March 17th, 2015 
admin 
A-222 Bereg – Sursa: militaryimages.net
De la creatorii celebrei serii de rachete navale supersonice vine o realizare de la capatul opus al spectrului sistemelor anti-nava: complexul de artilerie de coasta A-222 Bereg-E.
Bereg utilizeaza acelasi calibru de 130mm ca vechile tunuri de coasta sovietice/rusesti si astfel stocurile de munitie par a fi deja asigurate.
A fost proiectat pentru un rol complementar lansatoarelor terestre de rachete anti-nava, asigurand acoperirea unei zone “moarte” in care acestea din urma nu pot opera din cauza razei minime de actiune.
In plus, rusii estimeaza ca Bereg ar fi mai potrivit angajarii unor tinte mici ce evolueaza cu viteza mare, cum ar fi navele pe perna de aer sau cu aripi portante. Indirect, aflam deci si limitarile rachetelor navale rusesti.
Ca un exemplu istoric rachetele SS-N-2 Styx (P-15 Termit), folosite si de Romania, aveau o raza minima de actiune in jur de 10km (in cazul lansarii de pe nave) si nu puteau angaja tinte aflate mai aproape de 8km de tarm (asta “multumita” sistemului de ghidare primitiv).
Prin cooptarea Bereg, limitarile rachetelor anti-nava ar fi astfel reduse, sistemul artileristic avand si avantajele costului redus al munitiei si, foarte teoretic, functionarea in conditii de bruiaj.
Sursa: military-today.com
Bereg ar fi deci destinat in principal contracararii operatiunilor amfibii, putand angaja inclusiv tinte terestre daca inamicul a reusit totusi sa debarce. Bataia maxima ar fi in jur de 22 de km, suficienta pentru apararea litoralului.
De remarcat “ergonomia” tipic ruseasca a turelei:
Ideea nu este chiar asa de ciudata, pana destul de curand nordicii folosind baterii de artilerie de coasta de calibrul 120mm, in anii ’90 avand chiar planuri pentru o noua generatie, STARKA de 155mm.
Bofors ERSTA 120mm – Sursa: Wikipedia.org
Complexul ERSTA – Sursa: skymningslage.se
Colaborarea suedezo-norvegiana nu a dat rezultate insa unul din elementele proiectate, tunul autopropulsat de 155mm extrem de similar Bereg, pare sa fi influentat realizarea ulterioara a celebrului Archer.
Concept STARKA, 1992 – Sursa
Dupa retragerea completa a vechilor baterii de coasta din serviciul suedez si norvegian, in anii 2000, in locul artileriei de noua generatie STARKA, s-a optat pentru rachete anti-tanc Hellfire (RBS-17 in serviciul suedez), acestea fiind complementare rachetelor anti-nava cu raza lunga, RBS-15 si NSM.
Inapoi la Bereg, o baterie ar fi compusa dintr-un punct de comanda, 6 tunuri autopropulsate si unul sau doua vehicule logistice. Centrul de comanda poate urmari pana la patru tinte simultant si angaja doua dintre ele, tunurile putand fi comandate centralizat sau local.
Bateria Bereg – Sursa: forum.valka.cz
Bereg nu a inregistrat prea mult succes la vanzari, deocamdata fiind doar in dotarea fortelor ruse de la Marea Neagra intr-un numar limitat de unitati.
Cum in general nimeni nu debarca in Rusia, exportul pare a fi o solutie mai buna si, pentru inlesnirea lui, Bereg poate fi convertit la calibrul 127mm standardizat in Vest.
Posted in
SS 2NC Styx – a mai angajat si nave in apropierea porturilor, vezi razboiul India Pakistan acum nu stiu daca au mai upgradat ceva la sistemul de ghidare sau s-a nimerit sa fie lovite tintele.
