TehnoMil

SP HAWK – Sursa: usarmygermany.com

Un capitol care lipseste din Pseudo-analiza comparativa a variantelor de modernizare SAM ale Romaniei este cel legat de modernizarile necesare sistemului HAWK in completarea programului planificat initial HAWK XXI, care pare acum din ce in ce mai departe de realizare,  pentru aducerea sistemului pana la nivelul de la care ar putea fi folosit eficient in serviciul Fortelor Aeriene.

Unele dintre principalele masuri care ar trebui luate ar fi cresterea mobilitatii, modernizarea radarului de urmarire, cresterea numarului de canale de ghidare in faza terminala si modernizarea sistemului de ghidare.

Desi HAWK este transportabil, nu este un sistem cu mobilitatea mare, conform definitiei moderne. Problema a fost recunoscuta de mult, la sfarsitul anilor ’60 existand chiar un program numit SP (Self-propelled) HAWK menit sa asigure o crestere importanta a mobilitatii. Solutia, relativ simpla, a constat in montarea lansatoarelor pe transportoare senilate M727, rezultand un sistem  similar cu SA-6 Kub.

SP HAWK – Sursa: militarymashup.com

SP HAWK nu a fost un mare succes si nu a fost adoptat pe scara larga, programul fiind oprit in 1971.

Iranienii au reluat tema, prezentand o varianta asemanatoare, lansatorul fiind insa montat pe un camion.

HAWK mobil iranian – Sursa: shelf3d.com

Ideea montarii HAWK romanesti pe platforme autopropulsate a fost propusa deja de specialisti, un articol recent care prezinta o lista intreaga de masuri necesare sistemului HAWK putand fi citit aici: Argument for the need to upgrade surface-to-air missile systems. Imaginile urmatoare au ca sursa acelasi articol:

Componente baterie rachete raza medie, identica cu actualul HAWK – Sursa: mapn.ro

Componente baterie HAWK modernizata – Sursa: mapn.ro

O solutie care ar presupune montarea HAWK romanesti pe transportoare senilate, posibil chiar pe cele folosite de SA-6, ar duce nu numai la cresterea mobilitatii HAWK dar si la posibilitatea inlocuirii SA-6 din dotare cu un sistem de provenienta occidentala, cu raza de actiune mai mare, chiar daca aproximativ de aceeasi varsta.

Tentativele de hibridizare a Kub cu rachete si radare de provenienta Vest au mai fost prezentate, rachetele luate in calcul fiind Sparrow, ESSM si Aspide. Varianta HAWK nu a aparut deocamdata, avand un handicap fata de celelalte solutii prin faptul ca racheta nu mai este in productie in momentul de fata, reducand astfel din avantajele trecerii de la 9M38 la un sistem diferit. In cazul Romaniei insa, rachetele HAWK au avantajul ca sint deja disponibile.

Pe langa rachete, pentru modernizarea Kub au fost luate in calcul si variante de modernizare a radarelor de urmarire, mergand de la o versiune a  vechiului Straight Flush cu tehnologie actualizata, propusa de Retia si MBDA, pana la inlocuirea completa cu Ericsson Eagle sau Thales STIR, variante propuse de WZU si Raytheon/MBDA.

In cazul HAWK, radarul de urmarire, desi modernizat prin PIP III la standardul AN/MPQ-61 si avand un canal optic/infrarosu, masuri ECCM si un sistem special de urmarire a mai multor tinte ce evolueaza la altitudine joasa (LASHE), ramane un echipament de conceptie veche, imbatranit moral care ar necesita fie o modernizare profunda fie inlocuirea completa.

Din punctul de vedere al unei baterii HAWK, o mare problema este reprezentata si de numarul mic de canale directoare avute la dispozitie (atenuata partial prin folosirea LASHE) cauzata de numarul mic al radarelor AN/MPQ-61 avute la dispozitie per baterie.

Cea mai simpla solutie ar fi evident cresterea numarului radarelor de urmarire concomitent cu inlocuirea lor cu un model modern, cum ar fi Thales STIR, propus polonezilor si prezentat in cadrul MSPO 2012 instalat pe un transportor Rosomak.

