June 11th, 2014 
admin 
S-3 Viking – Sursa: Wikipedia.org
A facut parte dintr-o generatie fabuloasa, alaturi de A-7 Corsair, A-6 Intruder, E-2 Hawkeye si bineinteles F-14 Tomcat, servind vreme de 35 de ani ca principal avion de cercetare anti-submarin a US Navy: S-3 Viking.
Un aparat robust si fiabil, cu o raza de actiune exceptionala pentru un avion asa de mic si o structura capabila sa suporte foarte multe modificari – printre rolurile aditionale fiind cele de cisterna zburatoare si lupta electronica – cariera sa parea sa se prelungeasca la nesfarsit.
A fost retras din seviciu in 2009 printr-o decizie controversata, structurile avand inca destule ore de viata operationala in ele, fiind inlocuit in rolul ASW de P-3 Orion si SH-60 Seahawk, optiuni situate la capetele spectrului: una reprezentand un avion cu raza foarte lunga de actiune, cu baza la tarm iar cealalta fiind un elicopter cu viteza si raza de actiune relativ reduse.
In prezent, in jur de 90 de celule S-3 sint gazduite de AMARC, depozit mai cunoscut pentru stocarea celebrelor F-16, avand o medie de 9.000 de ore zburate dar durata vietii operationale ar putea fi extinsa, dupa un eventual proces de modernizare prin care ar fi practic reconstruite, cu pana la 10.000 de ore.
O idee interesanta, vehiculata mai mult sau mai putin oficial, ar fi readucerea in serviciu a S-3 pentru a combate mai noile sau mai vechile amenintari submarine, neglijate in ultima perioada.
Varianta este sustinuta si de interesul aratat de Coreea de Sud pentru achizitionarea a 18-20 aparate ASW iar oferta Lockheed, care presupune refolosirea structurilor S-3 existente, este vazuta foarte favorabil, nu in ultimul rand si pentru capacitatea lor de a opera de pe eventualele portavioane pe care asiaticii le-ar achizitiona in viitor.
O alta varianta ar fi reintoarcerea in serviciul US Navy, de data asta ca avion cargo pentru transportul imenselor motoare F135 ale F-35, sarcina dificila chiar si pentru concurentii derivati din V-22 Osprey si E-2 Hawkeye.
Revenind la ideea unui aparat de cercetare maritima si ASW, acesta ar fi inca un articol pe lunga lista a lucrurilor care lipsesc din inventarul MApN. Daca pana acum era undeva la sfarsitul listei, odata cu intensificarea eforturilor Rusiei pentru innoirea flotei de submarine conventionale importanta lui ar trebui sa fi crescut serios.
Fara a ajunge din nou la comparatii din seria “la altii se poate”, trebuie remarcat ca polonezii au deja un aparat dedicat cercetarii maritime, PZL M28B Bryza 1RM bis, produs local.
PZL M28 Bryza – Sursa: Wikimedia.org
Versiunea ASW a M28B Bryza a inceput sa intre in dotare din 2008.
Omologul sau romanesc ar fi fost proiectul AeroTaxi, cel mai probabil ingropat deja, o versiune remotorizata TP putand fi o solutie comparabila cu M28 dar, ca de obicei, nu e pentru cine se pregateste…
AeroTaxi – Sursa: impactnews.ro
Probe statice ale structurii AeroTaxi – Sursa: Buletinul INCAS
In lipsa lui si a banilor pentru orice alte aparate noi, speranta e tot intr-o pomana picata “din cer”, asta in cazul in care George Friedman are dreptate si exista interes pentru intarirea capacitatii maritime a NATO la Marea Neagra, prin intermediul Romaniei, asa cum lasa sa se inteleaga prin cel mai recent articol al sau (originalul aici, versiunea sumarizata in lb. romana putand fi citita pe Hotnews.ro).
Posted in .jpg){kind=link}
Mi-a placut ca l-ai citat pe Friedman la sfarsit 🙂
Doar ca omu’ tot trage clopotele prin zona pentru “baba surda”, el fiind mai interesat in intarirea securitatii Poloniei, dar incluzandu-ne si pe noi in “schema”, pe principiul ajuta-ma sa te ajut 🙂
Nu cred ca face asta de capul lui, cineva ii sponsorizeaza toata activitatea prin zona.
Ar putea foarte bine sa se concentreze pe Asia de Sud-Est: China, Taiwan, Filipine, Vietnam, subiecte fierbinti sint.
RAND nu face lucruri la intamplare, cu atat mai mult nu insista pe ceva ce nu e de interes. E posibil ca unii din Administratiei sa incerce sa-i influenteze pe altii sau Congresul.
