TehnoMil

Sursa: aereimilitari.org

O metoda de deceptie a radarelor de urmarire, cu aplicativitate generala, Range Gate Pull Off/In este mult mai eficienta in cazul statiilor vechi, incapabile de o procesare sofisticata a semnalului si functionand in jurul unei frecvente fixe.

O descriere foarte sumara a conceptului ar suna cam asa: pentru urmarirea unei tinte, radarul stabileste o fereastra de timp (gate) la care este asteptat ecoul reflectat de tinta.
Bineinteles timpul masurat de la trimiterea pulsului si pana la primirea ecoului ofera informatia referitoare la distanta pana la tinta, de unde si denumirea de range gate.

Pe masura ce tinta se apropie sau se departeaza de radar, energia receptionata in fereastra se modifica intr-un sens sau altul, radarul ajustand fereastra la noua locatie, in distanta, a tintei.

RGPO este o tehnica de deceptie ce se bazeaza pe capacitatea tintei de a receptiona si retransmite semnalul radar. Ar fi de presupus ca, luand in considerare timpul necesar pentru retransmitere, singura metoda de a genera ecoul fals ar fi in urma celui real insa daca echipamentul ECM stocheaza forma de unda si o retransmite chiar inainte ca urmatorul puls sa fie reflectat de tinta, atunci statia radar va receptiona ecoul fals inaintea celui real, tinta parand ca se apropie.

Continuare…

Sursa: motorsich.com

De fapt, chiar mai bine de atat: ucrainienii sint cei care propun polonezilor proiecte de colaborare in industria aero.

In cazul asta e vorba de modernizarea elicopterelor mai vechi, in special a motoarelor, ucrainienii de la Motor Sich fiind, din punct de vedere al experientei, niste producatori depasiti in Est doar de catre rusi.

Evenimentele merita sa fie urmarite: link.

La momentul actual Romania e,  tehnologic, un client captiv al Airbus/Eurocopter. Ca din punct de vedere comercial in ultima vreme nu a prea fost nici un fel de client, e alta discutie.

Pilula producerii unei noi versiuni a venerabilei Pume nu poate ascunde faptul ca inlocuirea actualelor aparate din dotarea Romaniei se va face, aproape fortat, tot cu francezii.

Pe langa o sansa in plus pentru salvarea muribundei Turbomecanica, modernizarea Pumelor RoAF cu motoare ucrainiene din familia TV3, mai puternice si mai usoare decat vechile Turmo IV, ar fi si un instrument de presiune asupra unui producator care pare a-si fi asigurat toate avantajele, uneori prin anumite clauze mai putin ortodoxe.

Trebuie luat in calcul ca nu doar Romania are in dotare Puma, un model destul de popular pentru a face un eventual pachet de modernizare viabil comercial.

Si daca IAR cade sub incidenta acelor clauze, atunci exista alte fabrici aero care cam someaza la momentul asta. Polonezii ar fi un model si in privinta asta.

Denel Umbani / Al-Tariq – Sursa: defenceweb.co.za

Denel Umbani / Al-Tariq face cu ochiul si altora. E randul sud-coreenilor sa o evalueze pentru  integrarea pe avionul de antrenament si atac usor FA-50.

“Denel Dynamics, the missile and UAV division of South Africa’s Denel, is in talks with South Korea about integrating the Al-Tariq precision-guided bomb kit with the Korea Aerospace Industries (KAI) FA-50 light fighter, a senior company executive has disclosed.

Thiens Botha, the company’s product manager for stand-off weapons, told IHS Jane’s on 23 April that the discussions involved the GPS/INS-guided variant, with fold-out wings and booster motor giving a range of about 100 km.” Sursa: Jane’s.

Si daca se va reusi extinderea razei de actiune la 200km, asa cum se urmareste, Umbani va deveni o alternativa foarte interesanta inclusiv la JSOW, in nisa celor mai ieftine munitii inteligente cu raza lunga de actiune.

Sursa: uos.ua

Un mare exportator european de tehnica militara, pana acum impiedicat sa faca afaceri cu tarile NATO, e deschis propunerilor de colaborare.

