August 4th, 2015 
admin 
Sursa: Zastava
La o prima vedere e greu de ghicit originea pistolului cu aspect modern din imaginea alaturata.
Poate doar unghiul crosei si cocosul sa de-a de gol batranul TT-33, care traieste inca sub numele de M88A oferit de firma Zastava.
TT-ul a fost produs in mai toate tarile ex-comuniste, inclusiv in Romania ca TTC, in Serbia fiind cunoscut drept M57.
In timp ce romanii au abandonat TTC-ul pentru diverse clone ale PP/PPK-ului, sarbii au continuat dezvoltarea, mai intai prin M70A (a nu se confunda cu versiunea sarbeasca a AKM, M70), cu care au facut trecerea la calibrul 9x19mm. Beneficiile nealinierii sau cum sa imbini armamentul sovietic cu munitia occidentala. Sarbii nu au fost singurii care au recalibrat TT-ul, cel putin ungurii si chinezii procedand la fel.
Urmatorul pas a fost M88 si versiunea usor modificata M88A acestea regasindu-se in catalogul Zastava langa modelele mai vechi, M70A si M57, aflate inca in productie, orice venit in plus contand pentru sarbi .
Zastava a reusit o pozitionare a M88A in nisa pistoalelor ultra-ieftine pe piata SUA, lucru care nu a iesit romanilor, costul de fabricatie facand productia nerentabila.
Ca un exemplu de evolutie ulterioara, Zastava a trecut apoi la un model complet nou, numit CZ99, acesta marcand saltul in categoria pistoalelor cu incarcatoare de mare capacitate. Desi diferit de vechile modele cu originea in TT-ul sovietic, CZ99 nu e nici el complet original, imprumutand cel putin estetica celebrelor SIG P22x. Ar fi de altfel o alegere perfect logica a sursei de inspiratie, seria de pistoale SIG fiind cele mai bune produse pentru cei care nu pot (sau nu vor) sa adopte tehnologia materialelor polimerice.
Sarbii au continuat dezvoltarea cu CZ999 iar apoi cu versiunea actuala EZ9, asta ca o ilustrare a unui model de perseverenta
EZ9 – Sursa: Zastava
CZ99 a avut la randul lui succes, confirmat de faptul ca a fost produs inclusiv in Israel, drept KSN Industries Golan.
Ar fi de remarcat ca procesul de fabricatie (folosirea otelului si a aluminiului, pentru corpul armei, respectiv metodele de finisare, brunarea si fosfatarea) nu difera cu nimic din punct de vedere tehnologic fata de cel folosit la Cugir.
Ramane observatia ca israelienii fabrica modele copiate dupa sarbi sau italieni/cehi iar romanii dupa israelieni. E si asta o ierarhie.
Posted in
doar o observatie la arme nu se face brunare.
Este prea slaba pentru protectie si induce tensiuni si deformari ale pieselor metalice subtiri.
Este o confuzie destul de des intalnita data de aspectul armei pentru ca in realitate se face fosfatare manganoasa care chiar rezista la frecari si coroziune.
Daca ei gresesc, atunci gresesc si eu:
ARMURERIE AUTORIZATA – BRUNARE ARME
Servicii armament
brunaj la cald – metoda Ferlach
Armurărie Krinos
oferă servicii de întreținere și repararea armelor de vânătoare, tir și autoapărare cum ar fi:
…
– brunare;
Armurierul.ro: Executam la comanda orice reparatie la oricare arma de vanatoare si numai in conformitate cu legile in vigoare.
1.Se executa la armele defecte orice tip de arcuri, suruburi,slefuire,reglare arme ghintuite, se confectioneaza sisteme de ochire mecanice,cui percutor,eliminare jocuri,reconditionare gravura,brunare la rece si cald,brunare ornamentala,tratamentede suprafata… etc.
Trebuia sa specific, la arme militare nu se mai face brunare.
Brunare la rece nu exista pentru arme militare. Stiu ca asa se cheama dar este doar o vopsire si nu implica nici o protectie solida la suprafata metalului.
La primul contact mai dur cu o tesatura sau cu … apa, s-a terminat si cu protectia. Are doar scop estetic.
Vechile PM romanesti mai foloseau asta dar au trecut pe fosfatare. Vechiul meu PM M1963 facut tot atunci a rezistat cu succes 5 zile la frecatul pe uniforma si maistrul militar mi-a explicat ca nu se mai fac asa.
