Oportunitati, episodul 13

MCIWS/ Ghatak - Sursa: Wikipedia.org

MCIWS/ Ghatak – Sursa: Wikipedia.org

India pare pregatita se renunte la competitia internationala pentru gasirea unui inlocuitor pentru arma de asalt locala INSAS, precum si pentru AK-47 de import, folosite pana acum.

Motivul pentru care India a fost fortata sa importe in anii ’90 un numar de 100.000 de AK-uri din mai multe state inclusiv Romania si sa le foloseasca in paralel cu INSAS, a fost fiabilitatea scazuta a produsului local.

Problema logistica a fost agravata si de faptul ca munitia este diferita, INSAS adoptand calibrul standard NATO, 5.56mm.

Noua arma care ar fi trebuit sa rezulte in urma competitiei ar fi fost multi-calibru, pentru a profita de pe urma stocurilor de munitie tip Est (pe stil vechi) ramase dupa scoaterea din serviciu a AK.

Tipic pentru modul in care indienii fac evaluarile tehnice, toate produsele propuse au fost gasite ca nefiind “suficient de robuste“. Daca n-ar fi fost vorba de IWI ACE, CZ 805 BREN, Beretta ARX 160 si Colt M16A1, poate ca indienii ar fi avut ceva credibilitate.

In locul importului, este propusa o varianta locala, Multi Caliber Individual Weapon System (MCIWS) sau Ghatak, prezentata sub forma de prototip anul trecut.

Sursa: defence.pk

Sursa: defence.pk

 

Ghatak pare mai mult o manevra prin care se incerca sa se stoarca niste conditii cat mai favorabile de la producatorii straini, arma parand a fiĀ inca in dezvoltare.

Daca insa va fi fortata intrarea in serviciu, atunci e foarte posibil ca istoria INSAS sa se repete si sa apara o noua oportunitate pentru un import urgent de arme pentru a rezolva problema. Ramane de vazut cine va profita de data asta.

 

Both comments and pings are currently closed.

8 Responses to “Oportunitati, episodul 13”

  1. Evident ca nu Romania….demult aveam atasati economici care isi faceau treaba pe la ambasade…acum nu!
    Mai exista si problema ca cei de la Cugir nu sunt in stare sa faca macar modificareile cu care se lauda M10 762.
    Nu inteleg de ce nu se merge pe retete deja consacrate in imbunatatirea AK 74/ AK 47 si tot timpul se incearca reinventarea “rotii” la nivel local…

    • admin says:

      Nici macar asta n-ar fi o problema atat timp cat dupa reinventarea la nivel local, roata ar fi in continuare rotunda si nu patrata.

      Intrebare la Radio Ereven: Ce e mare cat un hambar, extrem de zgomotoasa, face mult fum, consuma enorm si taie merele in trei?
      Raspuns: Masina romaneasca de taiat merele in patru.

  2. Radu says:

    Adevarul e (desi poate unii nu-l accepta) ca AK-ul e inca regele armelor de asalt.
    Indienii au acolo de la desert cu nisipuri si caldura dogoritoare la jungle umede si munti inalti acoperiti de gheturi permanente si unde temperaturile sunt foarte scazute.

    E clar ca AK-ul e arma care a facut fata cel mai bine in toate conditiile astea. E evident si ca multe din armele mai noi se inspira de la AK (piston lung de gaze si cat mai putine piese).

    Din armele discutate in articol, ACE israelian e de fapt un AK ceva mai complicat si modificat un pic pe ici pe colo. Problemele cu fiabilitatea in anumite conditii ale lui M-16 sunt cunoscute. Despre CZ-805 Bren am citit ca ar avea 12 piese si accesorii pentru demontare si curatire. Doamne, pentru ce sa faci ceva atat de complicat nu stiu. A intrat si ea cu chinuri in productia de serie din ce am inteles. Si ea si arma poloneza sunt inspirate din arme “vestice” care nu sunt rele dar nici nu au fost mari succese (FN si ACR).

    Nu prea stiu mare lucru despre Beretta ARX 160, dar mie armele cu foarte mult plastic si care se rup in mai multe bucati (sau au multe piese mici demontabile) nu-mi inspira incredere prea mare.

    Nu vad prea mare folos nici la faza cu schimbarea tevii si a calibrului, doar complica logistica si fiabilitatea armei (posibil si precizia). Mai degraba as folosi un calibru mai bun (6,5×39 pare cel mai aproape de ideal, mai e si 6,8×43 parca) si un glont mai eficient (greutate, traiectorie balistica)

    Un AK modernizat calumea zic eu ca ramane cea mai buna arma de asalt posibila, pentru dotarea de masa a unei armate si ca arma de front.

    Sigur, astia de la noi par ca o lalaie cu “noua arma de asalt” si nu prea se orienteaza (mai ales ca M-10 pare o platforma buna de la care sa porneasca), eu nu vad foarte mari schimbari de facut, ori foarte complicate. Nu pare a fi o prioritate insa, desi ar putea aduce si mai multi bani din exporturi.

    Nu as desconsidera nici dezvoltarile facute de ai nostri la diverse sisteme de arme (uneori in cooperare cu altii ori inspirandu-se de la altii).
    MLI Jderul e evident superior BMP-1 de la care a pornit, TR-85 Bizonul e superior lui T-55, racheta AT Malyutka cu incarcatura de la Milan 2T e superioara rachetei originale.
    Problema principala imi pare mai degraba lipsa de interes in finantarea cercetarii, proiectarii si productiei pe plan local (pe langa o posibila obtuzitate a unora) si nu atat lipsa de “materie cenusie”.

