December 30th, 2013 
admin 
Posibilitati de instalare a Pantsir-S1 – Sursa: russiadefence.net
Sau despre oportunitati care nu trebuiesc din nou ratate. Episodul 1 aici.
Mai intai foarte pe scurt despre evolutia CIWS in dotarea URSS/FR: primul CIWS modern a fost reprezentat de AK230, o turela telecomandata cu doua tunuri revolver de 30mm, intrat in dotare la sfarsitul anilor ’60 si exportat inclusiv in Romania, acesta fiind inca in dotarea navelor mai vechi ale Marinei.
Urmatorul pas a fost tunul rotativ cu 6 tevi de acelasi calibru AK630 si el exportat si gasindu-se in dotarea Marinei Romane instalat pe navele mai moderne, cum ar fi corvetele Tetal, fregata Marasesti si navele purtatoare de rachete, ultimele nave sovietice achizitionate.
Evolutia a continuat cu Kashtan, un sistem ce combina doua tunuri rotative similare AK630 cu rachetele provenite de la complexul terestru Tunguska.
Cercul se inchide cu potentiala inlocuire a Kashtan de pe portavionul Admiral Kuznetsov cu o varianta Pantsir-S1 navalizata, deocamdata doar la nivel de zvon, revenindu-se practic la configuratia initiala a AK230, cu doua tunuri revolver, suplimentate insa de rachetele cu raza scurta ale Pantsir.
Evolutia pare sa indice ca rusii considera Pantsir drept cea mai avansata configuratie disponibila la momentul acesta.
Revenind la Marina noastra, turela navala standard de productie autohtona arata cat de albastra e situatia:
Sursa: romaniaforum.info
Instalata pe unitatile pentru care nu s-a facut import de tehnica de lupta din URSS, in principal unitatile Flotilei de Dunare, desi similara din punctul de vedere al tunurilor folosite cu AK230, este departe din punct de vedere tehnologic chiar si fata de arhaicul sistem sovietic, fara a mai fi nevoie de a face comparatia cu ultra-modernul Pantsir.
Turela 2x30mm – Sursa: romaniaforum.info
Nu este deci de mirare ca protectia anti-aeriana este identificata drept punctul in care sufera cel mai mult vedetele blindate si monitoarele de Dunare.
Soarta lor este deocamdata in ceata dar daca inlocuirea nu se intrevede la orizont atunci apare nevoia de remediere pe cat posibil a punctelor deficitare pentru a le aduce la un nivel de eficacitate acceptabil .
Istoria CIWS rusesti arata ca se poate ajunge la o solutie moderna avand ca baza tot vechile tunuri revolver de 30mm. Diferenta este facuta bineinteles de turela automata, senzorii avansati de conducere a focului EO/IR/radar si rachetele anti-aeriene.
Din punct de vedere tehnic toate aceste elemente par a fi abordabile industriei militare romanesti, fie prin cercetare-dezvoltare interna fie prin cooperari cu parteneri externi. Ce pare a lipsi la momentul asta este scoaterea in evidenta a necesitatilor si o promovare foarte insistenta a solutiilor.
Oportunitatea de a furniza o solutie AA autopropulsata, bazata pe tunurile de 30mm (ca raspuns la lipsa de mobilitate a Viforului) a fost ratata prin achizitia Gepard-ului insa exista inca posibilitatea de a propune un inlocuitor pentru vechile turele ale navelor fluviale.
De asemenea exista o nevoie certa de sisteme CIWS moderne pe cele doua fregate, solutiile actuale parand niste variante temporare, utile doar pana la identificarea unei solutii mai bune.
Sursa: Romanian Navy Facebook
Intr-un orizont de timp mai indepartat, orice noua achizitie in zona navala va necesita sisteme similare iar, in cazul fortelor terestre, Gepard-ul s-ar putea confrunta cu cresteri ale costurilor de intretinere si ar putea avea nevoie de un inlocuitor.
Un sistem combinat tun-rachete, bazat pe tunurile de 30mm, ar putea fi o oferta interesanta si pentru piata externa, avand putini competitori din tabara occidentala, existand posibilitatea de recuperare a investitiilor chiar si in conditiile in care comenzile interne ar fi reduse.
Posted in
Pentru fregate vad mai viabila o combinatie intre SEA RAM si Goalkeeper, Phalmax fiind un sistem deja depasit de noile amenintari reprezentate de rachetele aninava moderne subsonice sau supersonice.
Ghepardurile sigur nu ajung pentru Foertele terestre asa ca ar trebui dublate de inca un sistem mobil in cel putin 100 de exemplare.
Can am vazut pozele de pe monitoare ma gandeam la cel de-al 2-lea razboi mondial, si nu la o nava moderna.
Imi imaginez groaza care ar semana-o un MI 28 sau Ah 64 Apache care survoleaza bratul Dunarii si ataca cu tunul de 30 mm un astfel de monitor fluvial.
RAM/SeaRAM e in mod cert cel mai bun CIWS actual si mi se pare normal sa fie luat in calcul pentru T22.
