TehnoMil

IRIS-T SLM – Sursa: Diehl via altair.com.pl

Ianuarie incepe sa intre in traditie ca luna testelor pentru IRIS-T. La exact un an de la precedenta sesiune, pe acelasi poligon Overberg din Africa de Sud s-au executat trei noi trageri asupra unor tinte simulate de aparate fara pilot. (Sursa: Diehl)

Sistemul testat este acelasi IRIS-T SLM care utilizeaza racheta cu raza mica-spre-medie IRIS-T SL.

Obiectivele testelor au fost foarte clare, de a demonstra functionarea atat la bataia maxima efectiva cat si la cea minima si, in plus, o tragere pentru a arata performantele in cazul unei tinte care executa manevre de evitare foarte dificile.

Ca o paranteza, diferenta intre bataia maxima si cea efectiva este adesea neglijata, producatorii citand uneori in brosuri prima valoare, evident mai mare. Pentru a atinge acea distanta in practica, racheta ar trebui sa zboare pe o traiectorie balistica la capatul careia ar avea prea putina energie pentru a intercepta o tinta ce executa manevre de evitare. In cazul foarte probabil in care tintele urmarite nu sint avioane de linie, cea de-a doua valoare – distanta maxima efectiva – este cea interesanta, adica distanta maxima la care racheta are inca suficienta viteza pentru o interceptie reala.

Testul a demonstrat interceptia la o distanta “mai mare de 30 de km” si o altitudine de 12 km a unei tinte care a executat o manevra de evitare.

In cazul IRIS-T SL la fel de importanta este demonstrarea performantelor in cazul tintelor angajate la distanta foarte mica. Racheta este prevazuta cu o cofa largabila, montata peste senzorul IR, ce asigura o aerodinamica superioara si permite o raza de actiune mai mare insa blocheaza achizitia si urmarirea autonoma a tintelor pana in momentul in care este inlaturata.

SL cu cofa aerodinamica (dreapta) vs SLS – Sursa: Deagel.com

Dezavantajul este ca IRIS-T SL nu poate fi ghidata in mod LOBL, precum versiunea SLS si, in cazul in care este nevoie de angajarea unei tinte la distanta foarte mica, timpul pana la largarea cofei de protectie reprezinta o limitare importanta. Aici intervine testul executat cu succes anul acesta si desi nu a fost confirmata o distanta clara, Diehl afirma ca distanta minima ar fi “virtual nula”.

Ultimul test a demonstrat comportamentul in cazul interceptiei unei tinte care executa manevre de evitare foarte energice, distanta si altitudinea fiind alese pentru conditii “ideale”: o distanta de 12,5 km si o altitudine de 1,5 km.

Testele de anul acesta par sa semene din ce in ce mai mult cu unele de omologare ale performantelor ceea ce inseamna ca IRIS-T SLM se apropie de sfarsitul perioadei de incercari si de intrarea in serviciu, cel mai probabil, al fortelor aeriene germane.

Germania mai trebuie inca sa decida soarta sistemului MEADS, in a carei componenta IRIS-T SLM ar fi trebuit sa intre alaturi de mult mai scumpa PAC-3 insa e aproape cert ca SLM va intra in dotare  chiar si in cazul in care MEADS este respins.

Si pentru ca am ajuns la MEADS, ultimile stiri ar indica posibilitatea de a reintra in competitia poloneza de unde a fost exclus, finalistii fiind MBDA cu Aster si Raytheon cu Patriot. Fie ca polonezii si-au dat seama de greseala tactica de a elimina un concurent extrem de puternic, care le-a slabit pozitia la negocieri fie insistenta Lockheed Martin si lobby-ul oficial au dat rezultate.