    • admin says:

      Romanii nu sint interesati de finantarea cercetarii, pe de o parte. Vorbesc despre majoritatea care conteaza in conditiile de acum.

      Pe de alta, materia cenusie fara spirit intreprinzator e buna doar pentru filozofie si poezie.

    • stelian says:

      “MLI Jderul e evident superior BMP-1 de la care a pornit, TR-85 Bizonul e superior lui T-55, racheta AT Malyutka cu incarcatura de la Milan 2T e superioara rachetei originale.”
      Da, numai ca originalele au evoluat mult mai mult a.i.
      – “Jderul” ar trebui comparat cu BMP3 (1987),
      – Bizonul cu T-90 (1993)
      – Maliutka modernizata cu 9M113 Konkurs (1974).
      Si am dat exemple ale dezvoltatorilor originali contemporane sau mai timpurii decat modernizarile romanesti.
      Nu mai e chiar asa de roz treaba, nu? De fapt nu e roz deloc, daca le comparam cu vehiculele contemporane celor modernizate romanesti distanta e marisoara. N-are sens sa le comparam cu originalele din anii ’50-’60 ci cu omoloagele aparute pe piata in acelasi timp adica in anii ’90-2000.

  3. Radu says:

    @Admin

    Corect, pe langa materie cenusie propriuzisa e nevoie si de spirit intreprinzator (desi ar putea intra si asta la “materie cenusie”, mai ales ca nu e nevoie de nus ce scoala inalta sau specializare stricta pentru a-l avea).
    Atata doar ca la noi, din diverse motive, nu prea e incurajat acolo unde trebuie (sau de unde trebuie), nu exista un cadru corespunzator pentru a se dezvolta cu adevarat.

    @Stelian

    Originalele nu au evoluat, au fost inlocuite cu ceva mai nou.

    Pentru T-90 asta ar fi fost comparatia corecta

    https://rumaniamilitary.files.wordpress.com/2012/03/tr-b2-4_2000_.png

    daca s-ar fi facut, daca ar fi existat interes, daca s-ar fi dat bani, multi de daca (sau poti sa compari T-72 cu TR-125, poate aia e o comparatie mai OK)

    Iar Malyutka aia modernizata nu as spune ca e inferioara lui Konkurs

    Sunt de acord ca BMP-3 e in general superior lui MLI-84 (desi cu doua Spike pe el Jderul e mai avantajat cumva).

    Ideea nu era ca am fi noi cei mai tari la orice, evident ca nu e asa, ci ca am realizat chestii chiar bune cand a existat un interes si ceva finantare.

    • stelian says:

      – Comparatia intre TR-85M1 si T-90 are de ce sa fie valida, ambele sunt produse DE SERIE si DISPONIBILE ale anilor ’90. N-are rost sa amestecam prototipurile si cu atat mai putin proiectele ramase pe hartie.
      – Comparatia intre T-72 si TR-125 cred ca e defavorabila tancului romanesc: au luat un tanc ale carui principale atu-uri si “modus operandi” erau simplitatea, dimensiunile compacte, greutatea redusa si manevrabilitatea si l-au facut greu (+20%), mai mare (cu 1m mai lung – senilatele lungi au tendinta de a se “descaltza” de senile in viraje) si n-au reusit sa asimileze munitia.
      – Maliutka 2T este inferioara Konkur-uluis, are raza de actiune cu 1km mai scurta si viteza aproape la jumatate (130m/s fata de 200m/s)

      • Radu says:

        – Comparatia ar fi fost mai OK sa fie facuta intre tancuri de aceeasi generatie sau generatii apropiate (T-90 cu TR-2000 sau cum vroia sa se numeasca). Faptul ca la noi nu a mai existat acelasi interes si mai ales finantare si s-a preferat o varianta cat mai ieftina (modernizarea lui TR-85 deja produs) e altceva, posibilitatea tehnica de a-l face a existat insa (chiar daca cei de la KMW au fost si ei implicati, dar la urma urmelor si rusii au folosit componente frantuzesti la T-90 din cate am inteles).

        – Comparatia dintre T-72 si TR-125 nu stiu cat de nefavorabila ar fi, tu alegi cate ceva ce pare sa-ti confirme dorinta dar ignori alte lucruri care arata ca TR-125 era mai bun.
        Odata ca TR-125 avea cam acelasi raport tractiune/greutate cu T-72, avand un motor mai puternic (deci aveau o mobilitate apropiata). Era mai lung pentru ca avea alt motor si avea alt motor mai puternic pentru ca era mai greu, avea blindaj mai mult mai ales in arcul frontal (deci era mai bine protejat). Rusii insisi au inteles ca e nevoie de asa ceva si au lucrat la asta la variantele ulterioare (incercand sa compenseze mai ales cu blindaj reactiv).
        Faza cu senila mai lunga imi pare o exagerare de dragul criticii, senile de lungimi asemanatoare (ori poate chiar mai mari) sunt si pe alte tancuri cu 7 galeti, Leopard 2, M1 Abrams etc

        – Malyutka e mai usoara, mai simplu de produs si varianta noastra modernizata penetreaza peste 900 mm RHA (cum calculeaza astia echivalentul grosimii blindajului), inclusiv blindaj reactiv, comparativ cu doar 600 mm RHA la Konkurs (varianta modernizata ajunge pana pe la 800 mm am vazut).
        In plus, din ce am citit ai nostrii spuneau ca o pot face mai greu detectabila inclusiv pentru sist de protectie activa de pe tancuri.

        Nu as spune ca e chiar inferioara, avantajele si dezavantajele s-ar cam compensa reciproc.

        Na, ca am dat-o complet offtopic, sper sa nu se supere Admin dar discutia e destul de aprinsa hehe