Sistemul de ghidare a evoluat intre timp, e adevarat. Cat de mult, nu e foarte clar. Banuiesc ca si Styx-ul original putea lovi tinte in apropierea tarmului dar nu in orice conditii, depinzand mult de geometria atacului. “Spre larg” poate ca da, “spre tarm” probabil ca nu, avand o limita minima.
ce sa zic…rusii, in ultima vreme cel putin, au si multe chestii anacronice. M-au mirat si niste filmulete pe unde se antrenau rusii si baietii faceau chestii curat “WW2” cu infanteristi calarind tancurile in plina viteza si cu plutoanele de infanteristi insirate la cativa m in spatele tancurilor care inaintau. Tancuri care erau echipate cu blindaj reactiv! Cam multe chestii “de opereta”. In plus au si o filosofie de-aia gen “scrieti baieti, numai scrieti”. Toate institutele si tot felul de intreprinderi arunca pe piata j’de designuri intr-o “logoree” (ca sa nu-i spun altfel) de proiecte. Ce sa zic…curios. La fel si cu Beregul asta.
Acum nu stiu daca Hellfire e mai bun in acelasi rol, desi dimensiunile lansatorului si precizia sint incomparabile. Daca Bereg si-ar face treaba (mare daca) nu ar conta cat de bizar pare. Probabil ca ar fi solutii mai bune decat ambele variante.
Sa inteleg ca faci oarecum aluzie la vechile dar inca performantele M1982 A412 130 mm, de care incearca ai nostri sa scape vanzand cele 72 de bucati?
Pentru ATROM, gurile de foc cal. 130mm ar fi fost o optiune interesanta, putand disloca o baterie complementara rachetelor antinava pe zona litorala, ghidata de radar si cu munitie ghidata…
Echivalentul modern e versiunea navala Oto Melara 127/64 Lightweight (LW), capabil sa loveasca la 30km si pana la 120km cu munitie Vulcano:
http://en.wikipedia.org/wiki/Otobreda_127/64
http://www.otomelara.it/products-services/guided-ammunition/vulcano-127mm
https://www.youtube.com/watch?v=-unZOJEZjC4
M-as multumi in prima faza si cu cele de 130mm ATROM-izate 🙂
Chiar mai aproape de subiectul postarii ar fi tunurile KS-30 de 130mm, concepute initial pentru AA dar folosite de Romania ca artilerie de coasta si, se pare, tinute inca in rezerva (daca nu au fost vandute deja). KS-30 ar fi deci deja acolo.
Dar, intr-adevar, exista si posibilitatea M-46 din care rusii au derivat o varianta navala numita AK-130.
Daca sint necesare modificari prea mari, atunci are sens trecerea la 127mm. Si asta doar daca, bineinteles, se considera ca artileria navala mai poate avea vreun rol in Romania.
Da, si cel de 130mm AA, KS-30 ar fi interesant, doar ca pe wiki scrie ceva de genul:
“The ammunition is of the fixed-charge, separated type. It is not interchangeable with that of the 130mm field or coastal guns. The KS-30 is now held in war reserve since it was replaced by surface-to-air guided missiles.”
Nu mi-e clar in ce numar am avut KS30, posibil insa inferior la M1982, care nici ala nu a fost in numar mare…
Conteaza insa si timpul cat au stat in serviciu, dpdv al cantitatii de munitie disponibile. Aici KS-30 s-ar putea sa fie in avantaj.
Faptul ca Romania a mentinut un timp destul de indelungat KS-30 in paralel cu P-15 e destul de interesant si la fel motivul retragerii. Nimic fundamental nu s-a schimbat de atunci si rusii par sa creada ca tunurile ar fi inca relevante.
Pai in conflictul din Ukraina inca sunt relevante….asa ca probabil pentru a impiedica o debarcare si dirijate radar sunt eficiente.
Daca e sa ne luam dupa stirea asta, da, se pare ca navale ucrainiene au avut probleme cu artileria ruso-separatista.