Radar STIR montat pe Rosomak, MSPO 2012 – Sursa: targikielce.pl

Compatibilitatea STIR cu HAWK nu a fost testata direct dar avand in vedere ca STIR a fost proiectat sa dirijeze ESSM, rachete ce au fost lansate cu succes de o baterie HAWK si ghidate de AN/MPQ-61, se poate presupune ca nu ar fi necesare modificari majore ale rachetei sau ale radarului.

Avantajele STIR asupra AN/MPQ-61 are fi conceptia mult mai moderna, solid-state, deci o fiabilitate mai buna si o intretinere mai usoara, raza de actiune superioara, performante mult imbunatatite impotriva tintelor de la mica altitudine si rezistenta superioara la bruiaj. Dezavantajul este cel cunoscut: pretul. Daca in mod normal achizitia unui numar de astfel de radare, pentru inlocuirea AN/MPQ-61 la paritate, nu ar fi o mare problema, in momentul asta poate fi un obstacol de netrecut.

Pentru cresterea numarului de canale directoare solutia poate fi gasita cercetand evolutia SA-6 si remarcand ca sistemul succesor SA-11 Buk folosea un transportor/lansator compatibil Kub care avea insa instalat un radar propriu. Sistemul rezultat reprezinta varianta cea mai compacta si cu mobilitatea cea mai mare, tipica sistemelor rusesti.

Ultima varianta Kub, instalata pe un lansator SA-11 Buk – Sursa: ausairpower.net

O arhitectura similara a fost folosita intr-o propunere anterioara a WZU/Raytheon pentru modernizarea SA-6 poloneze cu rachete Sparrow, fiecare lansator urmand sa primeasca cate un radar de urmarire, probabil Ericsson Eagle.

Lansator SA-6 cu rachete Sparrow si mock-up radar urmarire – Sursa: wzu.pl

Dezavantajul consta in necesitatea achizitiei unui numar mai mare de radare de urmarire, rezultand din nou un cost ridicat si din aceasta cauza, desi solutia este performanta si posibila din punct de vedere tehnic, este mai putin probabil sa fie pusa in practica.

Varianta mai fezabila in momentul de fata este modernizarea AN/MPQ-61 cu un nou sistem de urmarire optica (de citit Globul de cristal, episodul 2) si, eventual, instalarea acestuia pe o platforma autopropulsata.

Desi modernizat succesiv de-a lungul carierei, HAWK reprezinta totusi prima generatie de rachete ghidate semi-activ radar si modul in care sistemul de ghidare a fost pus in practica la acea vreme a ramas neschimbat pana acum, reprezentand una dintre principalele slabiciuni ale sistemului.

Este intr-un fel o problema similara cu cea avuta de Volkhov, desi realizarea tehnica este complet diferita. Oarecum ironic este ca cel mai simplu pas pentru imbunatatirea HAWK ar fi preluarea sistemului de ghidare al Volkhov, pentru a fi folosit pe prima parte a traiectoriei si mentinerea modului de ghidare semi-activ radar actual in faza terminala. Un asemenea mod de ghidare hibrid ar fi similar cu cel folosit de Kub dar superior celor folosite de Volkhov si de actualul HAWK.

Din punct de vedere tehnologic rezultatul s-ar situa inca la nivelul anilor ’60 insa avantajul ar fi simplitatea modificarilor care ar trebui aduse rachetelor, respectiv echipamentelor de la sol, specialistii romani avand deja experienta Volkhov si Kub. Ar putea fi  punctul de plecare pentru modernizarea in continuare in etape succesive si mentinerea in serviciu a HAWK o perioada mai lunga de timp, varianta pe care se merge in momentul de fata.

Masurile de mai sus, impreuna cu inlocuirea motoarelor racheta cu unele moderne, ar duce la cresterea razei de actiune, a numarului de tinte angajate in paralel (si la o inaltime mai mica), a rezistentei la contramasuri si a mobilitatii generale.