CRV7 este varianta canadiana a PRND-ului standard NATO, Hydra 70 dar e ceva mai mult decat o copie in licenta a acesteia din urma, avand niste caracteristici speciale.
Hydra este o racheta nedirijata de 70mm, lansata in principal, dar nu exclusiv, de pe platforme aeriene (avioane si elicoptere), omoloaga S-8 de 80mm din dotarea Estului (fabricata sub licenta si de Romania, ca PRN-80).
Istoria CRV7 a inceput in momentul in care Canada s-a decis sa dezvolte o versiune a Hydrei cu performante imbunatatite , care sa pastreze dimensiunile exterioare si compatibilitatea cu lansatoarele existente dar sa dispuna de mai multe energie si sa fie mai precisa.
Contractul a revenit celor de la Bristol Aerospace iar principalele schimbari au constat in adoptarea unui motor racheta cu combustibil compozit in locul clasicului Mk66 (combustibil baza dubla) si instalarea unor vane (TVC-uri fixe) care asigura imprimarea miscarii de rotatie stabilizatoare pana in momentul cand aceasta este asigurata prin mijloace aerodinamice, de aripioarele extensibile.
Combustibilul mai puternic a asigurat CRV7 o viteza mai mare si deci raza mai lunga si energie superioara in momentul impactului si a dus la descoperirea capacitatii CRV7 de penetrare a blindajelor chiar si de catre loviturile inerte, cu lest de otel.
Canadienii au exploatat rapid descoperirea prin proiectarea unei incarcaturi de lupta cu 5 submunitii tip sageata, FAT (Flechette Anti-Tank), care ar asigura penetrarea blindajului lateral al tancurilor. Desi asta poate fi clasificata mai mult drept marketing si publicitate, depinzand mult despre ce tancuri este vorba (T-72 are totusi o trista faima in ceea ce priveste calitatea blindajului), totusi inseamna ca exista sanse bune ca FAT sa distruga IFV-uri, APC-uri sau orice alt tip de vehicule usor blindate.
Un aspect interesant este si comportarea teoretic mai buna a sagetilor penetrante impotriva blocurilor ERA usoare, instalate pe IFV-uri, care sint mai eficiente impotriva incarcaturilor HEAT decat a APFS(DS).
CRV7 este pana la acest moment cea mai puternica versiune a Hydra, venind in doua versiuni: prima, mai puternica (cu combustibil AP/HTPB/Al), destinata avioanelor iar cea de-a doua optimizata pentru a fi lansata de elicoptere (combustibil cu emisie de fum scazuta, AP/HTPB).
Canadienii de la Magellan Aerospace, compania ce detine acum producatorul Bristol Aerospace, a venit si cu o evolutie ulterioara a CRV-7, “PG” (precision guided) care foloseste un sistem de ghidare semi-activ laser, asemanator STAR-80L.
Si tot ei au dezvoltat o versiune portabila, lansata de la sol de pe o platforma mobila de tip ATV 6×6.
Ar fi si una din cele mai ieftine rachete multirol/antitanc, de tip Vest, existente pe piata.
Succesul CRV7 a dus la initierea unui program similar american, Spike Hypervelocity rocket, care nu a rezultat intr-un model operational dar care a fost sursa de inspiratie pentru un produs comercial, Persuader (trecem peste numele bizar) al CAT.
Viitorul Hydrei anunta si alte modificari, existand unele studii pentru inlocuirea vechiului motor Mk66 (all-boost) cu unul cu faza dubla (boost-sustain), care ar asigura (impreuna cu modificari aerodinamice) o raza de actiune de 12km, dubla fata de cei 6km atinsi in prezent.
Interesul pentru PRND-urile de 70mm pare sa fi reaparut, dupa ce se parea ca vor fi abandonate in favoarea ATGM-urilor ghidate, cel mai probabil pe motive de cost.
Merita de mentionat noile Cirit turcesti, de care ar fi interesati si polonezii. Miscarea e interesanta in ceea ce priveste comparatia performantelor S-8 (cunoscute polonezilor) fata de noile versiuni ale Hydra.
In mod normal, volumul mai mare al S-8 ar trebui sa asigure performante superioare chiar si in conditiile unei rezistente aerodinamice ceva mai mari, toti ceilalti parametri fiind egali. In mod clar insa, tehnologia motoarelor a evoluat si S-8 nu prea mai poate tine pasul cu Hydra fara investitii similare in dezvoltare.
Eu continui sa cred ca Hydra si CRV7 racheta singura fara ghidaj in conditiile de lupta ale Europei – cu conflictul din Ukraina luat drept exemplu nu prea are viitor. Risti ca la 2-3 misiuni din cauza densitatii de mijlocae antiaeriene adverse sa ramai fara platforma lansatoare. Practic la fiecare misiune trebuie sa intrii in zona de actiune letala a MANPADS-urilor si a altor sisteme si mai evoluate Thunguska si Pantsir imi vin acum in minte…
CIRIT-ul turcesc este deja ghidat si chiar si nemtii s-ar cam alia cu turcii pe acel proiect.
