Saga Ariane 6 continua si promite sa faca istorie pentru EU si ESA in privinta modului de abordare a programelor spatiale.
Dupa cum spuneam aici, modul necompetitiv de alocare a fondurilor de cercetare/dezvoltare, care are toate sansele de a rezulta intr-un produs identic (adica necompetitiv), a dus la un conflict mocnit intre ESA si reprezentantii industriei aerospatiale europene.
Conflictul s-a “incalzit” brusc si oarecum neasteptat, ultima runda de negocieri reusind sa stabileasca pretul dezvoltarii Ariane 6 la EUR3.2Bil (USD3.6Bil) – e vorba doar de racheta si nu de instalatiile conexe.
Grabindu-se probabil sa-si bea sampania, negociatorii au lasat pe mai tarziu rezolvarea unor detalii, cum ar fi cine plateste suma respectiva.
ESA, intr-un stil tipic birocratiei europene, i-a pus in vedere contractorului principal, Airbus Safran Launchers, ca trebuie sa participe cu EUR400mil la finantarea proiectului desi acest lucru nu fusese agreat in timpul negocierilor.
Mai mult, contracte in valoare de EUR200mil ar urma sa fie eliminate ca posibil ne-necesare, desi ar putea sa fie pana la urma cerute, sursa de finantare fiind neclara. La fel, Airbus Safran a identificat alte elemente specificate in intelegere, in valoare de inca EUR200mil, care nu au o sursa de finantare bine definita.
In total un maruntis de EUR800mil pentru care ESA a evitat sa-si asume initial responsabilitatea si pentru care Airbus Safran a cerut clarificari intr-o scrisoare oficiala, situatia rezultand in amenintari cu oprirea proiectului din partea ESA, echivaland cu proverbialul pumn in gura. Sau picior in prag.
De data asta insa Industria a ramas pe pozitii si a trantit usa.