TehnoMil

Lockheed Martin MKV-L, cu “L” de la Lazar? – Sursa: Wikipedia.org

Adica la nucleare.

Intreaga argumentatie a SUA pentru a demonstra ca scutul anti-balistic ce urmeaza a fi instalat in Romania si Polonia e inofensiv in fata arsenalului atomic rusesc se bazeaza pe doua elemente esentiale: viteza (relativ) scazuta si numarul redus al interceptorilor ce urmeaza a fi amplasati in cele doua tari.

Rusia a fost asigurata, din punct de vedere tehnic, de acest lucru prin renuntarea abrupta la programele de dezvoltare a SM-3 Block 2B, o racheta mai energica, precum si a tehnologiei “capetelor interceptoare multiple”.

Conform actualelor planuri, maximum ce se va desfasura va fi SM-3 Block IIA in Polonia (Block IB in Romania cu o posibila optiune IIA), rachete ce poarta cate un singur interceptor cinetic.

Racirea relatiilor dupa episodul Crimeea si cel inca in derulare in Ucraina cat si decizia Rusiei de a furniza sisteme S-300 Iranului pare sa fi impins Congresul SUA sa le reaminteasca rusilor ca reluarea programului de dezvoltare a tehnologiilor ABM avansate este inca pe masa.

Pentru inceput este vehiculata ideea reinvierii Multi-Object Kill Vehicle (MOKV), practic inversul MIRV, si poate singura tehnologie capabila sa puna probleme actualelor sisteme de lansare a focoaselor nucleare rusesti (sau chinezesti).

MOKV este parte a programului Common Kill Vehicle, destinat a furniza viitoarele interceptoare cinetice atat pentru GBI cat si pentru SM-3.

Deocamdata totul este la nivel de intentie, finantarea urmand sa fie asigurata in anii fiscali urmatori, Rusia avand astfel destul timp sa se gandeasca asupra implicatiilor. Micsorarea virtuala a fortei strategice ruse e cel mai rau scenariu luat in calcul de Kremlin asa ca exista sanse de a se ajunge la un numitor comun.

Iar daca totusi Rusia insista, atunci ar mai exista si varianta zero, cea a reluarii dezvoltarii SM-3 Block 2B, racheta proiectata de la inceput pentru a putea fi instalata in aceleasi silozuri Mk41 ca si restul familiei SM-3, fara a necesita modificari ale infrastructurii deja construite pana la acel moment in Polonia si Romania.

Rusia isi asuma un risc calculat livrand S-300 Iranului, aparent fara sa existe nici o metoda pentru SUA si Israel de a impiedica tranzactia.  Unele calcule se pot dovedi gresite si e posibil ca pe termen lung rusii sa piarda mult mai mult decat ar castiga. Asta in cazul in care nu se va ajunge la o intelegere amiabila si ambele parti vor uita episodul.