July 10th, 2014 
admin 
PR-15 Ragun – Sursa: polska-zbrojna.pl
Fabrica Łucznik din Radom a prezentat noul pistol care va fi cel mai probabil ales pentru echiparea “soldatului viitorului” polonez, parte a programului Tytan.
Numit PR-15 Ragun, noul model este de fapt o evolutie a mai vechiului MAG-98, care a pierdut la jumatatea anilor ’90 contractul initial pentru dotarea armatei in fata WIST-94.
Asa cum am detaliat intr-un episod trecut alegerea s-a bazat mai mult pe criteriul greutatii reduse, MAG-98 – fabricat din aluminiu – fiind descalificat deoarece cantarea cu putin peste barem, alte criterii tehnice nemaifiind luate in calcul.
Desi WIST-94 – cu corpul fabricat din material polimeric – era mai usor, s-a dovedit in practica mult mai putin fiabil in contrast cu MAG-ul vandut pe piata civila, care a fost foarte apreciat la acest capitol.
Armata a decis astfel sa incerce un model derivat al MAG si a semnat o intelegere cu grupul PHO, din care face parte fabrica Łucznik, pentru dezvoltarea prototipului si pentru livrarea a cel putin 15.000 de pistoale PR-15 pana in 2022, conform Jane’s.
Se mai lucreaza inca la finisaje – Sursa: Jane’s
Poate cel mai controversat aspect al PR-15 este utilizarea in continuare a aluminiului pentru constructia corpului armei, in momentul cand toti ceilalti fabricanti au adoptat materialele polimerice.
Aluminiul are dezavantajul greutatii mai mari si cel al costului de prelucrare mai mare, singurul avantaj fiind tehnologia mai accesibila celor care nu pot investi in echipamentele de turnare necesare materialelor plastice.
Nu ar trebui sa fie si cazul polonezilor, pe de o parte ei avand deja experienta producerii sub licenta a P99 si a unei versiuni specifice Poloniei, RAD, iar pe de alta parte Ragun va fi produs intr-o fabrica noua, care beneficiaza de cele mai noi echipamente.
Pana la elucidarea motivului pentru care polonezii au preferat metalul in locul polimerilor, trebuie notat ca aluminiul are totusi caracteristici apropiate acestora si ar fi o varianta de luat in considerare ca o alternativa, pentru cazul in care s-ar urmari scaderea greutatii armelor.
Ca o paranteza: desi Cugirul a fabricat pistoale cu corp de aluminiu, tehnologia fiind cunoscuta, arma regulamentara a Armatei este in continuare fabricata din otel, cu toate dezavantajele cunoscute.
Revenind la noua fabrica Łucznik, acesta va produce pe langa Ragun si arma de asalt MSBS iar polonezii au anuntat ca sint pregatiti sa ia parte la competitia pentru noua arma de asalt franceza. Desi PHO nu are greutatea celorlalti concurenti, precum FN sau HK, e un semnal ca polonezii au incredere ca nu se vor face de ras la evaluarea tehnica, o nota buna primita de la francezi putand deschide alte usi.
Prezenta in competitie ar putea fi considerata deci o investitie in viitor si nu doar o pierdere de timp. Tot o investitie inteligenta a fost si dezvoltarea MSBS, un proiect complet nou desi polonezii produceau deja o versiune destul de avansata a AKM, Beryl.
Posted in
Noi tot Carpati folosim?
Nu, Md. 2000/95.
Pistolul romanesc nu e ala de 1 kil?
Am auzit multe cuvinte de rau despre el, putea fi o scula excelenta daca se insista pe calitate.
Se pare ca la romani e la moda sa faci pistoale grele, – de exemplu modelul 1998 avea 1.1 kg fara incarcator….
Ala e, fie li se pare ca otelul e inca cel mai bun material pentru corpul unui pistol, chiar daca va cantari cat o piesa de artilerie si va costa tot atat fie nu pot / nu stiu sa-l faca altfel, motive destul de bune pentru a ramane la aceeasi moda.
Amicii care chiar au fost nevoiti sa il foloseasca s-au scapat de el cu prima ocazie. Partea proasta e ca nici munitia facuta la noi pentru el nu e buna. Otel sa fie dar sa il faca naibii calumea sa nu rugineasca la prima transpiratie sau umezeala.
Nu inteleg de ce nu se adopta un model super cunoscut si consacrat gen Glock.
Pai exact asta e marea problema: poti face pistoale cu corp de otel de foarte buna calitate insa vor fi scumpe. Prelucrarea de precizie si tratamentele ulterioare costa destul de mult. Iese ceva foarte bun, rezistent insa scump si cam (spre foarte) greu. Daca te cheama HK, poti sa le treci la categoria premium si sa ceri pretul corespunzator. Daca te cheama Cugir, ai o problema: si daca ai scoate un produs echivalent (se pare ca nu e cazul, sint probleme cunoscute de calitate) nu-l cumpara nimeni la un pret premium, ca nu scrie pe el ce trebuie. Ramane deci sa se fabrice ceva greu, relativ scump si mediocru ca performante.
Avantajul “plasticului” e ca standardizarea productiei este mult mai usoara, piesele sint (aproape) identice si nu au nevoie de tratamente complexe dupa turnare, deci cost mic. Si cea mai redusa greutate posibila.
De ce nu face Cugirul ce face toata lumea, fara exceptie, e o intrebare fara raspuns. Glock-ul era o idee buna si polonezii au inceput la fel, asambland initial P99 din piese importate si abia dupa un timp producand piesele metalice. Nu au avut rabdare sa ajunga in acelasi stadiu. Nu m-ar mira ca in spatele renuntarii la cooperarea cu Glock sa fie motivul cunoscut: cuiva nu i-a iesit cat se astepta.
Oricum, austriecii nu sint singurii, exista alti producatori din zona noastra, putin cunoscuti, care se descurca foarte bine facand pistoale ieftine si de calitate relativ buna.
Polacii se agita dar nici ei nu au mari realizari,arata bine pe dinafara produsele lor dar si celebrii lor cremwursti din vremea tineretii mele aratau bine dar cand ii mancai trebuia sa bei 5 emetirale
Au avut portia lor de esecuri, asta e clar, cum a fost corveta Gawron sau semi-esecuri – aici ar fi mai multe. Au inceput foarte multe programe dar nu au putut duce prea multe la bun sfarsit. Insa macar ei se agita, tot incearca ceva chiar daca uneori mai rateaza. Prefer atitudinea asta decat imobilismul.
Sunt de acord dar noi nu ne aflam in pozitia geostrategica si geopolitica sa ne comparam cu polacii oricat de rau suna pentru un patriot ca mine,ca dumneavoastra si ca cei care posteaza aici.Polonezii sunt mai avansati ca noi si de aia isi permit sa investeasca chiar daca nu stiu cat de abila e investitia.
Sigur ca trebuie pastrate proportiile, Polonia este de doua ori mai mare ca Romania, economic are multi ani inainte, ceea ce face diferenta si mai mare si decalajul pare ca se mareste, in loc sa se micsoreze. Romania nu si-ar permite decat in vis un program F-16 ca al polonezilor (cu toate problemelle lui) sau achizitia unor avioane de antrenament occidentale noi.
In ceea ce priveste armele individuale insa, cred ca diferenta o face mai mult mentalitatea decat forta financiara: e clar ca romanii nu ar putea investi intr-o fabrica complet noua si utilata ultra-modern cum au facut polonezii dar nici nu par sa scoata tot ce se poate din ceea ce au deja. Parca nici curaj de a prezenta ceva nou nu e.