February 22nd, 2014 
admin 
FARA 83 – Sursa: imfdb.org
Sau ce pot face
Doua maini dibace.
Dintr-un motiv sau altul cele mai interesante versiuni ale AK-47 sint si cele mai putin cunoscute, lipsa succesului confirmand practic profilul cumparatorului tipic de AK, neinteresat de prea multa inovatie.
Pe langa avansatul CR-21, un bullpup cu corpul fabricat din material platic, pe lista celor care un incercat sa rupa monotonia se inscrie si F.A.R.A 83, (Fusíl Automático República Argentina) cunoscuta si ca FAA 81 (Fusil Automático Argentino). Desi extrem de diferite, cele doua au totusi o legatura comuna in versiunea israeliana Galil, din care a derivat atat FARA 83 dar si CR-21, prin intermediul R4, pusca standard a armatei sud-africane.
Daca in privinta CR-21 noutatea constructiei pare sa fi pus eventualii clienti pe fuga, FARA 83 a aparut la momentul nepotrivit, la locul nepotrivit.
Contractul pentru o noua arma de asalt a fost plasat de armata argentiniana in 1981 insa infrangerea rezultata din Razboiul Malvinelor nu a fost de natura sa incurajeze productia militara din acea perioada. FARA 83 a fost construita plecand de la scheletul Galil insa modificarile facute de inginerii argentinieni au fost substantiale, rezultand practic o arma noua.
FARA 83 – Sursa: fullaventura.com
Au fost fabricate circa 1.000 de exemplare pana la intreruperea productiei iar criza economica profunda in care s-a scufundat Argentina a amanat repornirea liniei de productie.
Se pare insa ca in final productia ar fi fost reluata, pentru un numar necunoscut de bucati, arma fiind pastrata ca altenativa la FN FAL-ul cu care este inca dotata in mod curent armata argentiniana.
Istoria destul de nefericita a FARA 83, marcata de conjunctura in care s-a aflat Argentina pentru cea mai buna perioada a anilor ’80 si ’90, nu spune prea multe lucruri referitoare la realizarea tehnica in sine. Fara a fi constransi de o traditie in constructia de AK, argentinienii au putut evalua obiectiv punctele tari si cele slabe ale Galil-ului si au incercat sa le exploateze, avand la dispozitie resurse relativ limitate. Rezultatul pastreaza constructia ieftina pentru care este vestit AK-ul, ca si mare parte a componentelor interne care si-au dovedit fiabilitatea.
Poate cea mai importanta modificare este adoptarea unei solutii tipice AR-15/18 pentru realizarea cutiei mecanismelor, compusa acum din doua piese (inferioara/superioara) articulate.
Originea AK devine clara – Sursa: fullaventura.com
Este cel mai bun exemplu de intoarcere la originile AK-46, dupa formula Inapoi in viitor. Rezultatul este o arma cu potentialul de a fi mai precisa decat AK-47, similara realizarilor occidentale, pastrand insa fiabilitatea si costul scazut al originalului.
Calitatea aparenta a constructiei este de nivel “romanesc”, ceea ce ar insemna ca modificarile sint la indemana majoritatii producatorilor actuali de AK-uri, fara a necesita echipamente foarte moderne si/sau scumpe.
Sursa: fullaventura.com
Sursa: fullaventura.com
O eventuala productie de masa a FARA 83 la mijlocul anilor 80, inainte ca materialele sintetice avansate sa fie un must-have, ar fi putut asigura ingeniosului proiect argentinian un loc mai bun in istoria armelor de asalt.
Sursa: taringa.net
Nu poate scapa paralela cu arma de asalt propusa de UM Sadu pentru inlocuirea AKM-urilor romanesti, proiect care a fost abandonat odata cu oprirea productiei de armament la Sadu si concentrarea pe fabricarea de munitie.
Sursa: UM Sadu
Inca un exemplu de proiect aparut la momentul nepotrivit.
Posted in 
unde pot sa aflu mai multe despre proiectul celor de la Sadu?
Proiectul de realizare a unei pusti de asalt românesti, cal. 5,56 mm a fost încheiat. Dupã trei ani de încercãri, Academia Tehnicã Militarã din Bucuresti si Uzina Mecanicã Sadu, au realizat o pusca de asalt perfect compatibila cu standardele NATO. Munitia pentru acest tip de pusca – standard NATO cal. 5,56 mm – este deja produsa de industria romaneasca de aparare. Pusca de asalt realizatã de cele doua institutii nu mai are nici o legaturã cu pistolul mitraliera model AK-47. Sursa: Curierul Armatei, 2005.
Nu mai sint informatii nici pe site-ul Sadu si nici Romarm iar pozele gasite pe net sint cam aceleasi, de exemplu aici.
multumesc, acum am auzit prima data de proiectul celor de la sadu…ma intreb daca este peste ce au facut cei de la cugir
ACTTM a lucrat la ambele proiecte deci cel mai probabil au elemente comune. Nu am vazut pana acum nici o poza a armei de la Sadu dezasamblata si e greu de spus doar ochiometric care ar diferentele. Cert e ca la exterior arata destul de diferit fata de Cugir.
Fie Cugir este o evolutie a Sadu fie cea din urma era prea “noua” (in sensul de diferit fata de AK), a avut probleme si s-a revenit la un proiect mai apropiat de AK. Poate e vorba si de diferentele dintre cele doua uzine. Sint doar speculatii, in lipsa de info certe fiecare alege ce varianta vrea.
Prototipul acestei arme a fost realizat la U.M.Sadu in perioada 2000-2001.
Se tragea cu ea in poligoanele de incercari din Sadu I si din Sadu II pana se inrosea teava. Din doua miscari se demonta teava, se racea sub jet de apa, se monta la loc f. rapid si se continua tragerea cu aceasi precizie.
A FOST O ARMA DE ASALT F BUNA ! PACAT CA NU S-A FABRICAT LA SADU!
Prototipul a fost realizat la Sadu iar proiectul a fost preluat de Academia Militara care l-a relevat si l-a insusit, fara sa-l omologheze la Sadu (v. si pistoletul Dracula pe care l-au transferat la Clinceni pentru ca la Sadu s-a oprit fabricatia de armament in acea perioada.
Ce mecanism folosea, acelasi ca la AK?
despre arma de la Sadu se spunea că a fost ”inspirată” de proiectul est german!
https://en.wikipedia.org/wiki/Wieger_StG-940
GALIL ACE se vinde foarte bine acum în America de sud și se fabrică deja sub licență în Columbia și Chile! și este poate varianta cea mai îmbunătățită a AK clasic