Daca primele episoade s-au concentrat pe operatiunile aeriene sovietice deasupra Dobrogei si peĀ situatia mini-submarinelor, a venit randul operatiunilor navale si a lectiilor care ar trebui invatate in privinta defensivei litoralului.
Poate cel mai bun mod de a intelege situatia de la acea data este de a examina cea mai cunoscuta operatiune, desfasurata in 1941, care avea ca scop pregatirea unui eventual desant maritim sovietic pentru crearea unui nou front in Dobrogea si scaderea presiunii din Moldova.
Operatiunea, soldata cu scufundarea distrugatorului Moskva, a fost descrisa deja in detaliu (de ex. aici, aici si aici), asa ca nu voi insista prea mult asupra desfasurarii acesteia.
Ce merita de notat e ca defensiva romaneasca a zonei de litoral se baza in principal pe o serie de campuri de mine, aparate de unitatile navale de suprafata si bateriile de coasta, in plan secund fiind aviatia de bombardament/torpiloare (SM-79 si hidroavioanele Savoia 65) si submarinul Delfinul.
Batalia navala din 1941 in largul portului Constanta a confirmat ierarhia, aceasta fiind practic un duel de artilerie, celelalte elemente avand un impact mai redus asupra rezultatului, jucand mai degraba roluri periferice.