Daca un subiect va sta pe masa mai mult timp si va parea suficient de fierbinte, isi va face aparitia si prin discursurile politicienilor si de acolo pana la a deveni lege mai e putin.
Da, corect, nu contest asta, ca si Friedman este o portavoce a unor agentii guvernamentale din SUA, si viceversa… doar ca la noi toate mesajele sale cam ricoseaza – ma refer la guvernul nostru 🙂
As fi chiar mai interesat cu ce se ocupa Wesley Clark si daca mai iese la rampa cu vreo analiza, ceva…
Vor bate saua cu un ciocan mai mare, in functie de interes.
Ceva rezultate se vad deja: daca la inceput se anunta ca se va aloca 2% prin 2017 si ca anul asta oricum nu sint bani, mai nou se vorbeste de 2016 si o rectificare de buget pozitiva anul asta. Inca putin si vor anunta 2015 si alocari din fondul de urgenta, e mai dificil sa le iei baronilor painea de la gura dar se poate.
Ei bine cu un astfel de avion s-ar putea verifica politica “smart Defense” americana. De exemplu reintroducerea in dotatrea USA a S 3 Viking si donarea lui anumitor state care au un gap in acest moment cu conditia ca toate aceste state sa finanteze un program de modenizare comun.
Acest lucru ar avantaja atat USA cat si partenerii NATO si poate cei non NATO. Practic astfel impartite costurile s-ar putea folosi ieftin o capabilitate comuna. Pentru Romania cred ca 4 astfel de aparate ar fi mai mult decat suficiente dar nu ni le-am permite decat daca am avea un fel de upgrade si mentenanta comuna cu USA si alti parteneri.
Aici ar fi o problema pentru ca Turcia a comandat deja CN-235 si ATR-72 deci nu intra in schema. Ar ramane bulgarii si grecii, la ultimii situatia e interesanta:
“…Greece has rejected American offers of refurbished P-3s, as well as an interesting offer of second-hand S-3B Viking aircraft…For Greece, the planes’ age and hard usage in carrier landings creates issues with spares, training, and operational costs. These issues combine to make an S-3B transfer unattractive as a long-term solution. If the current financial crisis pinches Greece’s defense procurement budgets sharply enough, however, a cheap enough S-3 transfer offer might begin to look attractive as a stopgap solution that would compete with P-3 re-winging and/or refurbishment.” Sursa: defenseindustrydaily.com
Ar fi deci ceva sperante.
Ma intreb daca Scorpionul celor de la Textron n-ar merge adaptat pentru astfel de misiuni. Mai mic, capacitate de incarcare mai mare iar in ligheanul Marea Neagra nu ai nevoie de o raza de actiune exagerata (eventul mai ia niste rezervoare acrosate)
Pentru un avion de supraveghere, autonomia e unul din indicatorii de performanta majori. Mai ales in cazul misiunilor ASW, suprafata care ar trebui acoperita metodic e semnificativa, nu poti sa te bazezi doar pe radar.
Ar trebui sa se tina seama ca in cazul S-3 performantele sint date luand in calcul o echipare completa, ma refer la echipamentele de bord, in timp ce Scorpionului mai trebui sa i se monteze cel putin radarul si senzorii ASW pentru a fi comparabil. Iar asta va manca din sarcina utila.
Rezistenta structurii e un alt punct la care S-3 ar putea fi superior, tinand cont ca a fost proiectat pentru a opera de pe portavioane si deocamdata nu avem date ref. la cum se comporta Scorpionul cand e incarcat cu de toate, inclusiv cada de baie. S-ar putea descoperi ca desi teoretic ar rezista, in practica ar apare fisuri. Nu ar fi primul si nici ultimul avion care ar avea nevoie de reproiectari pentru a face fata sarcinilor.
In final, S-3 a fost conceput de la inceput ca avion ASW si de patrulare si a avut multi ani de serviciu activ in care i s-au fixat problemele deci e destul de sigur ca ar fi mai potrivit misiunii. Daca ar fi disponibil la un pret decent, ar fi o prima optiune. Dar lumea ASW nu a inceput si nu se va termina cu S-3 asa ca exista si alte optiuni. Nu stiu insa daca Scorpionul se preteaza, mai intai ar trebui un studiu al producatorului care sa decida asta.
[…] sud-coreenilor in achizitia avioanelor S-3 Viking retrase de USN (Kilo killer, episodul precedent) s-a materializat: Jane’s a anuntat ca asiaticii vor cumpara 12 unitati, cu o optiune pentru […]