“Vor fi costuri” suna amenintarea presedintelui american la adresa Rusiei, ca raspuns la anexarea Crimeii.
Pana acum singurele masuri concrete nu au reusit decat sa starneasca zambete condescendente si sa contruiasca imaginea de invincibilitate a Rusiei, obiectiv visat de 25 de ani si realizat pe neasteptate acum.
Vesticii s-au trezit in situatia de a nu avea un raspuns adecvat la amenintarea rusa, cu siguranta nu unul care sa loveasca in interesele imediate ale Rusiei.
Bajbaind dupa o solutie, s-au gasit doar masuri simbolice de tipul eliminarii Rusiei din G-8 si inghetari de bunuri detinute de unii cetateni rusi in strainatate. Daca eficacitatea unei masuri se judeca pe baza raspunsului, atunci linistea din acest moment a oficialilor rusi e cea mai buna indicatie ca acestea nu si-au atins scopul.
Dar Rusia nu a fost intotdeauna asa tacuta, momentele in care a intrat in conflict vocal cu Vestul dezvaluindu-i punctele slabe. Nu trebuie cautat prea departe pentru a identifica o vulnerabilitate pe care rusii nici macar nu au facut prea multe eforturi de a o ascunde: daca se exclude momentul extinderii NATO, greu repetabil din motive destul de evidente, atunci cele mai serioase crize au fost provocate de rusi ca raspuns la planurile SUA de a desfasura elemente BMD in Europa Centrala.