cu cele folosite de sistemele rusesti Buk, 9M38. Desi are o raza de actiune mai mica, 9M38 atinge o altitudine similara si, mai important, poate lovi tinte la o altitudine de doar 50m fata de cei 300m anuntati pentru HQ-12, ceea ce il face ideal pentru apararea impotriva rachetelor de croaziera.

HQ-16 – Sursa: armyrecognition.com

Daca se ia in considerare si sistemul de ghidare mai modern si mai precis, semi-activ radar, HQ-16 devine un competitor serios pentru HQ-12.

Indiferent de viitorul sau in dotarea Chinei ori la export, HQ-12 arata unde se poate ajunge imbunatatind treptat proiectul de baza S-75 prin schimbarea majoritatii componentelor, pastrand insa compatibilitatea intre versiuni prin folosirea aceluiasi sistem de ghidare. Este foarte posibil ca tocmai asta sa fie calcaiul lui Ahile si HQ-12 sa piarda cursa cu mai modernul HQ-16.