TehnoMil

S-ar putea sa mai fie nevoie de ele – Sursa: MApN via tvr.ro

Ministrii de externe ai UE se pregatesc sa aprobe trimiterea unei misiuni militare in Republica Central Africana, aflata in plin razboi civil.

Numarul de militari va fi in jur de 1.000 si misiunea va fi de a “stabiliza” situatia si de a impiedica un posibil “genocid”, conform unui oficial ONU.

Decizia vine la presiunile Frantei, care a trimis deja 1.600 de militari in fosta sa colonie, insa a cerut sprijinul UE pentru trimiterea unor forte suplimentare. Pe langa misiunea umanitara este vorba si de antrenarea si sprijinirea fortelor armate guvernamentale ale Republicii Central Africane.

Cel mai probabil romanilor li se va aduce aminte ca in cazul asta sint europeni si ca este nevoie si de sprijinul lor. Romania ar avea noroc daca ar scapa cu o contributie mai mult sau mai putin simbolica, cum ar fi sprijinul logistic.

In ciuda declaratiilor oficiale, europenii manifesta rezerve fata de aventurile militare ale Frantei in Africa, cauza fiind un episod din istoria recenta despre care se vorbeste foarte putin.

La inceputul anilor ’90 Rwanda se afla in plin razboi civil purtat intre cele mai importante grupuri etnice, majoritatea Hutu si minoritatea Tutsi.

Franta a sprijinit guvernul condus de presedintele Juvénal Habyarimana al Rwandei, etnic Hutu, in conflictul cu rebelii RPF (Frontul Patriot Rwandez), compus in principal din etnici Tutsi. Asistenta franceza s-a concretizat in antrenarea fortelor armate guvernamentale si dotarea acestora cu tehnica militara.

Evenimentul declansator al unuia dintre cele mai triste episoade din istoria recenta a Africii a fost doborarea avionului presedintelui Habyarimana la 6 Aprilie 1994, actiune pusa initial pe seama rebelilor insa ulterior fiind atribuita chiar armatei rwandeze.

A fost inceputul unui genocid in care au pierit in jur de 800.000 de etnici Tutsi, organizat de militiile pro-guvernamentale Hutu sub privirea indiferenta a (unii spun cu complicitatea) Frantei care a continuat sa furnizeze asistenta militara guvernului rwandez pe tot parcursul derularii evenimentelor, sub pretextul unei misiuni umanitare de protejare a populatiei civile.

Cot la cot, militari francezi pe langa o militie pro-guvernamentala Hutu, Iunie 1994 – Sursa: AFP via presseurop.eu

Finalul a venit abia peste doua luni, cand rebelii RPF au invins fortele guvernamentale si au preluat controlul in Rwanda.

Sursa: presstv.ir

Doua milioane de etnici Hutu au fugit din tara, asteptandu-se la razbunarea RPF, Franta acordand si de aceasta data ajutor autorilor genocidului, evacuand si oferind refugiu unor fosti demnitari.

Sursa: AFP via rfi.fr

Urmarea, din punct de vedere politic, a fost intreruperea relatiilor dintre Franta si Rwanda, noile autoritati rwandeze construind metodic un dosar foarte solid care acuza Franta pentru rolul sau in genocid. Raportul final asupra evenimentelor acuza Franta nu numai de sprijinirea fortelor pro-guvernamentale dar si de participare activa la masacru.

Sursa: AFP via smh.com.au

Initial pozitia Frantei a fost de a respinge toate acuzatiile si a-l incrimina pe noul presedinte rwandez, Paul Kagame, pentru moartea predecesorului sau.

Diferenta de greutate dintre cele doua state in politica mondiala a facut ca intreaga afacere sa fie trecuta treptat sub tacere.

Abia in 2010, presedintele francez Sarkozy, aflat in vizita in Rwanda, a incercat sa repare ce se mai putea din relatiile dintre cele doua state si a admis ca Franta a facut “greseli politice cu consecinte tragice” fara a merge insa pana acolo incat sa recunoasca acuzatiile.

Sarkozy la memorialul victimelor genocidului din Rwanda – Sursa: AP via theage.com.au

Morala tristei povesti este ca trebuie sa deschizi bine ochii inainte sa te implici in razboaiele civile ale unei regiuni cu care nu ai nici o legatura.