La usa a batut hotarat Turcia, interesata de tehnologiile de fabricatie a motoarelor turboreactoare, radarelor,  blindatelor in general si in special cele cu aplicativitate in cadrul programului tancului Altay. Asa zice Jane’s.

Nici noii cei-mai-buni-prieteni americani nu vor ramane probabil neresplatiti pentru eforturile de antrenare a fortelor armate si transferul de tehnica, acestia avand sansa sa primeasca documentatia si antrenamentul aferent S-300, dintr-o sursa autorizata, destul de avansata tehnologic, chiar inainte ca iranienii sa le fi primit pe ale lor. Un motiv in plus pentru ca iranienii sa ceara o versiune mai moderna.

Si daca e vorba de iranieni, S-300, rusi si americani, pentagonul amoros nu e complet fara israelieni si ucrainieni:

Continuare…

Urmarea episodului precedent: SpaceX la o noua incercare de recuperare a primei trepte a Falcon 9 si, din pacate, la un nou esec.

De data asta se pare ca au fost mult mai aproape de reusita si ca se gasesc pe drumul cel bun. Cu siguranta vor mai urma si alte incercari.

In cursa pentru scaderea costurilor de lansare se alearga in cerc: s-a trecut de la incercarea de reutilizare a navetelor spatiale (in practica s-a dovedit o idee scumpa) la constructia unor lansatoare “de unica folosinta” ieftine (de ex. rachetele cu motoare hibride) care insa au probleme de performanta si inapoi la folosirea unor lansatoare de mare performanta dar mai scumpe.

Ideea recuperarii elementelor componente ale lansatoarelor a inceput sa prinda si nu numai companii (relativ) mici, cum este SpaceX, incearca sa perfectioneze o procedura viabila dar si gigantii din domeniu par a se orienta in aceeasi directie. Despre asta intr-un episod urmator, la fel de extraordinar.

Una din configuratiile HAWK PIP3 – Sursa: far-maroc.forumpro.fr

In contextul retragerii HAWK din serviciul francez si inlocuirii acestuia cu SAMP/T, se pune problema destinatiei echipamentului disponibilizat: dezmembrarea sau exportul.

Si cum ultimii utilizatori europeni ai HAWK au ramas romanii si grecii – italienii vor renunta la HAWK cat de curand iar turcii nu ar cumpara echipament uzat tocmai din Franta – francezii il pozitioneaza discret, cu dedicatie:

“Le matériel Hawk qui ne sera pas revendu sera démantelé sur place avant l’été 2013. Les missiles encore stockés, environ 200, seront revendus ou démantelés.

La Roumanie pourrait être intéressée?

Pourquoi pas… Nous avons travaillé avec eux par le passé, notamment dans le cadre d’une campagne de tir sur les bords de la Mer Noire en 2007. Nous avions emmené sur place un de nos FDOC qui avait beaucoup intéressé nos hôtes. Leur version, cédée par les Hollandais, était plus ancienne. Les Roumains nous ont demandé une assistance sur la mise en œuvre des Hawk et ils seront très certainement intéressés pour récupérer une partie de nos matériels.”

Continuare…

SNR-75 Fan Song – Sursa: roaf.ro

Ca sistemele de rachete SA-2 (S-75 Volhov) sint de mult depasite, e un fapt arhicunoscut.

Utilitatea lor e marginala si tinde spre zero in fata un inamic capabil de a le contracara in primul rand electronic.

De la perioada de glorie a anilor ’60, eficacitatea SA-2 s-a aflat in permanent declin, fiind inlocuite in dotarea URSS cu S-300P in anii ’80. Foarte putin surprinzator, avand in vedere ca principalul inamic vizat, SUA, dezvoltase mijloace de contracarare a lor inca din timpul Razboiului din Vietnam.