Pentru vanatorii de munte in schimb e o idee demna de luat in calcul sa ai 4 /7 rachete de ce nu pe un lansator gen ATV de ce nu cuplat cu alt ATV dotat cu Spike LR ghidate pentru tinte mai impoertante.
Mai toate rachetele din clasa asta devin dirijate. Cele nedirijate ar mai putea fi inca folosite pe UAV-uri.
Lansate terestru, ar fi bune in cazul in care e nevoie de rachete multirol ieftine. Si cam ar fi nevoie de ceva pe langa Spike, la momentul asta e un punct descoperit care nu pare ca va fi rezolvat prea curand, din cauza costurilor. Cand Maliutka/Fagot/Konkurs vor fi in final retrase, se va sta doar in Spike-urile de pe MLI si Socat.
mai mult de-atat, in conflictele recente s-a vazut necesitatea unei rachete care sa nu fie atat ATGM cat folosita contra infanteriei, blindatelor usoare, cuiburilor de mitraliera, “technical”-urilor, samd. ATGM-ul are doua componente scumpe si de mare performanta: partea de ghidaj care trebuie sa asigure ghidajul de precizie contra unei tinte mobile si incarcatura cumulativa care trebuie mai nou sa faca fata unor grosimi RHA incredibile de aproape 1000mm, blindaj reactiv, samd. Si o face prin incarcaturi tandem, top-attack si alte chestii scumpe. Iar in felul asta ATGM-urile au devenit si ele f. costisitoare, in zona a 50-80.000$/racheta.
In schimb pe campul de lupta sunt o gramada de tinte mult mai usoare atat din pct de vedere al mobilitatii cat si al protectiei, care ar putea fi combatute cu rachete mult mai simple si nu cu scumpele ATGM-uri.
Deci necesarul ar fi pt. o racheta simpla, ieftina si modulara atat ca element: cu un cap de lupta multifunctional sau pur si simplu intersanjabil printr-un sistem simplu gen insurubare sau soclu baioneta (cumulativ, exploziv, termobaric, de marcare, samd) si modulara si ca sistem: lansabila din tub individual, lansabila in sistem “mlrs” de pe vehicule, samd. Iar ATGM-urile sa fie pastrate pentru tancuri si alte tinte dificile.
Schimbarea usoara a capului de lupta ar fi un mare avantaj competitiv, nu prea exista asa ceva pe piata la momentul asta. Si dovada ca ideea e buna:
“In 1991, the U.S. Army and Navy issued a request for proposals for the ARS (Advanced Rocket System), which was to be a 2.75-inch rocket to replace existing Hydra 70 and 5-inch Zuni rockets. The ARS requirements called for a rocket to propel a 4.5 kg (10 lb) warhead to a speed of at least 1000 m/s (3280 fps) and an effective range of at least 10000 m (11000 yds). The rocket was to comply with Navy standards for insensitive munitions. Multiple interchangeable types of warhead were to be used, together with an inflight-programmable fuze.
A development contract was awarded to Lockheed Missiles and Space and BEI Defense in July 1992, and full-rate production was at that time expected for 1997. However, the ARS program was cancelled in 1995, after the Army had already pulled out in 1994.” Sursa.
ARS ar fi avut o tinta de pret de sub USD500 in 1991. Chiar si dublu ar fi o propunere interesanta.
Absolut de acord cu ce a scris @stelian o astfel de racheta este absolut necesara. Daca se va reusi crearea uneia care sa fie suficient de ieftina si folosibila in cat mai multe situatii cine o va detine va avea un mare avantaj, atat prin eliminarea rapida a unor puncte ‘intarite’ ale adversarului cea ce poate duce la scaderea nr. de pierderi suferite cat si prin posibilitatea de a produce pierderi insemnate de la distante relativ sigure.
In ce priveste STAR80L si PRN-80 probabil ca ar indeplini cateva din cerintele unei astfel de rachete. Ea ar fi mult mai utila infanteriei (interesat cam ce raza ar avea)si trebuie creata o turela + o mitraliera. Deoarece este cu cat mai utila cu cat este mai „aproape” de soldati aceasta turela trebuie sa fie montata, in special, pe vehicule care au o anumita protectie adica pe un SAUR2 cat si pe un Humvee sau ceva echivalent si intrarea lor in dotare.
Pt. aerian, cred, ca un nou motor capabil sa tina platforma de lansare cat mai departe de raza MANPADS sau altor sisteme AA cu raza foarte scurta ar fi mai indicata (poate folosirea PRN 122 pt. avioane).
Curios daca s-ar putea adapta si pt. uz individual.
Se pare ca da, Elbit mai are un produs foarte similar (dar nu identic) cu STAR-80: GATR.
“GATR can be launched from the Precision Guided Rocket Launcher (PGRL) developed by McCormick Stevenson. The launcher can be configured as an air launcher or a ground launcher. The ground launcher can be mounted on a vehicle. GATR is also compatible with portable ground launchers.” Sursa: http://www.airforce-technology.com/projects/guided-advanced-tactical-rocket/