Cam asta ar fi insemnat obligatia privind nivelul minim de alocari bugetare pentru aparare a statelor membre NATO, daca initiativa anuntata de britanici nu ar fi fost sabotata de Germania si Canada.
E adevarat ca nivelul este arbitrar (de ce nu 1% sau 3% ?) insa este un procent care a fost acceptat de toti membrii NATO atat timp cat nu a fost obligatoriu.
Intr-o lume dispusa la compromisuri regula trebuia sa devina lege si abia de aici au inceput sa apara problemele. Dar acum SUA au dat de inteles ca vor urmari mai indeaproape respectarea acestei reguli atunci cand vine vorba de a ajuta pe cineva.
Indiferent ce ar presupune noul plan de actiune, intre tactica stramoseasca “branza, brusture, fantana, otrava, munte” sau cea mai noua “call uncle Sam”, trebuie sa existe si unele masuri in cazul in care Romania va refuza sa se ajute si singura.
In acest caz particular 2% este complet insuficient pentru a atinge celalat obiectiv, 20% cheltuieli pentru dotarea tehnica, atat timp cat bugetul apararii este asimilat celui de pensii.
Speranta sta acum doar in NATO si in decizia SUA de a-i forta mai intai pe cei mai guralivi dintre europeni (Romania e printre ei) sa faca si ceva concret. Baze NATO semi-permanente in schimbul unui buget de aparare decent.
Or the highway.