Lunga dezbatere referitoare la cel bun sistem de incarcare automata a unei arme de asalt, purtata intre adeptii sistemului cu imprumut direct de gaze si cei ai sistemului cu piston, se pare ca a ajuns la final.
De o perioada de timp, moda pe piata americana a platformelor AR-15 modificate este de a adapta un sistem cu piston in locul celui clasic, direct, avantajul principal fiind o intretinere mai usoara a armei, componentele interne nefiind supuse “tratamentului” cu reziduuri care a adus faima lipsei de fiabilitate a M16. In majoritatea cazurilor este vorba de un transplant mai mult sau mai putin modificat al mecanismului de la AR-18, arma conceputa tot de creatorul AR-15, Eugene Stoner, in incercarea de a remedia problemele de fiabilitate (si de cost) ale acesteia din urma. Din pacate AR-18 a venit prea tarziu pentru a mai influenta M16 si AR-18, desi un succes tehnic incontestabil, a fost mai degraba un esec in vanzari.
Desi initial nu a avut succes in SUA, conceptia tehnica a AR-18 sta la baza majoritatii armelor de asalt occidentale moderne, exceptiile notabile fiind, bineinteles, M16/4 si FAMAS. Acum Stoner este acum razbunat, AR-18 facandu-si aparitia si pe piata SUA, in principal prin conversii ale AR-15.
Semnalul ca fenomenul nu este intamplator a fost dat de adoptarea de catre unitati speciale americane in locul carabinelor M4 a unei arme bazate pe AR-18, produsa de Heckler&Koch, HK416.