Unele din aceste metode sint atat de vechi incat incep sa apara in domeniul public, cum este cazul unui patent pentru un sistem de bruiaj impotriva radarelor track-while-scan (TWS) inregistrat in 1970. Chiar daca Fan Song, radarul de urmarire (insotire) a tintei folosit de SA-2 nu este nominalizat, descrierea nu lasa loc de indoiala.

Continuare…

Sursa: foto plutonier-adjutant Cristian Surugiu via forter.ro

Romania continua sa investeasca in sisteme de antrenament modern: printr-un contract in valoare de USD2.9mil atribuit firmei Cubic, se va importa echipament MILES IWS (Multiple Integrated Laser Engagement System Individual Weapon System).

Asa cum sugereaza si numele, este vorba despre senzori laser atasati echipamentului individual, emitatoare laser montate pe armamentul de infanterie si softul ce inregistreaza “loviturile”.

Cubic nu este la primul contract cu MApN, in anul 2008 livrand un sistem de antrenament pentru Centrul de Instruire pentru Lupta al Fortelor Terestre (CILFT), de la Cincu.

Centrul a devenit intre timp o poveste de succes, este apreciat inclusiv de partenerii straini si investitiile pentru dezvoltarea lui sint binevenite.

Continuare…

Fata cu reactiunea – Sursa: tumblr.com

Saga Ariane 6 continua si promite sa faca istorie pentru EU si ESA in privinta modului de abordare a programelor spatiale.

Dupa cum spuneam aici, modul necompetitiv de alocare a fondurilor de cercetare/dezvoltare, care are toate sansele de a rezulta intr-un produs identic (adica necompetitiv), a dus la un conflict mocnit intre ESA si reprezentantii industriei aerospatiale europene.

Conflictul s-a “incalzit” brusc si oarecum neasteptat, ultima runda de negocieri reusind sa stabileasca pretul dezvoltarii Ariane 6 la EUR3.2Bil (USD3.6Bil) – e vorba doar de racheta si nu de instalatiile conexe.

Grabindu-se probabil sa-si bea sampania, negociatorii au lasat pe mai tarziu rezolvarea unor detalii, cum ar fi cine plateste suma respectiva.

ESA, intr-un stil tipic birocratiei europene, i-a pus in vedere contractorului principal, Airbus Safran Launchers, ca trebuie sa participe cu EUR400mil la finantarea proiectului desi acest lucru nu fusese agreat in timpul negocierilor.

Mai mult, contracte in valoare de EUR200mil ar urma sa fie eliminate ca posibil ne-necesare, desi ar putea sa fie pana la urma cerute, sursa de finantare fiind neclara. La fel, Airbus Safran a identificat alte elemente specificate in intelegere, in valoare de inca EUR200mil, care nu au o sursa de finantare bine definita.

In total un maruntis de EUR800mil pentru care ESA a evitat sa-si asume initial responsabilitatea si pentru care Airbus Safran a cerut clarificari intr-o scrisoare oficiala, situatia rezultand in amenintari cu oprirea proiectului din partea ESA, echivaland cu proverbialul pumn in gura. Sau picior in prag.

De data asta insa Industria a ramas pe pozitii si a trantit usa.

Continuare…

Bat. 3 AA Turda – Sursa: MApN FB, foto Raluca Huluba

A fost odata o informare DpA care zicea asa:

“Programul GEPARD a avut  ca obiectiv  realizarea a două capabilităţi de apărare antiaeriană, de nivel batalion în două locaţii diferite.

 Pentru ambele batalioane de apărare antiaeriană, în cadrul programului s-a avut în vedere realizarea de capabilităţi complete, concretizate prin livrarea a câte 18 sisteme GEPARD, ateliere mobile de mentenanţă, echipamente de antrenament, documentaţie tehnică, piese de schimb, infrastructură (hală de mentenanţă, spaţii depozitare, noi sau reabilitate), muniţie,  asistenţă tehnică, pregătirea personalului prin cursuri atât în cadrul Ministerului Federal al Apărării din Germania, cât şi în cadrul companiei producătoare a sistemelor. Primul batalion este complet operaţional din anul 2004, cel de-al doilea din anul 2009.

Continuare…