TehnoMil

GBI “pedepsitorul” – Sursa: Wikipedia.org

“Vor fi costuri” suna amenintarea presedintelui american la adresa Rusiei, ca raspuns la anexarea Crimeii.

Pana acum singurele masuri concrete nu au reusit decat sa starneasca zambete condescendente si sa contruiasca imaginea de invincibilitate a Rusiei, obiectiv visat de 25 de ani si realizat pe neasteptate acum.

Vesticii s-au trezit in situatia de a nu avea un raspuns adecvat la amenintarea rusa, cu siguranta nu unul care sa loveasca in interesele imediate ale Rusiei.

Bajbaind dupa o solutie, s-au gasit doar masuri simbolice de tipul eliminarii Rusiei din G-8 si inghetari de bunuri detinute de unii cetateni rusi in strainatate. Daca eficacitatea unei masuri se judeca pe baza raspunsului, atunci linistea din acest moment a oficialilor rusi e cea mai buna indicatie ca acestea nu si-au atins scopul.

Dar Rusia nu a fost intotdeauna asa tacuta, momentele in care a intrat in conflict vocal cu Vestul dezvaluindu-i punctele slabe. Nu trebuie cautat prea departe pentru a identifica o vulnerabilitate pe care rusii nici macar nu au facut prea multe eforturi de a o ascunde: daca se exclude momentul extinderii NATO, greu repetabil din motive destul de evidente, atunci cele mai serioase crize au fost provocate de rusi ca raspuns la planurile SUA de a desfasura elemente BMD in Europa Centrala.

Cele doua momente semnificative au fost disputele legate de instalarea rachetelor GBI in Polonia (si a radarului asociat in Cehia) precum si intentia de a dezvolta o versiune mai puternica a rachetelor SM-3 ce urmeaza a fi instalate in Romania si Polonia.

Ambele initiative au fost abandonate, Rusia inregistrand succese tactice semnificative, macar la nivelul imaginii, care au aratat insa lucrul de care se tem cel mai mult. Puterea militara a Rusiei se sprijina deocamdata in proportie mare pe arsenalul nuclear si orice masura care duce la micsorarea eficacitatii acestuia loveste in elementul central pe care s-a sprijinit Rusia in ultimile decenii.

O reintoarcere la doctrina “Star Wars” a anilor ’80 ar fi deci o optine interesanta pentru SUA, eficacitatea ei fiind demonstrata practic, in fata unui adversar, URSS ,care dispunea de resurse net superioare celor de care dispune Rusia astazi.

Inferiori tehnologic, rusii nu ar putea raspunde simetric, singura optiune fiind o crestere a arsenalului atomic insa costurile intretinerii acestuia sint prohibitive. Iar daca “Star Wars” a contribuit intr-o masura la falimentul URSS, atunci cu siguranta ar fi capabil sa ruineze Rusia de azi.

Deocamdata revenirea la planurile abandonate de a desfasura in Europa interceptoare capabile se neutralizeze o parte a arsenalului atomic rusesc este doar la nivelul de idee, cativa senatori americani venind cu propunerea de a relua planul initial al lui Bush.

Daca la momentul abandonului discutia era centrata pe eficacitatea Scutului in protejarea Europei si mai ales a SUA impotriva rachetelor balistice lansate din Iran, solutiile optime fiind plasarea rachetelor GBI pe teritoriul american, de data asta discutia ar trebui sa fie reducerea amenintarii nucleare ruse asupra Europei. Chiar daca ambele parti stiu ca un razboi nuclear nu este posibil, manevra ar impune Rusiei un raspuns care implica cheltuirea unor sume importante.

In fata concretizarii acestor planuri sint totusi unele obstacole, de la cele tehnice – GBI avand in in acest moment probleme serioase – dar si politico-economice, SUA fiind greu de convins acum sa aloce fonduri pentru protejarea exclusiva a Europei.
Poate ca evenimentele din Ucraina au schimbat putin perceptia asupra utilitatii Scutului si acesta va fi folosit ca element de pedepsire a Rusiei, obligand-o sa suporte costuri reale.