February 1st, 2014 
admin 
MBDA Aster – Sursa: defensenews.com
Turcia a prelungit termenul limita pentru depunerea ofertelor finale ale MBDA si Raytheon/Lockheed Martin pentru furnizarea unor sisteme de rachete sol-aer cu bataie lunga.
Anul trecut, printr-o decizie foarte controversata, Turcia a selectat firma chineza CPMIEC, producatorul sistemului HQ-9/FD-2000 pentru inceperea negocierilor in vederea incheierii contractului.
Reactia europenilor si a americanilor a fost foarte dura, cu mult peste comunicatele normale ale perdantilor unui asemenea contract si, desi negocierile cu producatorul chinez continua, turcii au acordat un termen pentru ca occidentalii sa depuna oferte imbunatatite. Termenul initial era sfarsitul lunii Ianuarie si a fost acum prelungit cu trei luni, pana la sfarsitul lui Aprilie.
Sau cel putin asa apare stirea in varianta oficiala. Neoficial, Turcia spera inca sa obtina ce a vrut de la inceput: transferul de tehnologie de la europeni sau americani.
Deocamdata a obtinut doar HQ-9, adica un hibrid intre un sistem rusesc din anii ’80-’90 si (se zvoneste) ceva tehnologie americana din aceeasi perioada. Un sistem functional, folositor ca o prima etapa in dezvoltarea unei variante proprii insa departe de tehnologia Aster sau Patriot actuala.
Prelungirea termenului limita nu este un semnal de bun augur, in ciuda protestelor publice furioase europenii si americanii nu au venit pana acum cu oferte imbunatatite.
Daca MBDA pare dispusa sa ofere un procent important de localizare, nu insa la nivelul cerut de turci, alianta Raytheon/Lockheed Martin nu pare sa accepte compromisuri, avand avantajul superioritatii tehnologice fata de ceilalti doi concurenti.
Cele trei luni reprezinta practic ultima incercare de a smulge un targ mai bun, in cazul in care occidentalii nu cedeaza, turcii alegandu-se cu cea mai slaba varianta.
Aceeasi pozitie inflexibila este avuta si in privinta Poloniei, careia ii este refuzat transferul de tehnologie pentru PAC-3, cel mai important element al sistemelor MEADS si Patriot.
Ceva mai putini abili decat turcii, polonezii nu au si varianta chineza, alternativele fiind din nou Aster, considerat favorit, MBDA oferind cel mai important procent de localizare sau tehnologia israeliana.
SUA mizeaza din nou pe tehnologia superioara si pe legatura strategica, trimitandu-l pe Secretarul Apararii Hagel pe post de agent de marketing. Guvernul polonez a programat urmatoarea runda de discutii tehnice pentru luna Martie.
Coincidenta sau nu, in decursul a doar doua luni se vor decide (daca nu apar noi amanari) cele mai importante achizitii de sisteme anti-aeriene din Europa.
Ambele tari, Polonia si Turcia, fac parte din Scutul ABM “Aegis Ashore” si e interesant de vazut in ce masura alegerea lor va influenta a treia componenta, Romania, care, cel putin declarativ, s-a interesat la un moment dat de sisteme similare si chiar a incercat o coordonare cu Polonia in sensul asta.
Posted in
Sistemul francezilor era o solutie buna sau se putea/inca se poate face ceva cu israelienii care vad ca dau cu transfer de tehnologie in toate partile…?
Ma uitam mai demult la un video si am ajuns la concluzia ca “beneficiul” sistemelor israelieni este ca le folosesc destul de des si le imbunatatesc mereu, ceva asemanator “F-16 si-a dovedit capabilitatile in lupta pe cand Gipen…”
Si mai spuneau ca au ajuns cu “David’s Sling” (sau cum se numeste) la 90%+ eficacitate.
Cred ca am putea face o gramada cu israelienii si sunt sigur ca si ei ar vrea, la preturi rezonabile si ne alegem si cu sisteme performante, productie interna etc etc etc
Nu ma refer numa’ la sisteme AA, la mai tot in general.
