TehnoMil

Fata cu reactiunea – Sursa: tumblr.com

Saga Ariane 6 continua si promite sa faca istorie pentru EU si ESA in privinta modului de abordare a programelor spatiale.

Dupa cum spuneam aici, modul necompetitiv de alocare a fondurilor de cercetare/dezvoltare, care are toate sansele de a rezulta intr-un produs identic (adica necompetitiv), a dus la un conflict mocnit intre ESA si reprezentantii industriei aerospatiale europene.

Conflictul s-a “incalzit” brusc si oarecum neasteptat, ultima runda de negocieri reusind sa stabileasca pretul dezvoltarii Ariane 6 la EUR3.2Bil (USD3.6Bil) – e vorba doar de racheta si nu de instalatiile conexe.

Grabindu-se probabil sa-si bea sampania, negociatorii au lasat pe mai tarziu rezolvarea unor detalii, cum ar fi cine plateste suma respectiva.

ESA, intr-un stil tipic birocratiei europene, i-a pus in vedere contractorului principal, Airbus Safran Launchers, ca trebuie sa participe cu EUR400mil la finantarea proiectului desi acest lucru nu fusese agreat in timpul negocierilor.

Mai mult, contracte in valoare de EUR200mil ar urma sa fie eliminate ca posibil ne-necesare, desi ar putea sa fie pana la urma cerute, sursa de finantare fiind neclara. La fel, Airbus Safran a identificat alte elemente specificate in intelegere, in valoare de inca EUR200mil, care nu au o sursa de finantare bine definita.

In total un maruntis de EUR800mil pentru care ESA a evitat sa-si asume initial responsabilitatea si pentru care Airbus Safran a cerut clarificari intr-o scrisoare oficiala, situatia rezultand in amenintari cu oprirea proiectului din partea ESA, echivaland cu proverbialul pumn in gura. Sau picior in prag.

De data asta insa Industria a ramas pe pozitii si a trantit usa.

Situatia se poate rezuma destul de simplu: atat timp cat relatia ESA cu Airbus Safran este de la client la furnizor, cu ESA asigurand finantarea in totalitate, urmand sa retina eventualul profit dar si sa suporte riscurile nerealizarii lui, atunci ESA e indreptatita sa cheltuie banii asa cum considera mai bine.

Dar daca relatia este de parteneriat, Industria trebuind sa suporte o parte din finantare, in schimbul unei parti din ipoteticul profit, atunci companiilor private li se cere sa suporte si riscul ca o investitie pe care nu o controleaza sa rezulte in pierderi.

Este exact lucrul care i se reproseaza ESA, anume ca privind dezvoltarea Ariane 6 ca pe un program “social”, de dezvoltare tehnologica relativ proportionala intre membrii cotizanti, uita de principiul competitivitatii si creste riscul de esec al Ariane 6 in fata competitorilor globali.

Daca Airbus Safran trebuie sa cotizeze la program, atunci firmele doresc sa se asigure ca Ariane 6 va fi un succes comercial si ca va exista un profit care sa merite riscul investitiei. Adica principiul intoarcerii fondurilor in statele membre ESA va trebui eliminat si contractele atribuite exclusiv pe baze competitive, asta insemnand ca principalele puteri in tehnologia aero-spatiala, Franta, Germania si Italia vor fi finantate de restul statelor europene.

Rezultatul ar putea avea un impact direct si asupra Romaniei, membra ESA. De exemplu, Comoti participa la programul Ariane cu cercetari legate de realizarea turbopompelor pentru motoarele cu combustibili lichizi.

Dar cel mai bine explica problema Marwan Lahoud, seful Airbus Safran, din nou cu cuvintele lui:

“It is said that industry needs to make a financial contribution. We have said it’s possible we will contribute, but on condition that [development] not be conducted under the former system.

“We want responsibility for the design, the production, the commercialization and operations to be in the hands of industry, and not in a sort of mixed-economy creation that borrows more from the United Nations than from what our competitors do.

“Under these circumstances, and only under these circumstances, will there be a business case that allows us to invest, and to defend before our boards of directors the fact that corporate cash needs to be spent.”

Comparatia ESA cu UN e… priceless.

Iar concluzia este la fel de brutal-realista:

“If we remain in what might be called an arsenal approach – where a public agency holds our hand and says, ‘This is what you have to do’, like the old days – we’d all have the pleasure of building a rocket that won’t be competitive. That’s not feasible,”

Ar fi prima ocazia cu adevarat importanta si cu un impact maxim in care un inalt reprezentant al establishment-ului francez nu mai vorbeste despre progresul tehnologic al omenirii, sanse egale pentru toti si o lume mai buna lasata copiilor ci – oroare! – despre profit.

E cu atat mai surprinzator cu cat CV-ul lui Lahoud pare a indica un inginer-functionar tipic, atat de respectat in cea de-a 5-a Republica, si nu un inginer-intreprinzator, de genul care face purici pe partea cealalta a Atlanticului, in prima.

Probabil ca asta se intampla cand cetateni francezi respectabili petrec prea mult timp in compania mercantililor anglo-saxoni.

Merde!