Lansarea din largul marii a unei rachete cu combustibili hibrizi construite de amatori.
Nu numai norvegienii de la Nammo se ocupa de domeniul exotic al motoarelor hibride ci si vecinii lor scandinavi, danezii de la Copenhagen Suborbitals.
Povestea lor, foarte bine documentata de altfel, se poate rezuma in cateva paragrafe: la sfarsitul anilor 2000 un grup de amatori decide sa construiasca o racheta capabila de zbor suborbital, cu un cosmonaut la bord.
Ca in cazul mai tuturor tentativelor de acest gen, se aleg cele mai simple, ieftine si sigure tehnologii desi nu cele mai performante: motoare racheta cu combustibili hibrizi si stabilizare aerodinamica.
Lansarile de test sint programate a avea loc in largul marii, de pe o platforma-barja construita special in acest scop si tractata in pozitie de un …submarin, construit si el de membrii aceleiasi echipe.
Prima tentativa de lansare a rachetei HEAT-1X, din 2010, se soldeaza cu un esec, sistemul de alimentare cu oxigen lichid cedand.
La prima vedere submarinul are aceeasi legatura cu lansarile de rachete pe care o are si un avion fara pilot. Orice asemanare cu alte echipe se opreste aici, CS revenind cu un al doilea test efectuat in 2011 cu success partial: motorul functioneaza insa lipsa unui sistem de stabilizare eficient se face simtita, traiectoria fiind incontrolabila.
Danezii trag concluziile de rigoare si se apuca de proiectarea unui sistem de stabilizare activ, efort impartit in mai multe etape, pentru teste fiind folosite tot rachete cu combustibili hibrizi, in aceeasi formula care asigurase succesul initial.
Primul pas este o racheta in doua trepte folosita pentru testarea legaturii radio, numita Smaragd, test bifat cu succes in 2012.
Al doilea pas e o racheta ce incorporeaza sistemul de ghidaj pentru stabilizare activa, Sapphire, testata cu succes in 2013.
Asta e punctul in care limitarile motorului hibrid devin prea mari si danezii sint fortati sa caute solutii alternative. Inca de la primele teste ale HEAT-1X in 2010 devenise aparent ca proiectul lor se lovea de una din marile probleme ale motoarelor hibride, aparitia unor oscilatii de presiune, de mare aplitudine si frecventa joasa, in camera de ardere.
Problema, des intalnita, este unul din obstacolele in calea adoptarii unor motoare hibride de dimensiuni mari. In ciuda eforturilor, danezii nu au reusit sa o rezolve asa ca au renuntat la motoarele hibride, orientandu-se rapid, inca din 2010, spre tehnologia motoarelor cu combustibili lichizi, mai complexa si mai scumpa dar mai usor de controlat.
Ca o paranteza, SPG (Space Propulsion Group), una din companiile promotoare a tehnologiei hibride, a anuntat ca a reusit sa elimine oscilatiile folosind un nou tip de injector. Ramane de vazut daca asta va insemna reaprinderea interesului pentru tehnologia hibrida.
Revenind la Copenhagen Suborbitals si tehnologia motoarelor cu combustibili lichizi, danezii au fost din nou foarte practici si au ales pe cat posibil proiecte existente, demonstrate cu succes in practica si componente din comert. Pentru motor s-au orientat spre unul din cele mai cunoscute si simple proiecte, motorul rachetelor V-2, care a fost baza dezoltarii tehnologiei rachetelor imediat dupa razboi iar pentru pompele de combustibil au ales pompe de apa de mare putere, de tipul celor folosite de pompieri, disponibile in comert.
Danezii continua testele cu noua tehnologie si, in ciuda unor probleme aparute pe parcurs, par a fi pe drumul cel bun, o noua lansare fiind asteptata anul acesta. Este de remarcat modul in care publica informatii despre progresul proiectului, detalii tehnice, motivele alegerii anumitor tehnologii si chiar analizele esecurilor.
Din nou, la altii se poate.