Problema cu VL MICA e de pret, nu de performanta. Si in cazul nostru particular, de modul cum s-ar fi facut achizitia, ca de obicei. In rest, se pare ca e un SHORAD care isi face treaba, are marele avantaj ca e disponibil in doua variante (radar sau IR) insa e scump. Ar fi si motivul pentru vanzarile slabe.
Ref. la israelieni, regula generala e ca nimic nu e pe gratis, totul se plateste. Daca e sa analizam fiecare cooperare pe care israelienii o fac, ar rezulta ca ei intra in combinatii cu parteneri care le aduc fie finantare (ex. India) fie tehnologie, atunci cand au nevoie de ea (ex. Africa de Sud) fie ambele (ex. SUA). In rest, daca e sa vanda transfer tehnologic, o fac intr-adevar mai liberal decat ceilalti dar costa ceva si nu totul e de vanzare, asa cum se vede din exemplul Barak-8. Practic, a doua regula generala ar fi ca, in zona tehnologiilor sensibile, e foarte greu sa cumperi chiar cu banii jos tehnologiile pe care nu ai putea sa le dezvolti si singur. E ce au invatat la timpul lor Israelul, Coreea de Sud, China si mai nou Turcia. Cum sta Romania la capitolul bani sau tehnologie, se stie.
Insa intr-adevar produsele israeliene sint competitive si ai ocazia sa le vezi cum performeaza in conditii “live”, nu in teste atent regizate. Dintre toti, ei par cei mai deschisi la ideea unor cooperari. Daca si partenerul aduce ceva, evident.
Apropos de VL MIICA, Romania ar fi trebuit sa fie primul client de export al sistemului si prin 2010 cativa oficiali romani au asistat la o demonstratie live a sistemului impotriva unei rachete de croaziera. Tinta a fost doborata din prima lovitura, acuratetea sistemului de ghidare fiind extrem de mare si impresionandu-i pe ai nostri care erau obisnuiti cu sistemele rusesti, cate 2-3 rachete pe tinta si…Doamne-ajuta.
Cam tot armamentul MBDA este foarte scump dar si foarte bun, sincer regret amarnic ca avem in dotare Mistral si VL MICA, ca banii oricum s-au dus dracului si se duc in continuare, dar am fi avut in dotare un SHORAD/V-SHORAD excelent pentru multi ani de acum incolo. Pe vremea cand contractul era in carti eram extrem de fericit, iar cand am aflat ca a cazut, daca-l prindeam pe strada pe SRS il cotonogeam! Deh…pacatele tineretii 🙂 Pacat…
Dap, pana acum nu s-a auzit nimic negativ de MICA sau Mistral, ultimul fiind foarte raspandit.
Insa nu cred ca scopul scuza mijloacele: vroiau sa le cumpere printr-o hotarare secreta de Guvern (de ce secreta?), nici vorba de vreo licitatie sau ceva de genul asta. Modul cum s-a terminat afacerea pare mai mult o reglare de conturi intre doua grupuri mafiote. Greu de spus cine a avut dreptate, probabil nici unii, nici altii, isi urmareau fiecare interesele care sint si acum neclare. Singura metoda sa faci diferenta intre alb si negru e sa tii o licitatie cu caiet de sarcini public sau un dialog competitiv transparent. De exemplu ce se intampla in Turcia sau Polonia (fara a idealiza, evident) unde se cam stiu ofertele si in ce masura se potrivesc sau nu cerintelor. SI de ce a fost ales X si nu Y.
Abia atunci am afla daca SLAMRAAM nu ar fi mai ieftin decat MICA, de exemplu, sau care e diferenta intre Mistral si Stinger. Sau daca nu exista si alte optiuni. In plus s-ar pune un pic de presiune pentru transfer de tehnologie. Hotararile secrete de Guvern sint din principiu dubioase.
cea mai buna varianta pt. Romania ar fi aceasta: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=288211937994067&set=a.147492528732676.34991.143383039143625&type=1
Ar fi utila doar daca am avea si varianta reala. Sau copia chinezeasca.