July 29th, 2014 
admin 
CZ P-07 – Sursa: cz-usa.com
Cehii si polonezii au dat lovitura: Egiptul va cumpara inca un lot de 50,000 de pistoale CZ 75 P-07 dintr-un contract mamut de 129,000 de bucati.(Sursa: armadninoviny.cz)
P-07 devine astfel, la doar 5 ani de la aparitie, un mare succes al CZUB (Ceska Zbrojovka Uhersky Brod) si promite sa joace un rol important in reintoarcerea cehilor in prima liga a fabricantilor de armament usor.
CZ 75 a fost la vremea lui un model foarte reusit, probabil cel mai bun pistol produs in spatele Cortinei de Fier, acesta fiind copiat inclusiv de firme occidentale.
Chiar si pistolul Cugir Md 95/2000 are la baza modelul cehesc, acesta venind pe filiera italienilor de la Tanfoglio si a israelienilor de la IMI.
Noul model apartinand familiei CZ 75 are destul de putine in comun cu membrii mai vechi, liniile originalului fiind greu de recunoscut.
Cum era de asteptat, cehii au renuntat la constructia integral metalica in favoarea unui corp din material polimeric si la sistemul de inzavorare tip Browning pentru unul modificat, de origine Sig, tipic oricarui pistol modern. Rezultatele nu s-au lasat prea mult asteptate, imensul contract din Egipt fiind un inceput foarte promitator.
Contributia polonezilor este poate surprinzatoare, fabrica din Radom fiind contractata pentru a produce tevile P-07. Se pare ca disciplina germana adusa de Walther, partenerul polonezilor in fabricarea P99, a avut ca rezultat o calitate a fabricatiei foarte buna, polonezii fiind acum cautati ca furnizori de parti componente pentru alti fabricanti de arme.
Cehii se dovedesc destul de liberali atunci cand vine vorba de subcontractare si chiar de acordarea licentei, slovacii de la Sitno Holding fiind si ei pe lista, cu ochii pe un posibil contract din partea armatei slovace.
Posted in
Pistolul romanesc are la baza o durere in 14.
Este inca unul din zecile si sutele de exemple despre ceea ce am fi putut noi sa facem, nu neaparat ca si concept ci ca productie.
Comunismul a distrus mandria lucrului bine facut pe care a avut-o generatia crescuta prin anii ’30-’40, cand se putea vorbi de o oarecare industrializare a Romaniei. Oamenii aia au mai lucrat pana prin anii ’70-’80 dupa care au ramas cei cu “scarbiciul”. Si in scarba au fost facute majoritatea lucrurilor de atunci incolo, cu foarte putine exceptii.
Da si nu.
Omul munceste bine daca (insert 1000 de motive aici).
Nu a existat nici un CTC serios, nici un stimul, nici un “cineva” care vine cu aia mare si tare daca produsul nu corespunde. Nici macar hei-rupul de la Plan nu a ramas.
Pe de alta parte americanii au preferat sa isi trimita aici oameni pe partea de CTC, in loc sa rupa contractele cu romanii. Pretul era oricum excelent si tevile alea prelucrate la rece duc mai mult decat dublul unor tevi prelucrate normal la cald. ( ma refer la akm ) Un manager adevarat ar aduce niste consultanti pe partea asta de calitate + niste investitii dupa posibilitati prin locurile esentiale.
Se pare ca la pistoale nu avem aceeasi traditie sau cum ar spune unii acelasi ‘noroc’.
Sigur ca pot fi 1000 de stimulente pentru a lucra bine, in functie de cultura locala, insa eu m-am referit doar la unul, poate cel mai sofisticat dintre toate: pana la urma ceea ce faci te reprezinta. O idee complet straina romanilor care inca se lupta cu rata de rebuturi si pierd. Adica celor care inca aspira la statutul de “chinezi”. Pana sa fie nemti (in sensul traditional) sau japonezi, va mai curge multa apa pe Dambovita, daca se va intampla vreodata. Deocamdata americanii sint nevoiti sa trimita “oameni de incredere” in Ro pentru a asigura receptia deci tratamentul este de nivel “mexican”.
Manager adevarat… la Stat?!?! Fara un parteneriat cu niste straini, exclusiv pentru furnizare de piese care sa fie asamblate si vandute sub firma partenerului, nu se va avansa prea mult. As vrea sa vad rebuturi trimise pentru asamblare la Glock, Sig sau HK.
Poate e putin offtopic, dar uite ce au rusii.
http://englishrussia.com/2014/08/04/competition-of-the-russian-elite-forces/
Baietii aia de proiectare si realizare de armament usor nu au stat degeaba, la fel nici responsabilii cu moda.
Investia in SOF a dat rezultate in cazul Crimeii. Probabil ca asta ii va incuraja sa cheltuiasca si mai mult in zona asta.
On topic, interesant de remarcat e ca armele lor erau cotate pe piata civila americana ca fiind de mai buna calitate decat cele de provenienta romaneasca si nu cred ca au investit in tehnologie cu mult mai mult.
Ce produce industria de armament romaneasca si ce produce cea ruseasca?
Diferenta e mare la diversitate. Noi nu avem de exemplu pistoale cu care sa iesim in lume. AKM’urile noastre sunt excelente si cam atat. Munitia produsa la noi e sau era foarte proasta.
Deci despre ce anume vorbim?
Pai e parerea americanilor ca si AKM-urile noastre sint mai proaste decat ale rusilor. Cu siguranta ca sint mai ieftine. N-am vazut nici o comparatie in care SAR-urile sa fie cotate, ca si calitate, mai bine decat cele rusesti.
Corect, sunt mai bine facute, toate armele facute in URSS erau mai bune decat cele facute in restul statelor satelit.
Dar asta nu inseamna ca cele facute la noi nu sunt bune. Principalul atu la noi – tevile prelucrate la rece.
Da, principalele motive de nemultumire sint finisajele. Probabil ca civilii sint si un pic mai pretentiosi decat militarii (pana la urma dau bani din buzunarul lor) insa diferenta remarcata intre AKM-urile “militare” (in practica mai toate sint versiuni civile) ramane. Adica unii investesc ceva mai multa atentie in detalii decat altii. Si asta spune unele lucruri despre intreg procesul de fabricatie. E putin probabil sa fii “german” la fabricatia mecanismelor si “balcanic” la finisaje, in general merg mana-n mana, cu foarte putine exceptii.
Cred ca forjarea la rece a tevilor e un procedeu standard destul de raspandit, folosit de multe zeci de ani. Din cate stiu Rusia a incercat (nu stiu cu cat succes) sa obtina echipamente de genul asta din Vest, cu foarte mult timp in urma, deci preocuparea exista si la ei (si probabil le-au obtinut sau au fost produse intern). Nu-mi pun problema ca est-germanii, polonezii, cehii si ungurii, cel putin, nu au adoptat acelasi procedeu de fabricatie. E posibil ca tratamentul ulterior de cromare sa faca diferenta insa, din nou, procedeul e vechi si cunoscut. Unii nu-l folosesc pentru a scadea extrem de mult costul, nu pentru ca ar fi dificil tehnologic. Iar altii au trecut deja la ceva mai nou.