May 5th, 2015 
admin 
RD180 – Sursa: capcomespace.net
Nevoia e cel mai bun profesor.
Racirea relatiilor dintre SUA si Rusia are toate sansele sa afecteze cel mai de succes exemplu de cooperare in domeniul tehnologiei de varf, folosirea motoarelor racheta rusesti RD-180 pe lansatoarele americane Atlas V.
Concernul producator al Atlas, United Launch Alliance (cooperare Lockheed Martin si Boeing) este fortat sa ia in considerare o eventuala, desi nu foarte probabila, sistare a livrarii motoarelor rusesti.
Pe termen mediu si lung, se are in vedere inlocuirea Atlas cu noul lansator Vulcan, bazat pe tehnologia dezvoltata de industria privata americana.
Pe termen scurt insa, se pare ca solutia ar fi ca ULA sa aiba mai multa grija de motoarele RD-180. Adica sa le recupereze si sa le refoloseasca.
Spre deosebire de SpaceX care incearca sa recupereze prima treapta printr-o aterizare la punct fix, prin mijloace proprii, ULA propune revenirea la o idee atat de veche incat a fost aproape uitata: mid-air retrieval.
MAR presupune franarea obiectelor reintrate in atmosfera cu ajutorul unor parasute sau a parapantelor pana la viteze relativ reduse si “agatarea” acestora din avioane sau elicoptere.
MAR aplicat Atlas V in conceptia ULA – Sursa: ulalaunch.com
Pare o cascadorie dar sistemul a functionat cu succes in anii ’60, fiind metoda de recuperare a capsulelor satelitilor de recunoastere Corona si este in general potrivita pentru cazurile in care socul aterizarii sau al amerizarii si conditiile de mediu (de exemplu apa sarata) ar deteriora incarcatura.
MAR aplicat Corona – Sursa: Wikipedia.org
Teoretic, procedura ce urmeaza sa fie folosita la recuperarea RD-180 ar fi mai simpla decat in cazul capsulelor Corona, in locul parasutei si a avionului C-130 fiind utilizata o parapanta si elicopterul CH-47 Chinook.
Teste pentru recuperarea capsulei misiunii Genesis a NASA – recuperare esuata – Sursa: Wikipedia.org
Pana la a pune in practica MAR pentru recuperarea RD-180 e nevoie de o reproiectare (posibila tehnica, zice ULA) a Atlas pentru a permite separarea motorului precum si o serie intreaga de protectii suplimentare pentru acesta.
Ramane de evaluat in ce masura RD-180 este reutilizabil, americanii bazandu-se pe faptul ca motorul din care acesta deriva, RD-170, a fost conceput in acest fel desi RD-180 nu a fost niciodata certificat pentru asta. Se preconizeaza ca s-ar putea executa pana la 3 zboruri cu un RD-180 deci doua recuperari urmate de inspectii minutioase si readucerea la starea functionala.
Recuperarea RD-180 ar fi nu numai o metoda foarte buna pentru a mari artificial stocul motoarelor disponibile dar si o ocazie excelenta pentru a castiga experienta cu procedura MAR in asteptarea noului Vulcan, care se pare ca va folosi aceeasi idee, de data asta pentru scaderea costurilor.
Posted in 
Nu ar fi mai simplu calcularea traiectoriei si aruncarea unei plase la sol cu un elicopter si apoi ghidarea parasutei in asa fel incat sa aterizeze in plasa?
In ultimii 50-60 de ani unii dintre cei mai destepti ingineri s-au tot gandit la diverse metode de recuperare si daca la astea s-a ajuns inseamna ca sint variantele cele mai bune pentru problema data.
@m3mnon, lasand la o parte tot felul de chestii elementare de fizica, nu crezi ca plasa aia ar si trebui fixata cumva de niste stalpi? Sa cazi pe o plasa facuta ghem, “aruncata din elicopter” cum spui, nu prea te ajuta. Ea trebuie intinsa pe niste suporti, suportii au nevoie de fundatie, samd. Crezi ca te descurci cu calcularea traiectoriei, transportul plasei si amplasarea ei in cateva minute de la lansarea rachetei pana la aterizarea motorului?
Asa este…Am vazut plasa pentru drone, verticala dar alea nu au greutatea unei rachete.