In legatura cu Goalkeeper, este intr-adevar mai puternic decat Phalanx dar si mai scump, mai greu, mai dificil de montat si exista in mult mai putine exemplare (deci o evolutie mai lenta). De fapt Goalkeeper a si fost montat pe T22 Batch3 insa in ultimii ani englezii au inceput sa renunte la el si il inlocuiesc cu… Phalanx. RoyalNavy a scos la vanzare un numar de Goalkeeper-i (sa vedem cine-i cumpara), nu vor mai fi refolositi pe alte nave, vor cumpara in schimb Phalanx care este deja prezent pe T42 si T45.
CIWS are doua roluri: in mod traditional anti-racheta dar mai nou combate si ambarcatiunile usoare. Phalanx, Goalkeeper si chiar Millennium nu pot fi considerate foarte eficiente impotriva noilor rachete anti-nava dar isi fac inca treaba in rol secundar, asista CIWS-ul principal (in cazul in care exista). La englezi de exemplu era SeaDart, la americani/germani SeaRAM. Deci o combinatie SeaRAM + Goalkeeper ar merge fara probleme dar ar fi mai scumpa decat SeaRAM + Phalanx, care ar fi la fel mai scumpa decat SeaRAM + 2x30mm. Cu cea mai scumpa solutie 2xSeaRAM, la care nici nu ne putem gandi.
Macar cu tunul ar avea si cei de pe monitoare sansa porcului de Craciun insa daca ar ataca cu rachete anti-tanc ar sta in afara razei de actiune a orice exista pe monitoare sau vedete blindate.
Iar daca ar fi noapte sau ceata, ar putea ateriza fara probleme pe punte, oricum nu ar putea fi lovit.
Inca ceva tunurile revolver revin in dotarea a tot mai multor CIWS-uri, se pare ca sunt mult mai precise decat cele rotative si efectul la tinta este mai puternic asa ca indiferent de varianta sustin cuplarea pe aceeasi turela a tunurilor de 30-35 mm cu rachetele cu raza scurta Stinger sau Mistral. Problema este ca noi nu stiu sa avem in dotatare nicideunele.
Stinger sau Mistral nu avem dar va trebui sa inlocuim CA-95 cu ceva, la un moment dat. Oricum sa montezi MANPADS-uri pe o turela e mai mult o carpeala, sint proiectate special pentru a fi portabile dar din cauza asta au si performante reduse. Cel mai simplu e de gasit un succesor pentru CA-95, ceva in genul LFK NG / Blyskawica si produsa o turela care sa poate fi instalata si pe blindate si pe nave. Adica ceva asemanator Pantsir.
nu as spune ca cu Mistral si Stinger este carpeala deoarece si elicopterele de atac sunt dotate cu ele pentru misiuni antielicopter vezi Tiger/Tigre dar si Ah 64 Apache deci se pare ca au performante demne de luat in calcul.
Si eu consider Pantsir-ul unul dintre cele mai bune CIWS-uri din lume la ora actuala insa cum suntem in grupul “celalalt” nu pot sa visez cai vrzi pe pereti deci – Sea Ram-ul ar trebui sa fie prezent.
Mai sunt si variante cu tun revolver de 27 mmm facute de nemti si cele de 35 mm mult mai compacte decat ce avem noi acum disponibil.
Daca cuplezi un astfel de tun cu proiectile AHEAD s-ar putea sa ai succes impotriva rachetelor moderne antinava si a celor de coroaziera totusi cred ca la rachetele supersonice nu au aceste sisteme suficient timp de reactie.
Sigur, Stinger&comp. au fost proiectate in principal pentru a dobora elicoptere si avioane de atac la sol care evolueaza cu viteza mica si altitudine redusa deci montate pe Tiger/Apache fac exact treaba pentru care au fost concepute. Atunci cand insa le folosesti pe post de CIWS ca sa interceptezi rachete care zboara cu viteze (cel putin) inalt subsonice, lucrurile se schimba si apar limitari date de dimensiunea redusa a rachetei.
Trei exemple practice: atunci cand au proiectat RAM, americanii puteau sa navalizeze Stinger/Avenger cu costuri minime insa fiind constienti de performantele reduse in noul rol, care era combaterea rachetelor supersonice sovietice, au preferat sa pastreze doar anumite elemente ale sistemului de ghidare de la Stinger si sa foloseasca motorul de la Sidewinder. Al doilea: sovieticii au divizat programul Strela (rezultand SA-7/9, pe romaneste CA-94/95) desi tehnologia era in mare parte aceeasi, SA-7 a ramas varianta man-portable, cu performante mai reduse, in timp ce SA-9, cu un motor mai mare, era adevaratul VSHORAD mobil. Al treilea: Chaparral avea din nou capul de ghidare de la Stinger montat pe corpul unei Sidewinder. Concluzia: pentru un V/SHORAD adevarat (includ CIWS aici) e nevoie de mai mult decat de un MANPADS, in sensul asta e carpeala insa pana la urma fiecare foloseste ce are: nu ai decat Mistral, pui Sadral.
Folosirea AHEAD duce la imbunatatirea probabilitatii de lovire insa tunurile in rol de CIWS anti-racheta au doua defecte majore: raza de actiune de doar cativa km si faptul ca nu pot angaja decat o tinta in acelasi timp. Ceva ce SeaRAM rezolva usor.