In engleza se foloseste termenul de bluing si astazi se face cam asa:
cold bluing:
https://www.youtube.com/watch?v=OmTGng1zVp0
brunarea originala si cea mai cunoscuta (fara torta :)) – arata superb dar are protectie minima si drept urmare se mai foloseste de catre astronomii amatori:
https://www.youtube.com/watch?v=zWyxcNdSA2s
si as scoate in evidenta pasajul urmator de la termen:
https://en.wikipedia.org/wiki/Bluing_(steel)
Black oxide provides minimal protection against corrosion, unless also treated with a water-displacing oil to reduce wetting and galvanic action.
New guns are typically available in blued finish options offered as the least-expensive finish, and this finish is also the least effective at providing rust resistance, relative to other finishes such as Parkerizing or hard chrome plating or nitriding processes like Tenifer.
Parkerizing este de fapt fosfatarea manganoasa si este metoda de protecttie principala oferita astazi de Izhmash si chiar si de catre Cugir.
Izhmash mai oferea si ntrare.
Da, ceva de genul asta stiam si eu, ca ar fi practic mai mult o vopsire (ceva mai pretentioasa) care se deterioreaza foarte repede lasand metalul sa corodeze. Si ca procedeul era folosit de Cugir mai demult, de unde si multe probleme cu rugina si “faima” care i-a tot urmarit. E bine ca au schimbat in sfarsit tehnologia cu ceva, daca nu extrem de avansat, macar adecvat.
Oricum, mentionarea brunarii si fosfatarii in postare era pentru a sublinia ca nici sarbii nu folosesc tehnologii mai avansate decat cele cunoscute deja de Cugir (sau chiar abandonate ca depasite de acestia) si totusi reusesc sa produca ceva vandabil acolo unde romanii, cu aceeasi baza materiala, au dat gres. Ideea e ca nu se poate da mereu vina pe lipsa tehnologiei ultramoderne, similare cu cea a marilor producatori, se poate face treaba si cu ce exista.
daca ne gandim putin Serbia si ex-Iugoslavia in general au fost ceva mai orientati pe economia de piata decat noi.
In general in Romania exista o viziune obtuza asupra devoltarii si in unele cazuri chiar suspiciune si neincredere fata de cei care vin cu inovatii.
Cate produse remarcabile cunoasteti facute de stat si vandute ca si atare si cate facute de persoane private?
Exemplu:
bateriile auto cu calciu – facute si vandute de inginerul Caranda in anii ’90 (actualmente are fabrica!). Cate a vandut inginerul pana cand au venit strainii sa-i cumpere ideea? Azi sunt facute de : Delphi, Tudor, Varta, Bosch, practic toti greii din domeniu nu s-au rusinat sa cumpere de la un roman o idee.
Chiar si atunci cand o intreprindere de stat a avut o idee remarcabila atunci aceasta nu a fost sustinuta.
Se zice ca ce e de Stat… sta. Deci nu, nu e de asteptat inovatie de la companiile de Stat. Si nici vreun exemplu de succes.
Pe de alta parte, in domeniul asta a existat la un moment dat o lege (nu sint 100% sigur daca mai e in vigoare si acum) care zicea ca doar companiile de stat pot face productie de armament. Deci s-a pus capac oricarei tentative private (atata cat ar putea exista in Romania, fara iluzii gratuite) de a aduce ceva nou in domeniu. D.p.d.v istoric, au existat niste tentative gen Otel Rapid deci romanii nu au fost intotdeauna paraleli cu domeniul, ca acum (ma refer la initiativa, nu la realizarea tehnica, ca precizare). Adica cel putin nu e genetic, ar mai fi o sansa.
Cat despre sarbi, au avut o deschidere mai mare, e adevarat, inca din anii ’60-’70, cand romanii incearcau sa-i copieze. Dar parca au trecut vreo 25 de ani de cat exista acces la aceleasi piete si peste ei au trecut si niste razboaie. Cumva, ce a ramas la sarbi e mai mult decat ce s-a prins de romani in toata perioada asta.
cred ca ar trebui schimbat numele seriei de postari in “Altii vor”.
Diferenta intre noi si ceilalti e ca ei vor sa realizeze ceva, la noi se cumpara totul.
Nu stiu daca in viitorul apropiat nu vor ajunge sa cumpere si munitie pt armamentul de infanterie daca o tin tot asa.
Se pare ca o parte din munitia pentru armamentul de infanterie se importa deja: DpA
Multumim DPA ca exista!